Ce informații nu ai să primești din media în această perioadă de criză, cu toată și absolut garantata sa „libertate de exprimare”: cei mai bogaţi oameni ai lumii au cheltuit peste un miliard de dolari pe acţiuni numai în perioada de începutul a „pandemiei”, iar miliardarii și-au sporit averile cu 565 de miliarde de dolari, averea crescându-le astfel cu 19%. Aceste știri ar fi trebuit difuzate, dar ar fi fost într-un izbitor contrast cu cele privind cei peste 39 de milioane de americani rămași fără un loc de muncă sau imensele cozi pentru ajutoare alimentare.
Este acel tip de informație care poate circula în organele de presă de specialitate, financiare, dar nu este „servită” niciodată de către agențiile de știri sau televiziuni, care propun meniuri zilnice, evenimențiale, mult mai ușor de digerat de către public.
Dar, de exemplu, „investitorul” (cum îi vor spune „analiștii economici”) Carl Icahn a cumpărat acţiuni la Hertz Global Holldings şi Newell Brandss, iar Tetra Laval a pus 317 milioane de dolari într-un pariu sigur pe acţiunile International Flavors & Fragrances.
E o altă măsluire a jocului, pentru că, este pe atât de sigur că aceste acțiuni vor crește în curând, pe cât a fost o certitudine că ele vor scădea în perioada de criză. Multe companii aeriene sau operatori de mall-uri şi-au pierdut mai mult de jumătate din valoare în perioada de criză „autoindusă” de către stat, iar cei care au banii nu au putut decât să profite.
A fost exact ca și cum ai trișa la pariuri: când știi că echipa ta va câștiga, pentru că ai certitudinea că echipa adversă nu poate decât să piardă, handicapată fiind de o decizie, rapt sau suferință înternă. În cazul acesta echipa adversă este statul și poporul său. Așa cum este întotdeauna, de fapt.
Întâmplarea dovedește, pe lângă faptul că așa-zisa „piață liberă” este în realitate o făcătură, la discreția celor care au finanța, și un principiu fundamental de funcționare a capitalismului: în perioade de criză, practic când sistemul financiar se aproprie de adevăr, cei bogați devin tot mai bogați, iar cei săraci tot mai săraci.
„Pandemia”, și criza implicită, a însemnat un boom uriaș pentru interesele financiare puternice și politicienii corupți. Ei au antrenat aproape întreaga planetă într-o spirală a falimentului, a șomajului și a sărăciei extreme, în paralel cu avansul flagrant în confiscarea unei alte mari hălci din averea lumii.
Pe de altă parte, ceea ce se mai poate observa este tentativa continuă a Rusiei și Chinei de a se sustrage acestui fenomen, pe care ideologii diverși ai puterii depline către finanțe îl numesc „globalizare”. Aceste două țări, folosind aceleași mijloace, „capitaliste”, din motive obiective, țintesc către o anumită autarhie: aplică politici de înlocuire a exporturilor prin produse finite proprii și reorientare a fluxurilor de producție către consumul intern. Ca și pentru persoanele particulare, și pentru indivizi, o criză financiară sau chiar alimentară este cea mai periculoasă pe măsura dependenței de exterior. Rușii o știu în urma embargoului, chinezii învață bine mereu de la alții…
Toți se așteaptă la o criză majoră, deși nimeni nu o spune clar, și este motivul pentru care China și Rusia (țări în care puterea politică nu este subordonată celei economice) aplică această autarhie limitată, pentru a proteja pe cât posibil proprii cetățeni, economia de un iminent colaps. Finanța, după cum limpede am putut vedea, nu poate decât să spere la o criză cât mai mare, pentru că orice criză este o binefacere pentru cei cu cei mai mulți bani.
Iar ce îi interesează acum cel mai mult este să pună mâna pe stat, pentru că încă, pentru ei, formele așa zis „democratice” de organizare a celor mulți, prin care se pretinde că aceștia își exercită suveranitatea, nu funcționează suficient pentru ei. În viitor nu va mai putea fi altfel…
De ce? Pentru că oamenii, aproape toți oamenii, au o idee, pe cât de „populară”, pe atât de falsă, și anume că banii, cei nominali, bancnote și monezi, ar fi proprietatea statelor, de vreme ce sunt purtătoare ale unor însemne naționale și sunt tipăriți sub autoritatea sa. Ăsta e cel mai mare fals, care deschide o întreagă lume a falsității. Banii au o tot atât de mare legătură cu statul cât are desaga cu măgarul care o poartă în spate…
Odată tipăriți și ieșiți spre utilizare, banii sunt ai „pieței financiare”, care nu are nicio legătură cu statul, dimpotrivă. Despre această „piață” se spune că ar fi „liberă”, ca orice piață în capitalism. În realitate e controlată de cei cu cei mai mulți bani și nici nu ar putea fi altfel, iar acest pretins atribut, de „liberă”, este cel care permite dirijarea, dar și boom-urile speculative în detrimentul statelor și celor mulți, care, altfel judecate, ar fi pasibile de o condamnare nu numai morală, dar apoi și legală.
În sensul ăsta, al preluării tot mai largi a statului de către finanță, să ne uităm spre ce spun „analiștii economici”, adică acele personaje care, unii de o viață, se prefac cel mai mult că înțeleg ansamblul și „macro”, pe când tocmai această înțelegere le lipsește, ei moșmolind continuu ceea ce numesc „fenomene”.
