Președintele Asociației Veteranilor, col (rtr) Vasile Adam, sărbătorit la venerabila vârstă de 102 de ani
La împlinirea venerabilei vârste de 102 ani, col (rtr) Vasile Adam, președintele de onoare al Asociației Veteranilor de Război „Peneș Curcanul” Vaslui, a fost felicitat de reprezentanții Consiliului Județean, Primăriei Vaslui, Centrului Militar Judetean și Asociației. „Noi eram învățați să ne iubim țara și să apărăm tradițiile neamului, de independență și suveranitate. Cu asta am plecat pe front”, spunea veteranul într-un interviu.
Vasile Adam se numără printre ultimii veterani de război din județul Vaslui rămași în viață. În evidențele asociației mai sunt doar 45 de veterani de război, dintre care doar 5 sunt cu vârsta de peste 100 de ani.
Vasile Adam a făcut parte din celebrul Detașament Păuliș, contribuind în perioada august-septembrie 1944, din postura de elev al Școlii de Subofițeri nr. 5 Radna, la anihilarea atacurilor armatei maghiare, îndeplinindu-și, astfel, misiunea cu sacrificiul multor vieți.
Cel care a lucrat 30 de ani la Asociația Veteranilor de Război „Peneș Curcanul” Vaslui se numără printre ultimii supraviețuitori ai „Detașamentului Păuliș”, care a pierdut în luptele pentru oprirea invaziei maghiare 10 ofiţeri, 10 subofiţeri, 148 de elevi şi 209 de soldaţi (morţi, răniţi şi dispăruţi), iar inamicul a avut pierderi de 919 militari morţi şi 387 prizonieri.
În 2014, pe când avea 92 de ani, col (rtr) Vasile Adam ne-a acordat un interviu, din care reproducem câteva fragmente.
Pentru tinerii de astăzi, veteranul de război spunea: „Să rămână în țară și să ducă mai departe idealurile noastre de unitate și reîntregire a țării, cum le-am dus și noi când eram tineri!”
„Noi eram învățați să ne iubim țara și să apărăm tradițiile neamului, de independență și suveranitate. Cu asta am plecat pe front”
„Eu sunt născut în Tanacu și am fost încorporat prima dată în Regimentul 25 Infanterie Vaslui. La 20 de ani, tocmai îi împlinisem. Acolo am primit primele instrucții. Apoi am urmat cursurile Școlii militare de subofițeri de rezervă infanterie din Rodna, județul Arad”
„Din actualul județ Vaslui au fost 10 elevi sergenți, ca la Războiul de Independență, cel din 1877. Atunci au fost nouă și cu sergentul 10. Din cei 10, în prezent am mai rămas doi: Ion Arhire și Vasile Adam”
„La încheierea armistițiului, pe 23 august 1944, semnat la 12 septembrie 1944, comandantul Școlii, colonelul Alexandru Popescu, a adunat unitatea și ne-a comunicat noul mers al războiului: ruperea de Germania hitleristă și alianța cu puterile aliate. În ultimele zile ale lunii august, cele două batalioane de elevi sergenți din anul II am început lichidarea ultimelor rămășițe ale trupelor hitleriste. Făceam parte din Batalionul II, compania VII, plutonul I și am luat parte la ocuparea și lichidarea trupelor inamice de la Ferma Ceala și aerodromul de la Arad. Am capturat o parte din avioane”
„Detașamentul nostru, care se numea ‹Păuliș› avea misiunea de a opri trupele hortyste, Brigada I din Budapesta, care intrase în țară prin Defileul Mureșului, de la Arad spre Deva, pentru a ocupa Aradul. Detașamentul a intrat în dispozitiv de luptă: Compania a V-a în linia întâi și Compania a VII-a în linia a doua. Grupa I din Compania a VII-a, în care eram și eu, era în completare la flancul stâng al Companiei V, unde aveam în supraveghere 3 kilometri până în apele Mureșului. Am luat parte la oprirea celor 14-15 atacuri ale inamicului”
„Deviza Detașamentului nostru era ‘Nici pe aici nu se trece!’, precum în Primul Război Mondial. Știți? …Și nu s-a trecut! Toate asalturile au fost respinse”, când spune asta privirea îi este înainte, iar bărbia dreaptă. Dar vine momentul în care capul i se pleacă: „Dar am avut multe pierderi: Căpitanul Fătu, doi ofițeri, subofițeri și 47 de elevi sergenți, care își dorm acum somnul de veci în cimitirul din orașul Rodna”
„Trăiam prin tranșee, șanțuri, gropi, cu avioane deasupra capului, mereu gata de luptă”
„Sunt bucuros că am avut și eu o contribuție ca Ardealul să fie românesc. Am reușit să alungăm dușmanii din țară și să întregim națiunea română”
Citește și:
„Noi eram învățați să ne iubim țara și să apărăm tradițiile neamului, de independență și suveranitate. Cu asta am plecat pe front”, spune Vasile Adam, președintele de 92 de ani al Filialei «Peneș Curcanu» Vaslui a Asociației Veteranilor de Război. Ei sunt ultimii care rostesc cuvântul „patrie” cu mândrie, umflându-și piepturile, cu ultimele puteri, noi vorbim despre „țara asta”, răbufnind nervos; ultimii care vorbesc despre „reîntregire”, un ideal național, noi ne gândim doar la „integrare”, idealul nostru de bunăstare; dar cel mai grav: ei mai vorbesc despre „idealuri”, noi mai avem doar dorințe și aspirații, personale (Citește mai departe…)