Cartofii și ceapa nu trebuie să-ți vină din Franța, merele sub nicio formă din Polonia

4

Pâinea pe care-o pui pe masă e, la origine, un bob de grâu crescut – să zicem – prin Bărăgan. Acesta este „exportat” pentru ca apoi să fie „importat”. După această operațiune clasică de zeciuială, bobul tău de grâu merge la moară, iar de-acolo la distribuitor. Distribuitorul i-l dă brutarului, iar brutarul are un ingredient pentru a-ți face pâinea. Mai are nevoie de sare, drojdie și apă. Sarea o ia de la un alt distribuitor care-o aduce de la un ambalator, care, la rândul său, o ia de la un procesator. Care procesator ia sarea din salină și o mărunțește. Cu drojdia se petrece ceva similar. Până când pâinea ajunge la tine mai trece ceva timp, întrucât, de cele mai multe ori, brutarul e în altă localitate și-și predă marfa unei companii de distribuție, care are grijă s-o predea sistemului logistic al lanțului de retail, care, în final, va pune pâinea pe raft, de unde-o cumperi tu. În mare, acesta se numește un lanț de aprovizionare.

Am vorbit aici despre ceea ce implică un produs banal. Să luăm altul, la fel de banal: salamul. Pentru a-l face, carmangeria are nevoie de carne. Să spunem că e vorba de porc. Porcul crește într-o mega-fermă și, pentru a nu exista accidente, e hiper-blindat de antibiotice. La 90 de zile merge la un abator, unde e tăiat, transformat în carcasă și dat mai departe. Pentru a nu exista probleme pe lanț, carnea e pulverizată cu un conservant care nu se va regăsi niciodată pe eticheta ambalajului final. De la abator se intră într-un lanț de „concentrare” regională. Pentru noi, centrul logistic al cărnii de porc e Viena. De-acolo ne vin carcasele și sunt distribuite de o altă firmă, ajungând, în final, la carmangerie. Care se mai aprovizionează de la încă vreo câteva lanțuri similare. Iar carmangeria despre care îți vorbesc e doar pe la mijlocul lanțului care te aprovizionează. Ciudat, nu-i așa?

Am vorbit până acum despre produsele de strictă necesitate. Acestea trebuie să ajungă într-un timp record la tine. Dar ce părerea ai despre celelalte bunuri? O pereche de pantaloni înconjoară de două ori globul pământesc. Pantofii nu mai vorbesc. Iar electronicele de larg consum, de asemenea, adună „punctișoare” din toată lumea, pe care le concentrează în micul ambalaj de plastic. Și se mai învârt de câteva ori până îți aterizează prin buzunare.

Așa cum lesne puteți constata, întreaga noastră economie e formată din lanțuri de aprovizionare lungi și foarte lungi. Ce se întâmplă însă în momentul în care apar probleme? Ați constatat-o singuri: cresc prețurile. Asta deoarece, la bază, aprovizionările se fac din câteva surse. Iar în momentul în care o sursă are probleme, trebuie suplimentat de la celelalte. Acestea, de cele mai multe ori, sunt optimizate pentru cantitatea pe care-o livrează în mod curent. Astfel încât, bazându-se pe golul din piață, nu livrează mai mult, ci la prețuri mai mari. Astfel se dezvoltă un lanț exponențial, care se sparge în capul utilizatorului final.

Teoretic lungimea acestor lanțuri este „dictată” de necesitatea optimizării prețurilor. Și, într-adevăr, în ciuda lungimii, un obiect produs într-un asemenea lanț e mai ieftin decât altul produs de un lanț clasic. Există însă un preț despre care nu se spune nimic, anume calitatea. Un costum produs pe un lanț actual e o mizerie față de unul făcut de un croitor adevărat. O pereche de pantofi, de asemenea, e o încropeală de plastice cu termen de valabilitate scăzut. Rezistă maxim șase luni. Spre comparație, o pereche de pantofi care mă costă de cel puțin șapte ori mai mult, practic n-au moarte. Ca să nu mai vorbesc că sunt făcuți din piele de cea mai bună calitate, iar piciorul se simte rege în acel pantof.

Însă, în toată ecuația de optimizare a prețurilor ajungi să intri și tu. Devii, la fel ca toate celelalte materii, o marfă al cărei preț trebuie „optimizat”. Iar prețul tău este leafa pe care-o încasezi. Așa se-ajunge la angajați low-cost, care au nevoie disperată de produse low-cost. Și-așa se-ajunge la un echilibru sensibil între venituri și necesități, de cele mai multe ori veniturile acoperindu-ți cu greu necesitățile. Fapt care generează o îndatorare a ta pe termen scurt, mediu și lung. La fel se-ntâmplă și cu țările.

Să revenim acum la criză sau la un ipotetic accident. Ai înțeles că totul se lasă cu o creștere de prețuri. Și dacă n-ai bani – pentru că echilibrul tău financiar e unul destul de precar – nu cumperi. Însă ce faci când e vorba de produse de bază? Ai nevoie să mănânci, ai nevoie să te îmbraci, ai nevoie să te încalți! Ce faci în condițiile acestea? Suferi!

Ideea e că, în scurt timp, paradigmele se vor schimba. Veniturile ți se vor reduce și vei deveni din ce în ce mai dependent de lanțurile curente de aprovizionare. S-ar putea ca, la un moment dat, magazinul de la colț să-ți solicite plăți în avans pentru a-ți garanta produsele de care ai nevoie. Sau să te oblige la plata unui anumit abonament din aceeași rațiune De ce-o va face? Pentru că poate și pentru că absolut tot ceea ce e magazin care contează e controlat de o minoritate. Calitatea produselor va scădea, dar nu vei avea nicio putere de negociere. Și-atunci?

Ei bine, aici e provocarea care ține doar de tine și care, încă de-acum, te va deosebi de ceilalți. Fă-ți un inventar al necesităților pe care le ai și caută să reduci cât mai mult lanțurile de aprovizionare necesare satisfacerii acestora. Grâul poți să-l cumperi direct și să-l macini acasă sau la o moară locală. În loc de drojdie poți folosi maia. E fabulos modul în care poți „să-ți crești maiaua”. Cartofii și ceapa nu trebuie să-ți vină din Franța, merele sub nicio formă din Polonia s.a.m.d. Nu cred că nu vei găsi în apropiere un croitor bun care să-ți facă haine de calitate! Cu pantofii e mai greu, dar nu imposibil. Pentru mine, cel mai aproape e la Budapesta. Pe măsură ce vei reuși să scurtezi la extrem aceste lanțuri, vei deveni mai stăpân pe viața ta. Iar acesta e doar unul dintre beneficiile pe care le vei avea. Nu te gândi că e complicat. Trebuie doar să-ți schimbi obiceiul de a te pierde aiurea prin magazinul care te obligă să-ți pui botniță. E doar un pas, dar de simțit îl vei simți din plin în cele ce urmează.

Pornește cu lucruri simple și transformă lumea din jurul tău! Asta înseamnă să fii revoluționar în ziua de azi.

Preluare: Trenduri economice / Autor: Dan Diaconu

Loading...
loading...

4 COMENTARII

  1. Va ajutati tara si economia ei, pe intreprinzatorii romani, numai daca optati sa nu le mai faceti vanzare corporatiilor straine (care vand produse umflate de pesticide si Euri) si sa cumparati numai de la producatori romani.

  2. Nu știu cum este ceapa din franța, dar știu că merele din polonia, sunt printre cele mai bune din europa. Dacă trebuie să te ferești de ceva,mai bine o faci cu ce vine din olanda.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.