Fac muzică și artă de peste 30 de ani pe întreaga planetă și nu pot să admit o asemenea insultă la adresa culturii române, mai ales finanțată din bani publici, într-o perioadă în care totul este oprit și aproape interzis!
Vicepremierul Guvernului României, Raluca Turcan, a deschis sezonul cultural cu marele vernisaj de vară, «Arta ca alint social», la Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC) din București, unde în deschiderea evenimentului s-a prezentat o abjecție muzicală sodomizantă, promovată din banii publici ai guvernului (adică din banii noștri, ai tuturor), care, în fapt, promovând un elogiu transactiviștilor LGBT.
Acest act de “cultură” a făcut parte din finanțarea MNAC cu suma de 400.000 de euro!
Observ că noile politici culturale ale acestui guvern “onorabil” și “demn”, au girat un eveniment în care doi bărbați transexuali au țopăit în rochii de femeie, promovând „ROMÂNIA NORMALĂ” a dezastrului moral, lansând marele vernisaj de vară.
Discursul doamnei Turcan care a ținut să spună că susține „arta” contemporană „în contextul internaţional”, denotă alinierea guvernului la corectitudinea politică de promovare a ideologiilor de gen:
„În România există un viitor bun, frumos, există perspectivă în materie de creaţie artistică şi nu pot decât să vă asigur de implicarea mea şi a domnului ministru al Culturii şi al Guvernului. (…) Aş dori să luaţi prezenţa noastră aici ca pe un angajament de a vă fi aproape şi a fi aproape, prin intermediul dumneavoastră, de artiştii contemporani, să integrăm partea artistică contemporană în contextul internaţional şi să ne punem în valoare prin creaţia artistică”.
Asta promovează guvernul lui Turcan? Blasfemia și gunoiul trendului mondial de dezumanizare și sodomizare, de promovare a homosexualității, și de îndepărtare de marea cultură și marile valori naționale și creștine?
Da! Se pare că asta fac, mai ales că alocă și fonduri și alte resurse!
Guvernul României a deschis acest eveniment cu Paul Dunca, de la centrul național al dansului, care a prezentat proiectul „OMUL FĂRĂ GEN” – „Institutul Schimbării”. Am înțeles că acest individ a fost prezent și la manifestarea despre rasism de la – Piata Universității – ANTIFA. Este susținut cu FOARTE mulți bani publici, de la institutul dansului, de la MNAC și alte instituții de cultură cum ar fi, CreArT sau ICR. De aici înțelegem care este direcția Guvernului României!
Vreau să văd acest guvernul împreună cu instituțiile culturale din subordine, ce vor face pe 26 iunie, de Ziua Drapelului României, sau în iulie de Ziua Imnului Național…! Probabil nimic…
Pentru că nu mai este la modă să fii român!
Mi-e rușine de rușinea lor și de felul cum acest guvern gestionează banii publici, pe activități “culturale” de gen, prin susținerea și promovarea acestor “artiști”, mai ales în această criză sanitară, pe când adevărata artă și artiști ai României sunt ignorați și rămași fără niciun mod de existență și exprimare pentru publicul forțat și el prin a fi mascat și lipsit de drepturi!
Evenimentul “cultural” de la MUZEUL NAȚIONAL DE ARTĂ CONTEMPORANĂ cred că este o infamie și un atac direct la mare artă și cultură a României, tăvălită acum în noroiul la modă, al globalizării cultural-rasiale.
Trăim de pe-o zi pe alta, în mizeria acestor timpuri confiscate de politicieni așa zis “români”, care nu au mamă, nu au tată, nu au cultură, nu au țară și nu au nici Dumnezeu!
Autor: Nicolae Voiculeț
Nicolae Voiculeţ este unul din demnii apărători şi continuatori ai valorilor autentice, care îşi are originea în simţirea neamului românesc.
