Noii barbari

2
Parlamentari vot

Scandalurile se ţin lanţ în colonia România. Asta înseamnă că avem o viaţă politică bogată ? Nicidecum. E vorba mai degrabă de o agitaţie a umbrelor, a fantomelor, a marionetelor pentru „mălai”. „Mălai” care e din ce în ce mai greu de găsit, mai rar. Au colaborat Traian Băsescu, Mugur Isărescu, Theodor Stolojan, Dan Voiculescu, Adrian Vasilescu, Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Emil Boc, Victor Ponta, Mihai Răzvan Ungureanu şi încă mulţi alţii cu Securitatea, cu nomenclatura comunistă, cu regimul dictatorial al lui Nicolae Ceauşescu? Întrebarea e cel puţin comică. Dar azi Marcel Ciolacu, Vasile Dâncu, Dan Barna, Kelemen Hunor, Eugen Tomac, Gabriela Firea, Nicuşor Dan colaborează cu noua Securitate (compusă mai ales din fiii, nepoţii, ginerii şi nurorile vechilor securişti) şi cu urmaşii membrilor nomenclaturii comuniste?

Cât de ipocriţi, de „faux-culs” („funduri false”) putem să fim? (Faux-cul – perna postişă de sub rochiile doamnelor de altădată care sugera un posterior proeminent…) Dar Klaus Iohannis, Ludovic Orban, Lucian Isar (fiul generalului Isar), cei care vor să-l înfunde pe inoxidabilul Mugur Isărescu au colaborat cu vechea şi cu noua Securitate (aceiaşi, dar care doar şi-au schimbat stăpânul de la Est la Vest)? Dosarul lui Klaus Iohannis (Facultatea de Fizică a Universităţii Babeş-Bolyai? – vezi Valer Marian mai jos) va ieşi, la fel ca dosarul lui Traian Băsescu, doar după ce nu va mai fi preşedinte? Ludovic Orban este sau nu urmaşul lui securist (vezi Valer Marian, «Umbra Securităţii deasupra lui Ludovic Orban», cotidianul.ro, 19 octombrie 2019)? Românii sunt prostiţi cu aceleaşi vechi poveşti, ciorbe mereu reîncălzite, cu aceleaşi dosare fabricate de nişte funcţionari semianalfabeţi ai vechiului regim. Nu s-a publicat niciun text în baza căruia ofiţerii de Securitate să-şi fi putut recruta legal colaboratorii (informatori, gazde, persoane de sprijin etc.).

Se recomandă să nu punem trecutul părinţilor în spinarea copiilor. De acord. Dar de ce copiii acelora sunt mereu doar ei la masa cu bucate? Politica românească, atâta câtă mai e necesară în afara unor ordine venite din afară spre executare întocmai şi la timp, se face în altă parte decât la Bucureşti sau în România. Se face, probabil, la Washington, Bruxelles sau Berlin, de exemplu. Sau în sediile unor multinaţionale. Marionetele, papagalii sau eunucii noştri pot numai să-şi scoată ochii între ei şi să faciliteze astfel controlul extern deplin. Atâta doar că „în altă parte”, după pandemia Covid-19, lucrurile merg foarte prost, chiar catastrofal. Are dreptate Călin Rechea, în «Bursa», să scrie, citând mai multe figuri de autoritate americane din lumea finanţelor, că „Federal Reserve deschide tot mai larg drumul Americii către fascism”:

„În cartea sa ‹Fascism vs. Capitalism›, Llewellyn Rockwell, fondatorul Institutului Ludwig von Mises din SUA, a subliniat una din principalele caracteristici ale fascismului: ‘mijloacele de producţie rămân, din punct de vedere nominal, în proprietate privată, dar statul va juca rolul principal în deciziile de producţie şi alocare’. Benito Mussolini, liderul primului regim fascist din istorie, considera că ‘fascismul ar trebui mai degrabă numit corporatism, deoarece reprezintă fuziunea dintre puterea statului şi puterea corporaţiilor’. Pornind de la aceste definiţii, economistul american Robert Wenzel a scris că deciza recentă a Federal Reserve de a achiziţiona direct obligaţiuni ale companiilor în cadrul programelor de relaxare cantitativă ‘împinge SUA cu un pas mai aproape de fascism’, deoarece reprezintă ‘o alocare a unor resurse financiare, rezultate din tipărire, către anumite sectoare favorizate de banca centrală’. În opinia lui Wenzel, măsura indică intrarea în ‘stadiul timpuriu al corporatismului fascist’” (bursa.ro, 18 iunie 2020).

