„Amarnic îşi bate joc de noi minciuna atunci când, amăgiţi fiind de ea, o recunoaştem drept adevăr”

Născut într-o familie foarte înstărită, Dimitri Alexandrovici Briancianinov face Şcoala Militară din Saint. Petersburg. Deşi este atras către o viaţă de rugăciune, îşi continuă studiile până în anul 1827, an în care se îmbolnăveşte foarte grav. Părăseşte şcoala şi se dedică vieţii monahale, în 1831 primind numele de Ignatie. Este ridicat la rangul de arhimandrit şi la vârsta de 26 de ani îl aflăm în fruntea mănăstirii Sfântul Serghie din Saint Petersburg. În anul 1857 devine Episcop al Caucazului și Mării Negre, dar după patru ani se retrage pentru a se dărui scrisului. Devine un scriitor prolific, ale cărui lucrări au fost traduse în multe limbi. Deşi în lucrările sale vorbeşte despre trăirea duhovnicească şi rugăciune, adresându-se în special călugărilor, îndemnurile şi poveţele sale sunt citite şi simţite de toţi cei care sunt în căutarea lui Dumnezeu, de toţi cei care sunt pe drumul spre propria lor fiinţă.

Redăm în cele ce urmează câteva cuvinte de duh despre smerenie pe care Ignatie Briancianinov le sădeşte în sufletul căutătorului de adevăr.

„Pocăinţa este neapărat trebuincioasă pentru toţi! Fiecare să se folosească de preţioasa vreme dăruită de milostivirea lui Dumnezeu! Fiecare să se cufunde în fericita pocăinţă!” 

„,Iubindu-ne aproapele, în Domnul, adică asa cum Hristos ne-a poruncit, dobândim dragostea de Hristos; ori a-L iubi pe Hristos înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu”

„Să deschidem inima noastră, prăvălind de la intrarea ei greaua piatră a învârtoşării; să ascultăm, să privim, să primim, să ne însuşim învăţătura Domnului nostru” (din „Predici la Triod şi Penticostar”)

„Sufletul rămâne chip și după căderea în păcat! Și sufletul păcătos aruncat în flăcările iadului, chiar în flăcările iadului, rămâne chip al lui Dumnezeu! Așa învață Sfinții Părinți. Cântă Sfânta Biserică în cântările sale: „Chipul slavei Tale celei negrăite sunt, deși port ranele păcatelor”

„Mintea noastra e chipul Tatălui; cuvântul nostru (cuvântul nerostit obișnuim a-l numi „gând”) e chipul Fiului; duhul nostru e chipul Sfântului Duh” (din Aripi duhovnicești pentru cei osteniți și împovărați” (Experiente ascetice vol. 3, Ed. Sofia, Buc. 2001 )

„Noi credem şi învăţăm a crede astfel de la Sfinţii Părinţi, că dacă Însuşi Domnul nu va da cuiva să înţeleagă calea ascultării, acela de la oameni nimica nu va primi, căci, chiar de va avea înaintea sa pe Sfinţii Apostoli, până şi asupra lor va arunca cu pietre” ( din scrierile episcopului Ignatie Briancianinov (în lb. Rusă) Ed. I. Serghiev Posad, 1913 pag. 25.)

„Neapărată, neapărată nevoie avem să ridicam vălul de pe taina morţii şi să zărim viitorul de dincolo de mormânt al omului, pe care ochii trupeşti nu-l văd” (Cuvânt despre moarte )

„Vederea păcatelor, vederea căderii în care se află tot neamul omenesc, e un dar deosebit al lui Dumnezeu. Cere să capeţi acest dar şi vei pricepe mai uşor cartea Doctorului Ceresc, Evanghelia” (Experienţe Ascetice, volumul I, Editura Sophia Bucureşti, 2000)

