Despre asta vorbeam aici: Vreț o țară ca afară? …Da’ o aveț deja! Mai puțân pă partea economică…
Să aștepți democrația capitalistă să însănătoșească o societate moral e ca și cum ai aștepta cancerul să te facă sănătos.
Fostul preşedinte francez Nicolas Sarkozy a fost reţinut de poliţie, la începutul lui martie 2020, în scandalul finanţării campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din 2007, după mai mulți ani de procese. El este acuzat că a primit bani din partea fostului dictator libian Muammar Gaddafi. Ar fi vorba, mai exact, de o sumă de 50 milioane de euro, pe care Sarkozy i-ar fi primit printr-un intermediar. Acum, presa franceză scrie că fostul lider de la Elysée ar fi în arestul poliţiei din Nanterre, unde şi-ar putea petrece următoarele 48 de ore, timp în care va fi audiat. El ar putea fi prezentat judecătorilor care vor decide plasarea sau nu în arest preventiv.
Mediafax face, cu această ocazie, o scurtă și sumară trecere în revistă a cazurilor cele mai „proeminente” de corupție din statele europene. Este însă vorba doar despre eșalonul unu al corupție, în primul rând, iar apoi doar despre cazurile care au avut „nefericirea” de a „transpira” public, din anumite motive, de a ajunge în justiție. În spate se ascunde un întreg mecanism care maschează corupția, printre altele și cu ajutorul lobby-ului și a paradisurilor fiscale, și care promovează corupția. În fapte și în realitate, tocmai corupția este însăși mecanismul de selecția pe baza cărora se construiesc carierele politice cele mai importante din sistem, iar predispoziția, caracterul amoral al candidaților este cea mai importantă însușire a politicianului de prestigiu în acest sistem.
Este un sistem bine pus la punct, care funcționează de regulă ca uns, al corupție, fără de care politica în democrațiile capitaliste nu este de imaginat măcar. Astfel încât, atunci când ne întrebăm care va fi sfârșitul „fenomenului corupției” în România, răspunsul este unul singur: atunci când corupția nu va mai fi un „fenomen”, pentru că se va permanentiza până a ajunge nedetectabilă printre practicile pur capitaliste ale politicienilor, băncilor și corporațiilor. Aceasta este realitatea Occidentului profund, economic și politic.
Italia. Silvio Berlusconi, fostul prim ministru „de dreapta”, a fost condamnat în primă instanţă, în dosarul «Rubygate», la şapte ani de închisoare cu interdicţia de a mai deţine o funcţie publică pentru abuz de putere şi întreţinerea de relaţii sexuale cu o minoră. Sentinţa definitivă în acest caz va fi anunțată la 18 iulie 2020.
„Il Cavaliere” a fost condamnat definitiv la închisoare, în 2019, pentru fraudă fiscală, în dosarul «Mediaset». Nu a ajuns după gratii, pentru că are o vârstă înaintată, dar cariera sa politică a intrat fără îndoială într-un con de umbră, după excluderea din Senat. A primit, în schimb, un an de muncă în folosul comunităţii.
Berlusconi a fost primul preşedinte în execițiu al Consiliului italian urmărit în justiţie. Acuzat între altele de corupţie şi evaziune fiscală, a refuzat permanent să demisioneze pentru a-şi asigura apărarea.
Spania. Actualul premier „de dreapta” Mariano Rajoy a fost la un pas de a-şi pierde mandatul după ce trezorierul Partidului Popular a dezvăluit o adevărată reţea de finanţare ilegală a formaţiunii. În urma dezvăluirilor, opoziţia „de stânga” a cerut demisia guvernului, însă Mariano Rajoy a refuzat să renunţe la putere.
La sfârșitul lui 2013, au avut loc percheziţii pentru mai bine de 13 ore la sediul central al partidului de guvernământ din Spania. Poliţiştii au căutat documente care nu au fost predate instanţelor şi care au legătură cu acuzaţiile de corupţie ce vizează Partidul Popular. Judecătorul voia să afle ce donaţii au făcut partidului diverşi oameni de afaceri şi cine a plătit renovarea sediului din Madrid.
Cel mai răsunător scandal din Spania privește chiar familia regală. A doua fiică a Regelui Juan Carlos, infanta Cristina, a fost implicată într-un scandal care-l are în prim-plan pe soţul său, Inaki Urdangarin. Prinţesa a fost inculpată pentru spălare de bani și fraudă fiscală, pentru că l-ar fi ajutat să deturneze bani publici, printr-o fundaţie la cârma căreia s-a aflat ginerele regal. Fundaţia condusă de Inaki Urdangarin a reuşit să primească din fonduri publice mai bine de 7 milioane de euro de-a lungul anilor, însă nimeni nu a verificat dacă acei bani solicitaţi pentru diverse evenimente au şi fost folosiţi pentru organizarea lor.
Slovenia. Janez Jansa, şef al guvernului de la Ljubljana între 2004 şi 2008 şi apoi în 2012-2013, a fost condamnat la doi ani închisoare cu executare, în iunie 2013, într-un dosar de corupţie legat de un important contract de armament semnat în 2006 cu firma finlandeză Patria. Contractul, în valoare de 278 de milioane de euro, prevedea livrarea a 135 de vehicule blindate produse de Patria şi a fost negociat în 2006. Jansa ar fi negociat, prin intermediari, o contribuţie pentru partidul său (SDS, Partidul Democrat sloven), dar a evitat în mod deliberat întâlnirile directe cu reprezentanţii companiei finlandeze.