Securitatea şi fosta nomenclatură din România au predat ţara Vestului din interese de clan foarte concrete. Bănci, accesul la credite, şcoli occidentale de calitate pentru copiii lor, libera circulaţie a lor şi nu neapărat a majorităţii românilor, protecţie juridică şi de tip mafiot (vezi cazul extrem al suspendării din 2012 a lui Traian Băsescu). Dar aproape un întreg popor român, vreo 5 milioane, a profitat de ocazie şi a plecat unde a văzut cu ochii. S-au temut de ceva securiştii şi nomenclaturiştii români? Da, de patronii lor de la Răsărit. Ca de dracu’… Inamicul lor (al securiştilor şi nomenclaturiştilor comunişti) cel mai de temut era fosta şi noua Securitate sovietică/rusească, dar şi nomenclatura răsăriteană din care s-au născut, care i-a moşit şi năşit până în 1989. Puteau Securitatea şi nomenclatura comunistă de ocupaţie să procedeze altfel? Când te naşti în România din NKVD şi din PCUS, nu poţi să fii decât mercenar, şi deci foarte predispus la trădare, la schimbarea stăpânului. Desigur, în România sunt încă destui care nu şi-au schimbat încă stăpânul.

Economia şi finanţele României sunt foarte dependente, ca şi aproape toate economiile ţărilor occidentale, de dolar, de instituţii şi organisme internaţionale (FMI, Banca Mondială, ONU, OMS…) şi de economia SUA. Care sunt de mai mulţi ani, la rândul lor, dependente de China, cu care au pornit, sub comanda preşedintelui Donald Trump, un război comercial. Dar iată că economia americană repetă aproape mecanic experienţa corporatistă „mussoliniană” din Italia începutului de secol XX şi apoi din Germania interbelică de tristă amintire.

Dezastrul a început mai demult. Deja în anii ’90, în timpul preşedinţiei Bill Clinton în SUA şi sub François Mitterrand în Franţa, s-a operat o dereglementare „liberală” periculoasă în domeniul bancar. Băncilor li s-a permis să speculeze cu banii deponenţilor. Pentru control şi propagandă, mediile mari au fost centralizate în mâna unor miliardari sau oligarhi. În SUA, media mainstream e deţinută de vreo şase grupuri, în Franţa, televiziunile şi celelalte media principale au ca proprietari vreo nouă miliardari cunoscuţi. Pe de altă parte, azi nimeni nu mai ştie câţi dintre banii aflaţi în circulaţie sunt „reali” şi câţi sunt doar „teoretici”, şi nici care e valoarea „realistă” a activelor, acţiunilor, obligaţiunilor sau bond-urilor americane atât de prizate.

Dar „dereglementările” din ultimii 30 de ani nu privesc doar finanţele, politica, media mainstream. „Dereglementările” au intrat pe terenuri şi mai periculoase. Ale moralei, ale valorilor, ale credinţelor. Aşa au apărut căsătoriile unisex, legiferate mai peste tot, dreptul cuplurilor homosexuale de a adopta copii, mişcarea LGBTQ+, Antifa, mişcarea feministă, #metoo, „cruciada anticreştină”, „dereglementatorul” progresisto-regresiv George Soros, neomalthusianul Bill Gates şi, mai recent, #Black Lives Matter. Astfel, o nouă revoluţie, poate la fel de periculoasă ca Revoluţia comunistă din Octombrie 1917, dacă nu cumva mai periculoasă, e în plină desfăşurare. Ea a început în general în SUA, dar face deja ravagii şi în Marea Britanie sau Franţa şi în mai toată Europa vestică. Karl Marx e din nou la mare modă pentru nişte generaţii inculte şi imature. Va rezista Lumea Veche la asaltul noilor barbari? Sau „Roma” se va mai prăbuşi o dată?

Autor: Petru Romoșan

Loading...
loading...

