Cea mai mare performanță a lui Ceaușescu

2

Cea mai mare realizare a lui Nicolae Ceaușescu (pentru că a avut câteva extrem de importante, numai idioții pot susține altceva), o imensă performanță, la drept vorbind incredibilă pentru vremurile noastre, nu este nici industrializarea, nici urbanizarea, ci cumințirea haimanalelor: cum a reușit să țină în frâu canaliile, lichelele și curvele, tâlharii și pușlamalele, gregare și intelectuale, de care, pur și simplu, mustește nația asta, așa cum a făcut-o din toate timpurile, probabil. Cei care în viața de zi cu zi trec astăzi chiar ca niște „oameni de bine”, sunt poate chiar filantropi, dar în datele esențiale ale existenței lor au fost și sunt, simplu, ticăloși.

Cea mai mare realizare efectivă este, deci, la un nivel psihologic și este tot cea care a permis și dezvoltarea, industrializarea și urbanizarea unui popor care, cu milioanele, în doar câteva decenii, a schimbat un mod de viață, rural, pe altul, aproape „civilizat”. Cum a reușit Ceaușescu să-i încoloneze pe ticăloșii înnăscuți și să le înfrâneze dorința de a parveni până la cel mai înalt nivel și, în același timp, de a acumula, fără opreliști, morale sau fizice, din orice potlogărie sau scamatorie, mai mică sau mai mare, carierismul și arivismul. S-au strecurat, au ajuns secretari de partid, în Marea Adunare Națională, dar nu miniștri și secretari de stat. Aceștia au fost promovați pe criteriul competenței, în primul eșalon nu putea ajunge chiar orice simplu idiot, cum se întâmplă astăzi.

Mai jos de ei însă și atunci, ca și acum, era imperiul netrebnicilor, al impostorilor: falși, guralivi, mincinoși, prefăcuți, care o „dădeau înainte cu tupeu”. Nu înțelegeau nimic din ideologia, „comunistă”, pe care pretindeau însă că o slujesc și implementează, erau departe de a-i fi deprins finalitatea, deși aveau discursul, cuvintele, „papagalul”, iar scopul lor „administrativ” și „politic” era, în realitate, unul singur: să parvină și să acumuleze. O întreagă masă de impostori, o întreagă cultură a imposturii, perpetuată până astăzi – asta a ținut în viață regimul lui Ceaușescu, nu „dictatura personală”, care nu ar fi fost posibilă fără colaborarea lor. Ăsta este un adevăr pe care nu îl veți întâlni prea des…

Și cum i-a ținut totuși în frâu pe ticăloși? Frica, doar frica cumințește jigodiile, alături de cointeresare, inevitabil, dar mai ales servilismul, „serviciu contra serviciu”, fără alte considerente, morale, mentalitatea de vătafi, slugoi fără coloană vertebrală, dispuși să se pună în slujba stăpânului, „dacă ne iese și nouă ceva”. Acum sunt în serviciul stăpânilor europeni, politicieni, corporații și bănci.

Argați, mai degrabă. Pentru că, după dezrobire, țăranul român a avut drept cel mai mare vis, nu să facă dreptate celor ai săi, ci să ia el locul argatului și boierului. Unii, destui, au reușit… Brigadierii, șefii IAS-urilor și CAP-urilor nu erau altceva decât argați, secretarii de partid de la „județeană” nu erau altceva decât boieri.

După dispariția lui Ceaușescu, pur și simplu, au scăpat, s-au eliberat, s-au dezlănțuit. Astăzi sunt „lideri”, mai mari sau mai mici, argați și boieri, sunt „greii” tuturor domeniilor în care nimicurile pot excela, în care poți să avansezi fără să probezi și să realizezi nimic concret: politică, afaceri, presă, dar chiar și academic.

Cu politica și partidul, pe care l-au mai și schimbat, din care au scos banul și afaceri, cu care au făcut politică și partide, organizații de partid din alți ticăloși, mai mici, dornici și ei să parvină și să acumuleze… Nu înțeleg nimic nici astăzi din „ideologia” pe care pretind că o slujesc și implementează, „liberală” sau „social-democrată”, doar au discursul și cuvintele. Ca și atunci, nu le pasă cât de departe este „ideologia lor” de realitatea concetățenilor.

Aceștia sunt ticăloșii pe care Ceaușescu a reușit să-i țină în frâu, iar de la căderea sa au produs adevărate ravagii: au devastat, au distrus, au devalizat. Acum conduc… totul, aproape totul! Ei sunt cea mai mare frână în calea dezvoltării, progresului, în special social, al țării noastre. Ei și-au dat pensii speciale, și-au creat structuri supradimensionate, începând de la Parlament, într-o deplină complicitate transpartinică, pentru a prospera și parveni. Consideră că totul li se cuvine pentru că sunt „boieri”, pentru că au împrumutat mentalitatea boierească, a aceluia care trăia în lux la Paris, în vreme ce țăranii supuși se chinuiau în foame pe moșie, iar această realitate i se părea cea mai firească din lume. Politica pentru ei este un târg de favoruri și beneficii.

