Această elevă inconștientă din anii ’70…

6

Această elevă inconștientă din anii ’70, probabil chiar ’80, merge singură pe stradă către școală. Doamne ferește, bine că am făcut revoluția aia, că nu se știe ce se alegea de generația mea, cu halul în care ne-am riscat viețile mergând singuri spre școală!
Pe vremea aia toți eram la fel de inconștienți. Iarna o luam prin băltoace și zăpezi, nu ratam niciun petec de gheață ca să ne dăm pe el, eventual pe ghiozdane, iar vara …nici nu vreau să mă gândesc, vara ne opream pe la gârlă, cei care ne-am școlit pe la țară.
Puteam să murim în mai multe variante și scenarii, dar cred că toți copiii din anii ăia aveam câte un înger păzitor deasupra capului, de nu crăpam. Altă explicație nu e.
Auzi, să mergi singur la școală, fără mama, fără tata, fără bonă, fără bodyguard, fără jeep, fără orice altă mașină, fără telefon mobil la care să te sune familia isterizată din 5 în 5 minute, ca să se asigure că ești safe, că ai apăsat corect pe clanța ușii, n-ai alunecat pe vreo scară Richter, nu ți-a căzut vreo macara în cap, sau, mai rău, n-ai sfârșit în vreun butoi din Caracal.

Proști și inconștienți mai eram pe vremea aia, zău!
Și stai să vezi, că și după ce terminam orele tot singuri ne duceam către case. Care pe jos, care atârnați de vreo căruță, care pe portbagajul unei biciclete, care cu tramvaiul sau troleul și tot așa. Jeep avea doar Ceaușescu, îți dai seama?
Mamele lucrau, tații la fel, bone nici nu existau în vocabular.
Copiii de azi își scrântesc gleznele dacă fac un pas pe poarta școlii, spre casă. După 3 pași amețesc, le curge sânge din nas și mor. Lăsați-mă, că mă apucă ,,frezoanele” numai când mă gândesc cum am mers eu la școală pe jos. Puteam să fiu împușcat, răpit sau putea să se repeadă unul în mine și să-mi fure un rinichi.
Băi, și mai am amintiri din astea horror: săream coarda fără cască, jucam șotron fără genunchiere, mâncam mere din pom nespălate, beam apă de la hidrant și ne încăpățânam să nu murim, chiar dacă puteam să luăm viruși cu 3 capete și denumiri de-ți îngheață sângele în vene, cum sunt cei de azi. Pe vremea mea, oamenii nu căutau E-uri pe etichete, ci doar prețul. Pfoa…
Nu ne-am stins, nu ne-am îmbolnăvit, am mers pe jos și ne-am luat bătaie cu rigla la palmă când nu ne-am făcut lecțiile…

Autor: Adrian Prisecaru

Loading...
loading...

6 COMENTARII

  1. partial, acest articol(cred ca e mai vechi, pare ca l-am mai citit undeva, acum , putin adaptat), confirma faptul ca noi intotdeuna am fost mai dezvoltati, mai inaintati, mai si mai, chiar si decat japonezii, unde abia acum(desi mai dintotdeauna) copiii de 6-7 ani se duc singuri cu metroul la scoala si nu-i rapeste nimeni si -ca sa vezi!- cand a fost marele tzunami, bandele interlope(gangurile), au colectat lucrurile personale pierdute (mai ales bijuterii) ale populatiei si le-au returnat proprietarilor! Hai ca asta-i buna, daca la noi s-ar intampla asa ceva(adica un nou cutremur de valoare inalta, echivalent cu tzunamiu-ul japonez) , chiar si cu instituirea -imediata- a legii martiale, talhariile ar fi fara numar, cred ca ar inflori chiar si supercanibalismul concret…

  2. Frumoase amintiri mai avem unii dintre noi, care am parcurs acele timpuri, legate de școala desfășurată în comunism! Cu manuale unice, cu orele de atelier și munca patriotică, cu cele 15 îndatoriri și obligații cuprinse în carnetul de note, cu examenul de admitere în liceu (treapta I) la sfârșitul clasei a VIII și cu treapta a II-a pentru promovarea în clasele a XI-a și a XII-a, ultima încheindu-se cu examenul de bacalaureat.
    Aveam uniforme în funcție de tipul de învățământ (gimnazial sau liceal), fiecare zi (inclusiv sâmbăta) de curs începând cu intonarea imnului RSR (”Tricolorul”, mulți cunoscându-l de la părinți și pe cel intitulat ”Te slăvim Românie” care a răsunat în perioada *53-*77 cel mai des în întreaga lume), cu organizațiile de pionieri și ”UTC”-iști a căror menire era să formeze tineretul patriei noastre cumulând datele etosului național ale construcției comuniste, temele unui program ce însuma și ducea la incandescență tot ceea ce era putere de creație și elan în această țară. Timpuri care îți dezvoltau responsabilități într-un șuvoi neostoit de cerințe și determinări precum munca și învățătura- expresiile concrete ale valorii fiecăruia, voința- nedeturnată de mofturi și capricii, respectul celor din jur- cu acel gramaj necesar de asprime izvorât din înseși legile luptei pentru mai bine, idealul și patriotismul- permanente trambuline ale creației și ale spiritului revoluționar, toate acestea le deprindeam în școală, în familie și-n societate. Pentru că integrarea la scara marilor idealuri ale națiunii nu se realiza într-un trimestru și nici prin sfătoșenii dirigențiale, ci numai înotând consecvent către reușită și împlinirea personalității noastre. În opinia mea, perfecte vremuri comparativ cu cele de astăzi! Am fost acei copii care am crescut cu cheia agățată, prin intermediul unui șnur, de gât, care nu deveneam anxioși și depresivi dacă ne critica cineva sau rămâneam singuri acasă nesupravegheați, care știam să ne orientăm să cumpărăm o pâine fără ajutorul altora, fără să fim ancorați în materialism și-n vacanțe exotice sau în lumea shopping-ului la mall-urile din Dubai. Era o lume mai sinceră, mai responsabilă, mai adevărată!
    Ce ne-a adus democrația? Cred că situația este înfățișată perfect de academicianul Ioan-Aurel Pop: https://www.art-emis.ro/analize/pentru-unii-democratia-inseamna-libertatea-de-a-fi-analfabet-prost-tupeist-arogant-dar-aflat-la-putere

  3. Pe vremea aceea, drepturile infractorilor nu erau mai mari decat drepturile copiilor! Politia isi facea treaba ajutata de justitie, iar profesorii faceau educatie.Asa cum stiau ei, impreuna cu parintii si alti indrumatori!

  4. Pe vremea aceea copii erau cu adevărat liberi se făcea cu adevărat școală si era o adevărata pregătire ptr viață acum sint ținuți sub protecție pina la30 de ani sau si mai mult si cînd sint scoși de sub globul de sticla sint praf

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.