Eu când văd idioții progresiști cum perorează plini de emfază împotriva religiei, cum condamnă creștinismul ca „ignoranță” și aplecarea oamenilor spre religie ca „slăbiciune”, văd atunci niște maimuțele stupide care se scălămbăie pe o cracă și își mânâncă puricii din vârful puței erecte …Și atunci zâmbesc. Pentru că la asta se reduc singuri …Iar craca se va rupe, iar ele vor cădea din nou în cap. Ca odinioară, înainte de marea evoluție care i-a adus la un asemenea stadiu, de „ființe superioare”.
Pentru că fără religie și fără credința într-un Dumnezeu oamenii nu ar fi rămas nimic altceva decât niște maimuțe. Poate fără elementele de recunoaștere descrise anterior, dar aproape de sălbăticie, fără nicio reținere pentru natura lor animalică, pentru instincte, dintre cele pe care aceste ființe „evoluate”, fără îndoială, le manifestă din plin chiar atunci când țin să își manifeste, condamnând religia și pe slujitorii săi, superioritatea. De fapt, dacă ve-ți observa, ei nici nu pot vorbi despre religie decât cu o anumită condescendență.
Numai dacă ar fi realizat acești imbecili cât datorează religiei faptul simplu ca ei să poată vorbi astfel, poate chiar și să poată vorbi. Practic, ei datorează totul creștinismului, că se găsesc, că viețuiesc în această epocă, așa cum e ea, și nu într-o alta în care și-ar da cu bolovani în capetele seci.
Doar religiile, și în special cele monoteiste, mai întârziate în evoluția oamenilor, au adus o anumită rigoare, etica, anumite moduri de raportare a unora față de alții, care au permis evoluția, învățându-i pe oameni să conviețuiască, înaintea legilor. Fără ele aproape totul era permis. Lucrurile astea sunt ușor de documentat și demonstrat.
Și este o gândire strâmbă să iei din istorie demonstrația prin care arăți cât de mult a întârziat creștinismul progresul, dar să ignori un alt fapt, de data aceasta vital, și anume acela că tocmai creștinismul a făcut posibil acest progres, așa cum s-a manifestat.
Dar maimuțelele își arată dinții aroganți și se hârjonesc zglobii, ca „intelijenții”, sărind pe pe o cracă pe alta, de la un sofism la altul, distrându-se pe seama religiei și a credincioșilor, fără să realizeze, bietele animăluțe de circ modern, că în felul ăsta se duc vertiginos înapoi. Pentru că – și nu e nicio coincidență! – viața lor e însăși jungla, însăși primitivismul dinainte de religia pe care o resping, sălbăticia din care au plecat: amorali, hedoniști, de cele mai multe ori fără scrupule, dominați de instinctele de conservare și acumulare, ca și de cel sexual, valoarea lor supremă sunt ei înșiși, principiul lor suprem e o viață bună pentru ei, gata să profite în detrimentul celorlalți în orice. Dar …Dar spoiți, cum-se-cuvine (și e singurul cum-se-cuvine la ei), cu iluzia unei civilități mereu pretinse și mereu rămasă de demonstrat.
Spre exemplu, omul religios nu își permite ieșirile din credința sa, precum își permite progresistul să iasă din civilizația sa, de prea multe ori…
Sunt niște gânduri… Eu nu sunt religios, dar am un respect absolut pentru creștinism, cât l-am înțeles. Și mă mai străduiesc, în continuare, să-l înțeleg. De aceea mă revoltă imbecilii suficienți care își permit să ia în zeflemea o înțelepciune care a ajutat oamenii să nu se sfâșie, apoi evoluția și, deci, însăși devenirea lor, atât de zevzeci și închipuiți precum sunt…
