„Dragă nevastă și iubite Prinț, Îți scriu din linia I-a. De 5 zile și 5 nopți stau sub ploaia de bombe și proiectile de tot felul în grija lui D-zeu, prin rugile voastre, fire de nădejde ce se leagă cu dumnezeirea. Să vezi ce nopți frumoase trăim noi aicia! Sboară cartușele trasoare ca muștele și ard și frig văzduhul. Vâjiie și tună. E greu, dar e frumos și înălțător. Aici legătura cu Dzeu, cu Patria și cu voi e atât de strânsă de nu mai știi ce ești: zeu, erou, supraom sau poate nu exiști, de nu te nimerește. O, de-ai vedea ce fac bolșevicii cu biserica lui Hristos, ai veni și tu alăturea. Trag cu toate armele în zidul sfânt. E durere mare. Parcă trag în toată credința și nădejdea neamului. Și așa tot gândesc la voi…”
Este scris pe o carte poștală militară din 1944, al cărei text ar trebui inclus în manualele de istorie. Este anul 1944, pe frontul sovietic, iar soldatul român, își apără patria și credința, sensibil și plin de spirit de sacrificiu.
Asemenea scrisori și cărți poștale au fost nenumărate în perioada celor două războaie mondiale, dezvăluind, în cel mai realist, chip societatea românească autentică, România profundă. O formă de patriotism curat, sincer și profund, necorupt de ideologii și ”filosofii” șchioape „umaniste”. Acești tineri luptau acolo, departe, împotriva amenințării bolșevice, care ar fi distrus, așa cum a și făcut-o, într-o mare măsură, ulterior, lumea lor, satul cu biserica și înțelepciunea preotului, cu pământul și munca lui din care spera să-și răsară o viață mai bună, mai ales pentru urmași.
Astăzi soldatul române este mercenar, un ienicer modern, care „luptă” pentru bani, prin Irak și Afganistan, fără a avea nici cea mai vagă idee reală pentru ce se află acolo.
Nimeni nu știe mai bine suferința pe care o aduce un război decât soldații și civilii,ei știu ce a însemnat de fapt războiul,în special cel mai sângeros conflict pe care l-a purtat vreodată omenirea…Glorie eternă și binecuvântate să le fie sufletele soldaților și civililor români precum și ai tuturor popoarelor ce au fost obligate să reziste în fața unei asemenea suferințe de neînchipuit.
Pentru cine nu stie, armata romana a infruntat pe Nistru cea mai puternica armata sovietica din cele circa 170 de divizii sovietice pregatite de invazie asupra Europei. Armata a 9 sovietica distrusa de soldatii romani a fost o armata de suprasoc , cea mai puternica din lume la momentul respectiv si care avea ca scop strategic invazia exclusiv a Romaniei si taierea alimentarii cu petrol a Germaniei. Era echipa numai cu tehnica moderna superioara calitativ si cantitativ a orice ar fi putut opune armata romana sau germana. Si totusi Romanii i au batut mar pe sovietici. Stiti de ce ? Pentru ca aveau Credinta. La fel s a intamplat mereu in decursul Istoriei. Si inca ceva, distrugerea celei mai puternice armate sovietice a lasat urme adanci in constiinta celor care au pus la cale invazia Europei si visul unei republici universale. Ce pateste poporul roman acum e rezultatul printre altele si a acestei fapte de eroism fara seaman. Suntem un neam incapatanat care nu se da batut si care sta in calea unui vis milenar al unei rase care se crede aleasa!
Români de odinioară…
DA! DAR, IN ZIUA DE ASTAZI, CAND TINERII NU MAI FAC ACEASTA SCOALA A RAZBOIULUI, CARE SE CHEAMA STAGIU MILITAR OBLIGATORIU, NU AU CUM SA INTELEAGA, CAND NU AU VAZUT, NU AU INVATAT SI NU AU FOLOSIT NICIODATA TRASOARE, NU AU SIMTIT MIROSUL PRAFULUI DE PUSCA, NU AU AUZIT SUIERATUL SCHIJELOR DE GRENADA DEFENSIVA, SAU DETUNATURA CRENADEI, BOMBEI, , TROTILULUI; NU AU SIMTIT IRITAREA CLOROPICRINEI , INSPIRATA PRIN MASCA CONTRA GAZELOR GRESIT FIXATA PE FIGURA . ETC Nu inteleg si nu vor intelege, decat atunci cand, Doamne fereste, va fi prea tarziu!