Involuție: De la rezistența anti-comunistă la sclavul ”liber” ce spune „nu am nimic de ascuns”

0

Mașina de scris

Cei trecuți bine de 40 de ani și care mai și ascultau «Europa Liberă» își amintesc, desigur, cât de oripilat s-a arătat Occidentul în momentul în care Ceaușescu a dat decretul referitor la mașinile de scris. Evident, la fel de supăraţi au fost şi majoritatea românilor care au aflat despre el.

Pentru cei ce nu ştiu despre ce este vorba, iată câteva fragmente dintr-un articol apărut pe blogul lui Marius Mioc:

„Căutând printr-un dulap pe care nu-l mai deschisesem de multă vreme, am găsit această autorizaţie prin care maică-mea primea aprobare, în conformitate cu decretul 98/1983, pentru deţinerea unei maşini de scris.
[…] Ceauşescu a dat în 1983 decretul care interzicea deţinerea de maşini de scris fără autorizaţie. Pentru obţinerea autorizaţiei era nevoie nu doar să comunici tipul de maşină de scris pe care îl ai, ci şi să anexezi o foaie de hârtie pe care ai dactilografiat întregul set de caractere al maşinii de scris. […] De pe foaia cu setul de caractere se puteau stabili şi unele caracteristici particulare ale maşinii de scris (uzura ori deplasarea anumitor litere) care puteau îngădui identificarea exactă a acesteia”.

Recensământul animalelor

Tot cam pe vremea aceea, acelaşi post de radio critica şi recensământul animalelor. Iată ce putem citi în articolul «Buletin de știri» din 21 ianuarie 1989 de pe «Radio Europa Liberă România»: „Ziarele fac un tur de orizont al primei zile de recensământ animalier și se ia pulsul gospodarilor și șeptelului de pretutindeni. Se fac bilanțuri și se creionează perspective. Motto-ul: ‘Nicio vită nerecenzată’.

Molnar Francisc, crescător de animale din Sfântu Gheorghe, județul Covasna, dovedește că omul sfințește locul și este un bun exemplu de dat în paginile Scânteii, pentru a-i impulsiona pe gospodarii reticenți față de recensământul animalelor care începuse în ziua precedentă. Familia lui Molnar Francisc crește animale de multă vreme: ‘Specia cea mai îndrăgită, care mi-a adus cele mai multe satisfacții, sunt bovinele’, afirmă el entuziast în scrisoarea publicată în Scânteia. A depus mari eforturi pentru creșterea și ameliorarea rasei Bălțata românească. ‘Cu aceeași dragoste mă ocup și de celelalte specii de animale. Am în ogradă peste 70 de porci, 200 de oi, cinci cai din care trei iepe de prăsilă și doi armăsari testați’. Acestea fiind zise, el dă asigurări că e conștient că gospodăriile particulare este necesar să contribuie ‘cu o cât mai mare cantitate de produse agroalimentare la fondul de stat și cel de autoaprovizionare’ și se angajează să facă tot posibilul ‘de a dezvolta, pe mai departe, fondul animalier, în interesul meu și al întregii societăți’.
[…]
Este obsesia acestei perioade de a ridica satul pe verticală și de a controla proprietățile private mai bine (recensământul animalelor este o altă strategie)”.

Și, evident, în realitate, la fel de nemulțumiți erau de acest recensământ și majoritatea deţinătorilor de animale din România.

Ascultarea telefoanelor

La câteva zile după fuga lui Ceauşescu cu elicopterul, la televizor ni se arătau camerele cu multe fire din care ni se spunea că securitatea ne ascultă telefoanele. Iar opinia publică era înfuriată.

În urmă cu 30 de ani românii erau normali la cap

Sistemul dorea să ştie cine ce scrie, cine ce are şi cine ce vorbeşte:
– Maşina de scris putea fi folosită pentru manifeste sau literatură samizdat. Te puteai ajuta de ea pentru a multiplica texte în care să-l critici pe Ceauşescu sau întreaga orânduire, să copiezi cărţi interzise sau manuscrise ale celor ce au suferit în temniţele bolşevice. Adică putea deveni un instrument extrem de util în lupta anti sistem, ca atare sistemul a luat măsuri.

– Când ai animale în bătătură, deja eşti mai puţin legat de sistem. De aceea sistemul a hotărât că e nevoie să ştie ce ai, câte ai şi dacă mai ai voie să ai.

– De când există oameni pe Pământ, ei comunică, inclusiv la distanţă. În vechime prin epistole, apoi când tehnica a mai avansat, au putut-o face şi prin telefon. Iar oamenii nu comunică la distanţă doar nimicuri, ci şi idei antisistem. Ca atare sistemul a luat măsuri şi de această dată.

Mai sus avem doar trei exemple, iar supărarea românilor împotriva acestor trei măsuri era perfect normală, pentru că majoritatea românilor din acea vreme încă erau normali la cap, chiar dacă trăiseră peste patru decenii în comunism. Era o manifestare a dorinţei fireşti de libertate.

Involuţia

În 30 de ani de la Revoluţie, sistemul a reuşit prin îndoctrinare ceea ce nu reuşise prin bocancul pe gât: performanţa de a crea o gloată de sclavi fericiţi că sunt sclavi şi care mai şi luptă cu îndârjire să rămână sclavi.

Pe vremuri sistemul dorea să ştie totul despre maşina de scris. Acum ştie totul despre calculatorul tău, imprimanta ta, internetul pe care-l foloseşti. Câţi critică?

Pe vremuri sistemul dorea să ştie câte vaci ai. Acum vacile au crotalii. Câţi se opun?

Pe vremuri sistemul îţi asculta telefonul. Şi acum ţi-l ascultă. Îţi citeşte şi e-mailurile şi sms-urile şi tot ceea ce postezi pe internet. Şi puţini au ceva de zis împotrivă.

Pe vremuri masele luptau sau mocneau împotriva sistemului cu gândul la libertate. Azi gloatele apără sistemul şi au un singur gând: „eu n-am nimic de ascuns”.

Evident, în ceea ce priveşte presa de tip «Europa Liberă», nici aceasta nu mai are azi nimic de zis.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here