Sistemul – acest capitalism sălbatic și degenerat – are propriile sale arme de ascundere a adevărului. De-aceea de fiecare dată când mai concepe câte-o stratagemă e bine să-ți poți păstra calmul și să te bazezi pe-o busolă care să te scoată din incertitudine. Ieșirea din haos se poate face doar cu sânge rece, cu oprirea fluxurilor haotice de știri, cu filtrarea riguroasă a acestora și categorisirea după sursă și interes și, nu în ultimul rând, aprinzând lanterna care-ți indică întotdeauna interesul bazându-se pe fundamentele societății în care trăim. Lanterna adevărului se numește în ziua de azi „Follow the Money”.
Astăzi ne vom afunda asupra unui episod petrecut pe tărâmurile noastre. Mai precis, vă voi ruga să vă aplecați privirea asupra paragrafului 1 din articolul 10 al ordonanței militare nr. 7, pe care-l redau mai jos:
„Art. 10. – (1) Sunt permise zborurile efectuate de toți operatorii aerieni prin curse neregulate (charter), pentru transportul lucrătorilor sezonieri din România către alte state, cu avizul autorităților competente din țara de destinație.”
Știu, ați făcut imediat legătura cu solicitarea Germaniei de a i se trimite cu repeziciune înapoi muncitorii sezonieri din agricultură. De ce, e logic: n-are cine să le muncească „pe doi lei”! La fel au făcut și italienii apel la autoritățile noastre. Confruntați cu posibilitatea unei prăbușiri inevitabile din cauza lipsei de pe piața muncii a lucrătorilor din agricultură și construcții, au început să vadă negru-n fața ochilor. Asta întrucât, dincolo de deficitul bugetar imens pe care-l produce pandemia, o blocare a acestor sectoare din lipsa de personal, ar atrage și mai mult în jos economia. De-aceea s-a s-a dat un telefon la gauleiter pentru a trimite din nou iobagii la sclavageală. Însă ticăloșia nu se oprește aici.
Mai țineți minte când urlau englezii după beneficiile lor sociale care se duc în vânt? Sau când austriecii făceau scandal în privința alocațiilor care trebuie plătite la o valoare similară celei din țara de baștină a muncitorului? Era ceva de genul „noi vrem egalitate, dar nu pentru căței”. În tot acest joc, Germania era cavalerul tăcut, dar demn apărător al drepturilor omului și a liberei circulații. Ceva mai târziu au înțeles și englezii de ce.
Puțini cunosc o inițiativă legislativă introdusă pe șest de către nemți, anume că, pentru a te bucura de sistemul de protecție socială al țării trebuie să ai un stagiu de cotizare de minim 12 luni. Cu alte cuvinte, dacă mâine te angajezi în Germania și peste trei luni ai o problemă de sănătate, trebuie să scoți banul din buzunar. Desigur, banii tăi se duc la impozite, contribuții s.a.m.d., dar de beneficiat poți beneficia abia după 12 luni. Există, desigur, o posibilitate ca, în cazul în care n-ai un stagiu complet, să-ți recuperezi banii, dar asta implică o procedură birocratico-juridică din care poți ieși chiar pe minus. Dacă e nevoie să-ți angajezi un avocat s-ar putea să plătești mai mult decât recuperezi. Astfel încât absolut toată contribuția sezonierilor rămâne în Germania fără ca țara unde-au iobăgit să le întoarcă ceva bieților zilieri.
Ați auzit pe undeva vorbindu-se despre acest mic amănunt? Iată cum, din exploatarea celor mai amărâți oameni, țări bogate precum Germania își peticesc bugetele de asigurări sociale într-un mod de-a dreptul samavolnic. Cam la fel de samavolnic pe cât de rapid i-au împachetat pe românii de-acolo când cu amenințarea pandemiei. Păi de ce să plătească ei costurile de tratament sau de înmormântare? Să le plătească proștii, adică românii. Știți de ce autoritățile noastre au dat-o cu frăția și-au grăbit repatrierile? Din două motive: în primul rând pentru că li s-a dat ordin și abia apoi din rațiuni electorale.
Cu Italia se petrece ceva și mai dubios. Acolo, pentru muncile agricole și pentru construcții, autoritățile pur și simplu închid ochii. Îi lasă pe patroni să plătească la negru și să-i exploateze pe zilieri după bunul plac. De-aceea a apărut fenomenul sclavilor abuzați în sudul Italiei și n-a intervenit nimeni decât după ce treaba a devenit mult prea sulfuroasă. E o lege nescrisă: lasă-i să-și facă de cap! Și-i lasă.
