Edward Snowden a apărut într-un podcast al lui Joe Rogan şi a detaliat puţin modul în care autoritățile pot să urmărească cetăţenii folosind datele pe care chiar telefonul lor mobil le furnizează. Desigur, aceste informaţii nu sunt tocmai noi, însă o confirmare de la unul dintre cei care au lucrat în sistemul de informații și de apărare al SUA este destul de convingătoare pentru a conştientiza posibilităţile și dimensiunile supravegherii.
De exemplu, cu ajutorul telefonului mobil, chiar şi fără coordonatele GPS activate, cei care au acces la datele colectate de către operatorii de telecomunicaţii pot identifica un utilizator în funcţie de rutina zilnică. Geolocaţia poate fi aflată folosind ID-ul unic al telefonului şi celulele prin care acesta se conectează la reţea pe ruta dintre casă şi locul de muncă, spre exemplu. Aceasta se poate realiza şi fără ca aplicația de internet să fie activă.
De altfel, sunt puţine moduri prin care te poţi proteja de o astfel de urmărire. În primul rând, chiar dacă opreşti telefonul complet, întrucât acesta este sigilat şi bateria nu poate fi scoasă manual, nu există garanţia că modemul său nu este în continuare conectat la reţea. Poți fi urmărit și ascultat și atunci când telefonul îți este închis.
Snowden a oferit un exemplu de pe vremea în care lucra pentru CIA, când el şi colegii săi foloseau telefoane cu butoane (feature phones) pentru că erau singurele care puteau să fie complet oprite, prin scoaterea bateriei.
Când vine vorba despre software, situaţia este mai complicată, întrucât utilizatorul nu ştie niciodată ce face telefonul în background, fără voia sa. În timp ce pe iOS este greu să afli, întrucât sistemul de operare de la Apple este foarte închis, pe Android poţi afla mai uşor dacă ştii ce să cauţi. Desigur, ambele sisteme de operare au îmbunătăţit funcţiile de securitate, oferind posibilitatea de a controla mai bine accesul aplicaţiilor la datele personale şi diverse funcţii ale telefonului precum camera, microfonul sau GPS-ul.
Snowden spune că ar prefera ca telefoanele să aibă un buton „anti spionaj”, care să oprească automat colectarea de date, cu toate dezavantajele care vin odată cu aceasta, precum imposibilitatea de a accesa anumite servicii sau site-uri.
Edward Snowden a lucrat în serviciul de pază și cel tehnic al serviciului de spionaj informatic american al CIA şi NSA. Până în mai 2013 a lucrat în sistemul de administraţie şi consultare al firmei Booz Allen Hamilton. Prin funcţia de colaborator tehnic deţinută avea acces la informaţiile strict secrete ale serviciului de spionaj american, între care se remarcă cele obţinute prin programul agenţiei NSA «PRISM», de supraveghere și colectare de informații de pe reţelele de Internet. Încă din 2007 începe să considere că moralmente munca de spionaj generalizat pe care o desfăşoară nu este în acord cu valorile personale, însă decide să nu treacă la dezvăluiri publice întrucât îşi pune speranţe într-o modificare de politică în materie de spionaj o dată cu câştigarea alegerilor prezidenţiale de către Barak Obama, însă în 2013 e forţat să admită că speranţele au fost deşarte.
El a furnizat date secrete lui Glenn Greenwald, jurnalist la revista britanică The Guardian, care, fără a divulga sursa, a publicat în 2013 datele obţinute de la Snowden. Pe 9 iunie 2013, în Hong Kong, Snowden face cunoscut în mod oficial că el este cel care a furnizat gazetei engleze informaţiile secrete. În prezent el este urmărit de serviciul secret american, fiind acuzat de înaltă trădare. Refugiat în Hong Kong, a părăsit China la 23 iulie 2013, după ce autorităţile chineze au acceptat să-l extrădeze. El a călătorit fără paşaport, care i-a fost revocat de către guvernul SUA.
Ajuns în Rusia în aceeaşi zi, Snowden s-a stabilit în zona de tranzit a aeroportului Sheremetyevo din Moscova. Și-a angajat un avocat rus, Anatoly Kucherena, şi a cerut azil politic în peste 20 de ţări. A rămas blocat în zona de tranzit a aeroportului respectiv şi a refuzat să o părăsească, în ciuda declaraţiilor preşedintelui rus Vladimir Putin conform cărora ar fi liber să părăsească aeroportul deoarece nu a comis nicio infracțiune pe teritoriul Rusiei. La 1 august 2013 Rusia i-a acordat azil politic pe durata unui an. A părăsit aeroportul, în care a fost blocat timp de 1 lună şi 1 săptămână.
