„Oamenii mici au obiceiul de a te descuraja, însă oamenii mari știu să te facă să simți că poți și tu.” – Mark Twain
Două reacții, atitudini sau comportamente poți să ai în fața oricăror pericole, până la cel al morții, sau mai ales în fața sa: unul plin de teamă, frică, panică, angoasă, iar altul rezervat, demn și curajos. Teama te aruncă spre gesturi necugetate, scăpări și lipsa controlului asupra gesturilor și acțiunilor tale, te proiectează într-o ceață a minții, curajul te face rezervat, stăpân pe sine și lucid. Nu întâmplător un proverb popular, a cărui înțelepciune e greu de contestat, spune că „de ce ți-e teamă de-aia nu scapi”.
Din modurile în care este prezentată evoluția pandemiei în presă, alarmist, panicard, „senzațional”, care atrag ratinguri, în loc de „banalele” obiectivitate și prudență, îți poți da seama cât de puțin lucrează această presă pentru public și cât de mult, chiar cu cinism, exclusiv pentru propriile interese.
Media, și mai ales social-media, te face să te „pierzi” într-un noian de informații uneori contradictorii. De aici golirea rafturilor magazinelor și nesațul de aceleași informații care consumă întreaga actualitate. Se deschide o spirală a comportamentelor iraționale.
După atentatele din 11 septembrie 2001, sentimentul de frică, susținut și amplificat de media, s-a perpetuat luni întregi în Statele Unite. Americanii se temeau de un alt atac terorist, iar primul lucru pe care l-au făcut a fost să evite transportul cu avionul. Rezultatul acestei renunțări și teama permanentă au dus la o creștere cu 1.600 a numărului victimelor accidentelor rutiere, peste nivelul înregistrat în mod obișnuit.
Banca Mondială estimează că 90% din pierderile economice survenite în urma pandemiilor se datorează acțiunilor iraționale.
În Malaezia, vânzările de dezinfectant pentru mâini au crescut cu 800% într-o săptămână, iar în Marea Britanie lanțurile de farmacii au limitat achizițiile la cel mult două flacoane pentru fiecare client. O bandă criminală a dat o lovitură în Hong Kong pentru a fura …hârtie igienică, pe care probabil să o revândă pe piață, la suprapreț…
Experții în sănătate spun că e destul să porți mănuși și mască de protecție în public și să te speli pe mâini pentru a nu te infecta. Media însă conferă pandemiei o proporție dincolo de realitățile statistice. Cifrele sunt mici, raportate la populația totală, sunt mari însă în sine, pentru că se vorbește despre „sute” și „mii”, fără a le contextualiza.
Breaking news-ul cu „încă două cazuri de contaminare” ajunge să privească pe toată lumea, deși s-au petrecut în spitalul din Suceava, așa cum răpirile de la Caracal au înspăimântat o țară întreagă sau un omor într-un bar dintr-o văgăună aduce pentru media „probelema traficului de ființe umane” sau „problema violenței”, deși acestea se petrec într-un anumit mediu (în cazul Caracal mediu e favorizat de prezența bazei militare americane, ceea ce s-a spus mai puțin spre deloc!) și sunt situații cu totul aparte și particulare.
În final, frica face mai mult rău decât pericolul în sine, așa cum criza economică pe care o va produce modul în care ne raportăm la pandemie va produce mai multe victime, foarte probabil, decât pandemia.
Un studiu arăta că știrile false se răspândesc de 10 – 20 de ori mai mult decât cele reale, pentru că oamenii sunt mult mai predispuși să redistribuie niște informații care le-au suscitat senzații și sentimente puternice, ca frica sau uimirea, decât cele obiective, care nu fac apel la cuvinte „tari”. Ceea ce dovedește că oamenii se conduc mai mult după senzații și mai puțin după rațiune. Și astfel se rostogolește și amplifică panica, care ne face să ne îmbulzim în magazine după hârtie igienică, chiar riscând astfel contaminarea, pentru că se sfârșește lumea, în loc să realizăm cu curaj și luciditate că dacă ne protejăm nu ne îmbolnăvim și nici nu îmbolnăvim și totul va reveni la normal. E un adevărat cerc vicios în care media, în loc să ne ajută să ieșim, ne adâncește…