Când vine vorba însă despre probleme ale sclavului, toți își declină competența. Îl fac pachet pe amărât și-l trimit în țară. Sau dau telefon pe linia scurtă și tot noi plătim repatrierea. Poate mai țineți minte povestea cu femeia dată afară din casă după moartea bătrânului pe care-l îngrijea. Știu, a fost folosită ca element psihologic pentru a justifica repatrierea masivă și la ordin a românilor. Însă este o realitate. O realitate la fel de mare puteți vedea în spitalele noastre: mii de femei care se internează pentru probleme la coloana vertebrală după ce-au cărat dincolo de limita puterii bătrânii Italiei. Mii de oameni suferind de probleme pulmonare după ce-au fost otrăviți pe câmpurile Germaniei. Nimeni nu spune nimic, toți închid pliscul. E ordin de la Gauleiter! Prostimea noastră, amărâta noastră pulime, trebuie să le facă munca ălora și-apoi, când se-ntorc la fel de rupți în cur precum au plecat, înfundă spitalele noastre. Și noi plătim în timp ce limbricii „dă driapta” urlă din toți bojocii că „statul e prea scump”. Păi e scump, boule, deoarece statul ăsta trebuie să plătească și partea Germaniei și pe-aia a Italiei și pe-aia a Austriei s.a.m.d. De-aia e scump, capisci?
Mă opresc deocamdată aici. Nu uitați ca în vremuri tulburi să vă aprindeți lanterna adevărului: follow the money! Și să mai țineți minte un lucru: la prezidențiale, între un vânzător de copii și contracandidata care înfiase un copil voi ați ales vânzătorul. De-aia vă vinde, pentru că meritați. Ghinion!
Preluare: Trenduri Economice / Autor: Dan Diaconu
Mă întreb, dacă dl. Diaconu nu aparține aceluiași popor, aceleiași pulimi! În oala cu dejecții aruncate în capul acestei națiuni, printre frustrări și orgolii de performer al ușii din dos cules din dosarul de exmatriculați ai vieții, uită *mnealui, dl. economist făcut la apelul de seară, că degeaba votează ”prostimea” în cunoștință de cauză și cu discernământ dacă onor STS-ul, care are posibilitatea să fraudeze alegerile funcție de ordinele primite de la stăpânii occidentali, hotărăște altceva! Să-i amintesc acestui ”guru” al politicii românești despre referendumul de demitere al lui Băsescu, din 2012, când aproape 7,5 milioane de voturi au fost anulate, aruncate la coșul de gunoi al istoriei contemporane??? După cum spunea Stalin, ”nu-i important cine votează, e important cine numără voturile”!!!
În altă ordine de idei, ”follow the money” nu ține de cât sau ce este în stare să facă cineva dintre noi muritorii de rând! Urmărirea banilor din paradisurile fiscale poate fi făcută doar de către informaticienii-ofițeri din cadrul serviciilor secrete românești. Aceștia pot da de urma lor, iar justiția (dacă ar fi cu adevărat imparțială și nesubordonată diverselor interese politice de partid și materiale corporatist-globaliste) ar dispune măsurile legale specifice unor astfel de operațiuni. Câtor politicieni condamnați la executări de pedepse în închisoare – literalmente – le-au fost confiscate averile și le-au fost închise conturile de prin Marea Caraibelor??? Poate ne dumirește dl. autor, că noi suntem așa… mai bătuți în cap din naștere!!!
Aș zice că aerul de superioritate e specific doar unei anumite categorii sociale. Omul inteligent, care chiar are ceva de spus, rațional și-ntr-o manieră lucidă, e modest, stă-n banca lui și vine cu soluții constructive în atenția publicului cititor. Nu judec, doar constat!!! Conaționalii mei, destul de persecutați, de umiliți, de înrobiți nu merită asemenea calificative! Dacă li s-ar fi oferit un trai decent în țara lor, dacă cei care au condus și conduc România din *89 încoace ar fi acționat STRICT în interes național și n-ar fi reprezentat doar niște amărâte de marionete aflate la bunul plac al unor cabotini, refuz să cred că s-ar fi lăsat prinși în menghina unui spectacol burlesc, ridicol, acela de monedă ieftină de schimb.