Croația. Fostul premier Ivo Sanader (2003-2009) a fost condamnat în primă instanță, în noiembrie 2012, la 10 ani de închisoare. Ulterior, sențința a fost redusă în apel la opt ani și jumătate. Sanader a fost acuzat că a primit ilegal echivalentul a 480.000 de euro de la o bancă austriacă, Hypo Group Alpe Adria (HGAA), care a acordat un credit de circa 9,6 milioane de euro Guvernului croat, destinat construcţiei de ambasade.
Fostul prim-ministru a fost inculpat şi pentru o mită de zece milioane de euro de la grupul petrolier ungar MOL. Conform actului de acuzare, MOL încerca să-şi asigure astfel controlul asupra companiei petroliere croate INA, fără a deţine majoritatea acţiunilor.
Fostul premier a fugit din țară, dar a fost prins și extrădat de Austria în iulie 2011. Judecătorul care a dat sentința a spus că Sanader a făcut țara de rușine și s-a folosit de funcție pentru propria îmbogățire.
Austria. În ianuarie 2013, Ernst Strasser, fost ministru de Interne şi eurodeputat conservator, a fost condamnat la patru ani de închisoare cu executare pentru corupţie şi luare de mită. El a fost implicat în 2011 în acelaşi scandal cu Adrian Severin, care a fost filmat cu camera ascunsă de jurnaliștii de la «The Sunday Times» în timp ce accepta să primească bani în schimbul unor amendamente în Parlamentul European.
Tot în Austria, o comisie parlamentară specială a investigat un caz de corupţie politică, în care a fost suspectat inclusiv fostul cancelar Wolfgang Schuessel (2000-2007). Numele fostului cancelar a fost citat la momentul dezvăluirilor legate de suspiciuni de corupţie în cadrul Telekom Austria. Wolfgang Schuessel nu a recunoscut nici implicarea sa şi nici a partidului său în caz. Totuși, în 2011 fostul cancelar și-a dat demisa din Parlament în urma acestei afaceri în care mai mulți oficiali guvernamentali au fost acuzați de corupție.
Telekom Austria a declanşat în august 2011 proceduri judiciare împotriva a trei foşti oficiali suspectaţi că au manipulat cursul acţiunilor întreprinderii în 2004, pentru a declanşa plata unui bonus.
Grecia. Akis Tsochatzopoulos, fost ministru al Apărării în perioada 1996-2000 şi membru fondator al Pasok (socialişti), a fost condamnat în octombrie 2013 la 20 de ani închisoare, după ce a fost inculpat pentru spălare de bani şi constituirea unei organizaţii infracţionale în domeniul comenzilor de armament.
Tsochatzopoulos a fost acuzat că s-a folosit de funcţia sa de la conducerea Ministerului Apărării pentru a încasa mită prin societăţi offshore în schimbul unor contracte de achiziţionare a unui sistem antirachetă rus şi unor submarine germane.
Polonia. În noiembrie 2013, ministrul adjunct al Apărării, generalul Waldemar Skrzypczak, responsabil pentru contractele de armament, şi-a anunţat demisia în urma unor acuzaţii de nereguli privind licitaţiile. Cotidianul polonez «Gazeta Wyborcza» a publicat faxul unei scrisori adresate în martie unui oficial de rang înalt al Ministerului israelian al Apărării, în care acesta părea să favorizeze o societate israeliană într-o licitaţie pentru achiziţionarea unor avioane fără pilot pentru armata poloneză.
Marea Britanie. În 2010 mai mulţi membri ai Parlamentului au fost inculpaţi și condamnați în scandalul unor deconturi ilegale. Opt dintre ei au primit sentințe cu închisoarea.
Franța. Nicolas Sarkozy nu este primul lider francez care are probleme cu justiția după terminarea mandatului. În 2011, fostul preşedinte francez Jacques Chirac a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare într-un dosar privind locuri de muncă fictive în cadrul municipalităţii, în perioada în care el era primar al capitalei. Chirac, în vârstă de 79 de ani în momentul pronunțării sentinței, a fost primul fost preşedinte francez condamnat de un Tribunal corecţional. Fostul preşedinte a negat întotdeauna faptele care îi sunt reproşate.
Înaintea lui, fostul premier Alain Juppe fusese condamnat în același dosar la 14 luni închisoare cu suspendare și un an de interzicere a dreptului de a candida.
Vreț o țară ca afară? …Da’ o aveț deja! Mai puțân pă partea economică…
De ce nu „prind” știrile astea la presa din România, că-s exact cum plac mai mult?! Șefa Comisiei Europene e acuzată de corupție, pen’ că, pe când era ministresa Apărării la Deutschland …über alles!, a favorizat niște multinaționale mai drăguțe (cu ea) la contracte cu statul. Știți de ce nu mai vorbesc europenii despre corupția lor, nu mai fac caz? Pentru că s-au săturat. Ei au trecut prin ce trecem noi acu’ 40 de ani. De atunci li s-a acrit. Votează cum cred că le e interesul și nu-i interesează politica. Știu că toți sunt la fel când ajung în fruntea bucatelor. Noi încă mai sperăm, mai visăm …Ei, suntem în perioada naivă… Așa că cei care vor o țară ca afară trebuie să fie mai atenți și informați! Și nu la presa noastră europenistă. O au deja! E exact ca afară! …Mai puțân pă partea economică (Citește mai departe…)