A văzut lumina zilei la Sinaia, într-o zi de iarnă, în casa unor oameni iniţiaţi spiritual, venind la viaţă spre a fi condus în lume de sunetul matern, prin care exista şi respira. Tatăl său, preot cu har, i-a sădit în suflet dorinţa permanentă de a se descoperi în artă, de a se regăsi spiritual în muzică şi prin tradiţii, trasându-i încă din copilărie calea şlefuirii talentului nativ, a blamării autosuficienţei şi a căutării performanţei.
A urcat pe scenă încă de la vârsta de cinci ani şi a cântat alături de orchestre mari ale vremii. A continuat prin a participa la cele mai prestigioase festivaluri de creaţie, obţinând de fiecare dată locul întâi, atât pentru maniera interpretării vocale, cât şi pentru cea dirijorale.
A ales să fie o personalitate demnă, discretă, care îşi cinsteşte poporul prin sunet, dedicându-se unui instrument complex cu sonorităţi divine precum naiul. Fire altruistă, aplecat întotdeauna spre nevoile şi durerile semenilor săi, Nicolae Voiculeţ luptă prin muzica sa pentru diminuarea diferenţelor sociale şi culturale, pentru întrajutorare şi dragostea de semeni. Nu a rămas indiferent nici la cataclismele şi dezastrele naturale ce au lovit lumea întreagă şi a sperat să îmblânzească, să înduioşeze natura cu sunetele naiului său, aşa cum legendele româneşti evocă legătura specifică, complementară dintre natură şi cântec. Astfel a susţinut mai multe concerte caritabile pentru victimele uraganului Katrina, pentru supravieţuitorii cutremurului din Japonia, dar şi pentru cei mai oropsiţi dintre compatrioţii săi. Este un justiţiar, asta şi pentru că are rădăcini de haiduc, moştenind spiritul înalt al străbunilor săi, care au luptat pentru susţinerea libertăţii şi identităţii naţionale.
Nicolae Voiculeţ reprezintă şi promovează România, evidenţiind puterea incredibilă a folclorului şi a autenticităţii româneşti, pe marile scene ale lumii în faţa a numeroase personalităţi, de la preşedinţi de stat şi capete încoronate până la înalte feţe ecleziastice.
Urmează Liceul de Muzică «George Enescu» şi este introdus de către profesori în studiul pianului, însă de la doisprezece ani tatăl său l-a îndrumat în desluşirea tainelor şi esenţei marii muzici şi a naiului. De atunci există prin nai, fiind de-o fiinţă cu el. Încă de la primul contact cu naiul, artistul s-a contopit în sunetul duios al instrumentului şi a conştientizat că menirea sa din acel moment este aceea de a-i ocroti sunetul ca pe propria fiinţă.
Alături de naiul său a umblat cu tălpile goale prin lume, împărtăşind complexitatea naturii de a fi român, omagiind trecutul şi strămoşii, repurtând izbândele lor prin graţia şi vibraţia stigătului pământului său. Folclorul românesc curge prin venele artistului şi nu a existat nicio clipă în care să se fi dezis de originea sa. Aşadar, pentru a propovădui cultura naţională şi spre a împărtăşi din misticismul naiului, Nicolae Voiculeţ înfiinţează, în urmă cu 22 de ani, la Chicago, prima şcoală de nai din America. Aici şi-a pregătit elevii să comunice în limbajul universal al naiului, muzica fiind unul din mijloacele de coeziune ale grupurilor, comunităţilor şi societăţilor, precum şi singura modalitatea de a anula diferenţele dintre ele.
