Cu bunica despre război, evacuare, tifos, foamete și coronavirus

1

– …și prima oară o venit războiul. Apoi evacuarea. După aia o fost tifosul și foametea. Toate astea una după alta, de nu credeam că se mai termină răul. Da’ parcă tot nu ne temeam de ziua de mâine ca acuma. Na, eram și învățați cu greul de mici. Că nici bunicii noștri n-or avut, nici părinții noștri n-or avut, nici noi n-am avut. Abia voi ați avut. Noi ce aveam când scoteam capu-n lume: cotrențele de pe noi, munca și credința. Astea n-au lipsit nimănui. Știam că trebuie să muncim ca să mâncăm, să ne îmbrăcăm, să facem casă. Muncă grea, mă băiete! Și aveam credință c-o să reușim, că nu ne lasă Dumnezeu, că o scoatem la capăt. Și am ieșit la liman de fiecare dată.

Apăi când o fost tifosul, mureau câte 3, 4 oameni pe zi. N-o fost casă în sat ocolită de boală. La noi, prima oară m-am îmbolnăvit eu și mama, și de noi au avut grija ceilalți. Apoi s-au îmbolnăvit ceilalți (6 persoane – n.) și i-am îngrijit noi. Numai bunicu a murit. Dar era și bătrân. Restul toți am scăpat.

– Și cu ce vă tratați?

– Cu ceaiuri, cu prapure de oaie, cu seu de oaie pus în lapte și când aveam, puneam și miere. Și cu multă rugăciune. Cât am fost noi bolnave, tata cu ceilalți se rugau în fiecare seară de sănătate și cât au fost ei bolnavi, noi eram seară de seară în genunchi rugându-ne să se facă bine. Dar era și credință, pe-atunci, mă băiete. De aia Dumnezeu ne ajuta în toate. Că degeaba de rogi dacă nu crezi.

– Și ce crezi că o să fie cu coronavirusul?

– O să fie mai greu ca pe-atunci. Că acuma toți ne-am învățat cu binele și-am uitat sau unii chiar nici n-o simțit ce-i greul pe lumea asta. De trecut o să trecem peste. Nu toți, că suntem slabi de fire, slabi în credință, slabi în toate. Numai tari în gură am rămas. O să fie greu, mă băiete. Și nu mă tem pentru mine, că am 90 de ani, da mi-e milă de voi, de ăștia tineri, că-i păcat de tinerețile voastre. Nici căliți nu sunteți, nici nu știți ce-i greul și nici credință nu aveți, ca să sperați la mai bine. Și peste toate astea, dacă vine vremea să aveți grijă unii de alții, mă tem că mai degrabă vă mâncați, decât să vă ajutați.

(Discuția de Duminică avută cu bunica, când i-am dus un câine de care se teme și coronavirusul)

Preluare: Jurnal de Bucovina / Autor: Dragoș Huțuleac

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

  1. Câtă înțelepciune ! O vorba ,spune ! Daca nu ai bătrâni sa ți cumperi ! Costa foarte mult,dar merita ! Daca mai ai bătrâni ,asculta le vorbele înțelepte și tine cont de ele !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.