De notat că Iliescu i-a descătușat asupra țării în mod conștient și voit, potrivit ideii marxiste a „primei etape a capitalismului”: „acumularea primitivă a capitalului”.

Și-au păstrat și dezvoltat chiar peste măsură cealaltă caracteristică definitorie pentru jigodism: îi puteți vedea astăzi ca argați ai Europei, cum fac sluj în fața liderilor europeni, noii lor stăpâni, precum le era Ceaușescu, unic, odată, le vedeți servilismul, supunerea condiționată doar de interesele personale sau ale partidului, găștii de impostori, „abnegația” falsă și puturoasă cu care susțin noile „valori” care le servesc parvenitismului. Sunt aceeași, regenerați, „updatați”, chiar dacă o altă generație și cu o altă înfățișare. Dar acum sunt președinți și miniștri, pot să ajungă, politic, strict politic, cei mai înalți demnitari ai statului. Nu se putea pe vremea lui „nea Nicu”…

Ticăloșia și impostura sunt cheile succesului în România, sunt un mod de viață, și au pătruns în fibra națională, de prea multă vreme. Cu ele au avut cel mai mult de furcă toți intelectuali veritabili ai acestei nații, care le-au demascat, iar exemplele abundă, toți lideri politici autentici, cinstiți și principiali, care au încercat să le combată. Nu vorbesc despre aceste „calități”, necesare și suficiente, pentru ”elita” de astăzi, liderii politici ai prezentului? …Nu poate fi nicio surpriză: pe aceste ”calități” s-au ridicat e înșiși.

Iar această mizerie și perversitate se manifestă cu deosebire în perioadele de criză, precum cea care va veni…

Ion Antonescu le spunea celor prezenţi la şedinţa Consiliului de Miniştri din 10 decembrie 1941:

„La centrele de colectare ale Ajutorului de Iarnă lucrurile s-au petrecut la fel. În toate locurile unde se colectează sunt găsiţi oameni şi femei care fură din obiectele donate. Toţi fură. Ţară de tâlhari.

(…) De-abia îşi punea un medic paltonul în cuier că imediat venea cineva, băga mână în buzunar şi-i lua mănuşile. S-au furat ceasornice de prin sertare şi multe alte obiecte. Este ceva nemaipomenit. Nu ştiu ce să mai fac să îndrept ţara aceasta. De multe ori mă gândesc să introduc pedeapsa cu moartea pentru toate delictele. Este ceva groaznic. Tineretul să facă acestea fapte?

… În ce hal de dezorganizare se găseşte Şcoala, Familia, Biserica noastră. Trebuie făcută o educaţie serioasă în această privinţă. Este o ruşine să se comită furturi la centrele de colectare ale Ajutorului de Iarnă. Mă întreb eu: aceasta este o naţie care poate lupta pentru idealurile ei naţionale? Tâlhari! Şmecheri aici, şmecheri pe câmpul de luptă; dar şmecheria aceasta se repercutează asupra viitorului naţiei!”

După doi ani, pe 3 februarie 1942:

„ …la noi, la Ajutorul de Iarnă s-au comis furturi grozave. Am prevăzut sancţiuni foarte grave pentru asemenea fapte şi am cerut dlui Stoicescu o lege în acest sens, dar d-sa nu mi-a dat încă această lege.

În Germania s-a întâmplat că s-a furat şi acolo la Ajutorul de Iarnă şi Führer-ul, personal, a dat ordinul ca făptaşul să fie imediat executat. Eu nu mă pot apăra de tâlhari. În Armată se fură din hrana soldatului, se fură din hrana calului, se fură echipamentul.

Eu am cerut dlui Stoicescu să punem pe fruntea celui care a fost prins furând, de la un pui, de la un pui de găină, până la cel mai mare furt, să-i punem cu fierul roşu semnul ‘hoţ’. Să vedem câţi vor vrea să poarte, o viaţă întreagă, pe frunte acest semn. Este o pedeapsă mai dreaptă decât pedeapsa cu moartea. Nu vreau să mai umplu puşcăriile, să răpesc timpul tribunalelor cu asemenea chestiuni. Dacă luăm această măsură drastică, nu mai e nevoie nici de puşcării, nici de tribunale pentru hoţi”.

Loading...
loading...

2 COMENTARII

  1. Ai mare dreptate în tot ceea ce ai spus.Ceausescu a fost cel mai patriot român. Toți oamenii aveau un loc de muncă. A reușit să plateasca toate datoriile.Ca o țară fără datorii acum trebuia să fim departe.Dar am avut neșansa să fim conduși de hoți analfabeți interlopi oameni slab pregătiți de saracii care au vrut să se îmbogățească peste noapte și ne-au vîndut toate bogățiile țării la preț de nimic.Astia toți care ne-au condus pot fi acuzați de subminarea economiei naționale. Poate odată vor da socoteală pentru faptele lor chiar și într-o viață viitoare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.