Tactul şi dragostea pentru pedagogia muzicală a moştenit-o de la profesorul său, maestrul Gheorghe Zamfir, în cei patru ani cât a urmat Academia Naţională de Muzică. Relaţia maestru-discipol s-a transformat în timp într-una de prietenie şi de recunoştinţă, pentru ca Gheorghe Zamfir să-l recunoască şi să-l delege pe Nicolae Voiculeţ ca descendent şi continuator într-ale sublimului nai. Influenţa lui Gheorghe Zamfir a fost imensă asupra sa, însă Nicolae Voiculeţ a ales să existe individual ca şi artist, creându-şi viziunea sa artistică, definitivându-şi maniera proprie de evoluţie muzicală. Astfel, Nicolae Voiculeţ este unul din preceptorii esteticii frumosului muzical, care cucereşte întreaga lume prin simţire, puritate şi sensibilitate.
Artistul, care a concertat în faţa a peste 65 de lideri de state, figuri regale şi nobiliare, cărora a avut privilegiul să le expună întreg procesul creativ al compoziţiilor sale, a fost decorat de Preşedintele Traian Băsescu cu distincţia «Meritul Cultural al României în Grad de Cavaler», în sentiment de gratitudine pentru contribuţia adusă artelor, dar mai ales imaginii României, pe care o promovează pretutindeni în lume cu talent, cu dragoste nemărginită de neam şi respectul pentru istoria şi tradiţiile poporului său. Pe parcursul celor 30 de ani de carieră artistică, a primit nenumărate premii, distincţii şi onoruri, atât în ţară cât şi în străinătate. În 2005 a iniţiat un amplu proiect, «Pledoarie pentru nai, Pledoarie pentru România», aceasta fiind încă o iniţiativă menită să susţină conceptul unei Românii, de ţară civilizată şi culturală, ce poate fi recunoscută la nivel mondial prin muzică, talent şi toleranţă. Prin acest proiect, Nicolae Voiculeţ a dezvoltat folclorul românesc, stilizându-l într-o manieră unică de intrerpretare, prin sonoritatea unui instrument alegoric, cum este naiul.
A făcut cunoscută tradiţia poporului său prin sunet în peste o sută de concerte, în diverse colţuri ale lumii. A colaborat cu Orchestra Filarmonica din Viena, Stockholm, Praga, a avut evoluţii artistice în lumea arabă, dar şi în Japonia, America de Nord şi America de Sud. Performează pe scene de mare prestigiu artistic din Cehia, Franţa, Austria, Ungaria, Turcia, SUA, Canada, Germania, Japonia, India, Spania şi Italia alături de mari muzicieni ai lumii. Spectacolele sale sunt unificatoare prin diversitate, Nicolae Voiculeţ concertând la sanctificarea Maicii Theresa din Calcutta (Maica Teresa), celebrând-o la Basilica di Santa Maria Sopra Minerva (Roma), dar a dat reprezentaţii uluitoare şi pe cea mai importantă scena kuweitiană Hasemi II Grand Ballrom, la invitaţia Kuwait Chamber Filarmonica.
Muzician de excepţie, Nicolae îşi perfecţionează permanent tehnica, caută să se dezvolte muzical, abordând diferite genuri muzicale, de la folclor, muzică clasică, muzică sacră, jazz, muzică contemporană şi muzica pop.
Nicolae Voiculeţ, indiferent de genul muzical pe care îl performează şi de publicul căruia i se adresează, rămâne acelaşi om de valoare şi muzician complex (dirjor, compozitor şi interpret), complet nobil, a cărui unică dorinţă şi motivaţie este vindecarea oamenilor prin sunet.
Datorită calităţii umane înalte pe care o are, s-a implicat intens în campanii umanitare, în concerte caritabile, fiind aliat al celor în suferinţă, dăruindu-le speranţă şi credinţă prin puterea sunetului său.
Nicolae Voiculeţ, un om conştient de menirea sa în lume, un artist evoluat în spirit, în artă şi-n dragoste de semeni, continuă să-şi elogieze pământul natal prin cântec, în întreaga lume, ARTA îi este rugăciunea, iar România, SUNETUL.
Nenorocitii..ce sa le ceri??Sant multi dintre ei…asa ca….
Promovarea anormalului ca politica de stat!