2 COMENTARII

  1. Chiar dacă o triplă catastrofă – sanitară, socială și economică – este acum, fără echivoc, matricea conducătoare jucată de ”Maeștrii Universului” care gestionează ”cazinoul” financiar (adică marele capital), aceasta nu va opri rezistența la schimbare. E adevărat însă, capitalismul financiar este un expert în adaptare și profită masiv de crizele în serie pe care le provoacă sau le dezlănțuie. Numai că forțele progresiste nu cred că au ”muniția” – deocamdată – pentru a reduce profiturile extrem de mari pentru clasele conducătoare – inclusiv în conducerea UE – și pentru marile corporații globale ale căror finanțare a fost sporită prin jefuirea resurselor altor state și prin exploatarea consolidată a forței de muncă epuizată. Ceea ce vor ei este sfârșitul vechii ordini. Numai că este nevoie de cineva extrem de capabil să mobilizeze masele pe termen lung și cu o susținere foarte puternică pentru a construi o ideologie socialistă adaptată secolului XXI care să fie acceptată și să reziste piețelor financiare corporative. Să reziste și să ofere rezultate/alternative viabile. Lumea s-a săturat de supramuncă, de sclavie, de jafuri și abuzuri de tot felul în favoarea unor grupuri/grupări monopoliste. Varianta cealaltă (deocamdată nu se poate anticipa încotro se îndreaptă finalul acestui secol, ținând cont că pe lângă interese enorme la mijloc mai sunt și trădătorii dintr-o tabără sau cealaltă, apoi urmează indecișii care pot înclina, la rându-le, balanța) ar fi o lume absolut nemiloasă care s-ar naște din cenușa actualei, o lume pe care n-as vrea s-o dezvolt.

  2. “…Dosarul lui Klaus Iohannis (Facultatea de Fizică a Universităţii Babeş-Bolyai? – vezi Valer Marian mai jos) va ieşi la…”____—–____Pana la urma -din intamplare- am gasit acest articol si un comentariu care pare a fi scris de cineva care chiar stie ce spune…:”Stiati ca tatal lui Carmen Iohannis este fostul sef al Securitatii Sibiu, isi semna indicativele cu pseudonimul “Nurca” sau “Blanarul”,…
    Chiar traiti cu impresia ca neamtul de Iohannis a ajuns presedintele Romaniei, fara sa aiba in spate un sistem de care nu aveti habar?!
    Aveti idee cati bani avea Carmen cand s-a maritat cu Klaus? Incepeti sa calculati de la cateva sute de mii de dolari in sus!”:
    Comentarii:
    Gelu, mai 22, 2015 la 6:22 pm
    Nu am inteles,d-ul Lazurca era un sarantoc prapadit s-au era ditamai securistul ???

    Răspunde
    Georgeta Martin zice:
    mai 23, 2015 la 5:07 pm
    Nu intelegi pt.ca nici nu stii sa scrii.De origine un sarantoc apoi devenind porc de securist s-a imbogatit.Sunt nascuta in Sibiu si am 51 de ani,vorbesc in cunostinta de cauza.”//////////////////////La zi: sunt convins ca zestrea acestei carmen a fost de macar 50 sau o suta mii dolari( sau DM- la fel de valoroase la acel timp), altfel -probabil- ca nimeni nu-i lua piatra(sau poama) din curte( generalului), mai mult este f. probabil ca -in realitate- carmencita i-a fost bagata pe gat clownului cu ifose de neamtz(in realitate , un amarat de mancator de slana si ceapa , cum ii numesc nemtii pe sasii si swabii din Ro., si-banuiesc- de oriunde, iar nominal, ziarul german Der Spiegel il numea pe ihan -in doua ocazii diferite, la distanta de 4 ani- DILETANT si AGITATOR…)Si -despre carmencita- aceasta i-a fost “plasata” tocmai pentru ca securitatea avea timp sa faca planuri si pentru viitor, iar un “minoritar” adus intr-o functie mai inalta, cadea bine in relatiile cu West-ul si mai ales cu Germania plina de bani, bani care mai ajungeau si in Romania(inainte de “89) , prin rude, prieteni, biserica, etc.,chiar daca la nivel de cateva sute pe 2-3 luni, totusi asa a ajuns si ihan dascal( pe marci vest germane), evidentele aratand clar ca -in realitate- individul este destul de tamp,insa -ca si ceausescu- poseda acea forma ingusta si limitata de “inteligenta” nativa si malefica, numita viclenie…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.