Ei recunosc că la sfârșitul „pandemiei” cei mai mulți vor fi sub munți de datorii, ca persoane particulare, odată cu afacerile lor sau cu statul în care trăiesc, dar îi uită pe cei cărora le vor fi datori, care sunt tot cei care fac cei mai mulți bani în această criză. Ba realizează și că guvernele încep salvarea financiară cu bani pe care nu îi au, dar iar uită să precizeze pe banii cui o realizează totuși.
Aceeași economiști estimează că în zona euro, de exemplu, deficitul bugetar e de așteptat să se ridice la 8,5% din PIB în 2020, față de 0,6% – în 2019. În România, va ajunge la 9,2%, iar în 2021 la 11,4% – de departe cel mai mare din Uniunea Europeană. Marea Britanie se pregătește pentru cea mai adâncă criză financiară din ultimii 300 de ani, în vreme ce datoria publică a Statelor Unite va depăși curând nivelul de după cel de-al doilea război mondial. Apoi vine și FMI care aruncă o estimare potrivit căreia în țările dezvoltate datoria publică va crește cu 6.000 de miliarde de dolari în 2020, de la o medie de 105% din PIB la 122%.
Ca să fim clari: orice „analist economic” sau „financiar” poate să constate că toți, oameni de rând, afaceri mici și mijlocii, ca și statele, au sărăcit financiar și se îndatorează, Mai pot, de asemenea, să constate destul de ușor cine s-a îmbogățit și cu cât în aceeași perioadă. Până aici pot să meargă, în paralel. Dar nu pot să facă nicio legătură între cele două fenomene, cine se va îndatora cui!… De ce?! Pentru că le-ar distruge întregul eșafodaj al teoriilor economiei libere de piață, care nu este în realitate câtuși de puțin liberă și câtuși de puțin a vreunei piețe…
Criza, cea mai profitabilă!
Nimic nu egalează perversitatea funcţionării sistemului capitalist în timpul crizelor, mai ales a marilor crize. Statistici uimitoare la prima vedere arată că cota de profit a atins un record în plină criză economică în SUA: 25%. Cea mai mare din anii treizeci încoace. Deci, cuiva îi merge bine, foarte bine. Cui?
Tocmai şomajul şi stagnarea economică au fost cele care au ajutat la creşterea cotei de profit. Oamenii nu îşi pot găsi locuri de muncă, astfel încât ajung să fie dispuşi să lucreze pe salarii mai mici. Ei vor lucra mai mult şi mai greu de frica de a nu fi concediaţi. Karl Marx numea fenomenul „efectul armatei de rezervă”, care are calitatea de a păstra salariile mici, într-un raport invers de proporţionalitate cu productivitatea. Aceste efecte ale crizei au ca finalitate profituri record pentru corporaţii. Excelent time for business! (Continuă să citești…)
Bine ar fi fost, ca națiunile din întreaga lume să se regrupeze pentru a abandona sistemul bancar mondial reprezentat de FMI, BM, BCE care, neafectat de vreo criză specifică, va fi câștigătorul detașat în cursa isterizată a falsei pandemii. La fel de indicat ar fi fost, ca statele europene să renunțe la structura globalizată a Uniunii Europene și la moneda unică ce privează țările membre de suveranitatea lor financiară, la băncile de dezvoltare regională care n-au alt scop decât să crească povara datoriei. Toate aceste state ar putea lua în considerare să se întoarcă la rădăcini din punct de vedere economic și financiar și să înceapă reconstrucția economiei prin intermediul producției proprii, pentru consum propriu cu monedă proprie și cu sistem bancar care funcționează pentru nevoile economiei locale. Desigur, e nevoie de politicieni patrioți care să implementeze asemenea programe. Noi, românii n-avem așa ceva în schema de personal! Probabil, dacă nu se pune problema începerii vreunui război ținând cont că SUA va ceda greu supremația, națiunile mici n-au șanse de supraviețuire în format unitar, cu teritoriul nedivizat, deoarece au fost secătuite de resurse naturale și umane, iar țările potente financiar din vârful ierarhiei europene vor vasali pe care să-i folosească oricând, ca monedă de schimb, funcție de cum le dictează interesele. Dar… privite lucrurile dintr-o perspectivă optimistă, nimic nu-i bătut în cuie, poate s-or întâmpla și minuni!
Indiferent de situație, trebuie regândită întreaga paradigmă economică, pentru a nu ne întoarce la aceeași capcană frauduloasă a datoriilor față de FMI. Ciudată pare strategia celor din umbră, care au retras de pe scena lumii binomul psihopat Bernie Sanders și Greta Thunberg ce promiteau lumii schimbări uriașe. Consider, că încă lucrurile nu sunt tranșate între mai marii lumii, încât să deducem cu acuratețe un viitor posibil.
Gogoasa liberalismului va exploda in curand si atunci, in sfarsit, ne vom intoarce in Europa la statele nationale si la morala crestina.
Daca nu, atunci va fi un haos permanent ce va duce la distrugerea totala a civilizatiei europene.
CoronaVirus (COVID19), afacerea miliardarilor pentru a pune mâna pe toate afacerile lumii.!
E o imensa nebuloasa pentru un om simplu dar informat cit de cit. Ce si cum v-a fi Dumnezeu știe.Dar un lucru e sigur omenirea e pe muchia unei mari dileme: V-a fi ori se v-a prabusii in prapastia ce singura si-a sapato!