Delegarea gândirii

0

Două femei la Lidl. Vor să-și cumpere sfeclă roșie feliată, o marcă pe care o cunosc. Pe rafturile cu murături se aliniază și borcanele cu sfeclă. Numai că e o problemă, borcanele au etichete cu sfeclă roșie răzuită, iar în ele e sfeclă feliată. Nu e diferență de preț, producătorul a pus etichete greșite. Una dintre femei cumpără, cealaltă nu. „Cum să iau, când e altceva pe etichetă?”, zice. „Dar tu nu vezi ce e în borcan?”, îi răspunde cealaltă.

Întâmplarea e grăitoare pentru ce se petrece în societate. Enorm de mulți au mai multă încredere în etichete decât în propriii ochi.

S-a ajuns ca proiecția realității să fie mai importantă ca realitatea.
Unul ce are mai mulți bani în buzunar decât anii trecuți, care are condiții de viață incomparabile cu ce a avut, a ajuns să spună că o duce mai rău, fiindcă așa i-a turnat constant în cap propaganda. Și să acționeze în consecință, după date aleatorii. Trăiește de spui că nu-și trăiește viața lui, cea reală, ci viața proiectată de păpușari, una falsă.

Omul parcă și-a delegat gândirea altuia pe care nici nu-l cunoaște. Așa ceva nu s-a mai întâmplat în istorie. Fenomenul este potențat de lipsa de cultură.

Totdeauna, fiecare a judecat societatea, în principal, după experiența directă, nu după cea livrată, etichetată și valorizată de te miri cine prin intermediul internetului. E o vraiște mentală care nu știu încotro va duce omenirea. Dar nu spre alegeri raționale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.