O țară tristă, plină de orori…
În țara noastră oriunde te-ai duce și oriunde te-ai întoarce vezi copaci tăiați, trunchiuri care așteaptă la pământ sau sunt transportați în camioane sau tiruri, mari și supraîncărcate, copaci mulți, nenumărați. Și e un lucru obișnuit, o banalitate a fiecărei zile. Aproape orice drum cu mașina ai face și aproape oriunde nu se poate întâmpla să nu întâlnești un camion supraîncărcat care transportă arbori tăiați.
…Dar mai sunt apoi și câteva zile pe an în care vreo primărie, autoritate județeană sau una din domeniu anunță cu mare pompă că va planta …500 de puieți, 1.000… Sau presa anunță solemn și cu mare mândrie un record absolut: vor fi plantați 3.000 de puieți!!, în nușcare loc .. ..Hei! Dar cât de frumos! Ce deosebit!… Și mulți aplaudă cu mare încântare. Lumea „de bine”, cea cu.. „cultură civică” și „ecocultură”, „civilizată” (..pentru că e „celevizată”, nu?), fericiți cu ei înșiși că sunt atât de inteligenți și cultivați încât pot înțelege însemnătatea momentului, atât de buni și plini de viziune încât …Domnule, lor le pasă de natură, de mediu, sunt oameni „înzestrați”, au conștiință!…
Totul în realitate, cea factuală, e absurd și penibil, evident! Și nu trebuie să fii prea inteligent ca să realizezi „matematica” asta: copacii mari, nenumărați când sunt aduși pe orizontală e un fapt cotidian, iar copacii mici și exact calculați când sunt puși pe verticală e o sărbătoare.. România, „o țară tristă, plină e umor” sau de orori?…