„Sfântul Duh, care a grăit prin prooroci şi apostoli cuvântul lui Dumnezeu, l-a tâlcuit prin Sfinţii Părinţi. Atât cuvântul lui Dumnezeu, cât şi tâlcuirea lui sunt dar al Sfântului Duh. Numai această tâlcuire o primeşte Sfânta Biserică Ortodoxă! Numai această tâlcuire o primesc adevăraţii ei fii! Cel ce tâlcuieşte după bunul plac Evanghelia şi întreaga Scriptură, leapădă prin aceasta tâlcuirea ei de către Sfinţii Părinţi, de către Sfântul Duh. Cel care leapădă tâlcuirea de către Sfântul Duh, leapădă, fără nici o îndoială, însăşi Sfânta Scriptură” (Experienţe ascetice, vol. I, Ed. Sophia, Bucureşti, 2000, p. 115)

„Pentru a gusta la vremea potrivită din roada prea dulce a rugăciunii, trebuie să ne rugăm cu statornicie…trebuie să îndurăm cu statornicie ostenelile şi necazurile de care este însoţită nevoinţa în rugăciune” (despre rugăciune – în sâmbăta dinaintea Duminicii lui Zaheu vameşul )

„Sufletul care îl poartă pe Domnul este hiritisit de Sfântul Duh. Acesta îi dă bucurie duhovnicească, nestricăcioasă, veşnică. (Prima predică în Duminica Floriilor, a sasea din Post )

„Plânsul este adevărata lucrare a adevăratului nevoitor al lui Hristos. Plânsul este lucrarea acestuia de când a pornit la nevoinţă şi până la săvârşirea ei. Vederea păcatului nostru şi pocăinţa pe care o naşte aceasta sunt lucrări care nu au sfârşit pe pământ; vederea păcatului nostru stârneşte pocăinţa; prin pocainţă se dobândeşte curăţirea; ochiul minţii, curaţindu-se treptat, începe să vadă în întreaga fire omenească neajunsuri şi vătămari pe care nu le băga nicicum de seama mai înainte” 

„Trupul Dumnezeului – Om avea o grație și o frumusețe neobișnuitã, după cum a cântat despre El prorocește protopărintele Lui, Sfântul Proroc David: împodobit esti cu frumusețea mai mult decât fiii oamenilor (Ps. 44, 3). Însã frumusețea trupească a Dumnezeului – Om nicidecum nu producea asupra părții feminine acele impresii pe care de obicei le produce asupra ei frumusețea bărbaților. Să fie respins și blestemat un astfel de gând mârșav și hulitor de Dumnezeu, care de altfel este acceptat și pronunțat de eretici. Dimpotrivă, trupul lui Hristos vindecă toate patimile, și sufletști și trupești. Însușirea de care era el pătruns, acea însușire o transmitea (și altora). El (trupul) din belșug răspândea harul Dumnezeiesc tuturor celor ce priveau la el, tuturor celor ce se atingeau de el, și bărbaților și femeilor. Putere ieșea de la El, mărturiseste Evanghelia, și-i vindeca pe toți (Luca 6, 19). Și câți se atingeau de El se vindecau (Marcu 6, 56). Acesta este acel trup Dumnezeiesc despre care însuși Domnul a mãăturisit: Cel ce mănâncã trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi (Ioan 6, 54-56)”

„Vei ajunge la o stare de orbire şi de dezordine morală, dacă vei neglija studierea şi împlinirea poruncilor” 

,,Până la sfârşitul vieţii tale, nu înceta niciodată studierea Evangheliei. Nu-ţi închipui că o cunoşti suficient, dacă n-o ştii pe dinafară. Porunca Domnului este „fără de sfârşit” (Ps. 118, 96), chiar dacă se exprimă prin cuvinte puţine: ea este fără de sfârşit ca şi Domnul care a pronunţat-o. împlinirea poruncilor şi urcuşul pe această cale sunt fără sfârşit; creştinii cei mai sporiţi, călăuziţi de harul duhovnicesc la o măsură de desăvârşire, rămân nedesăvârşiţi în comparaţie cu poruncile Evangheliei”

„Păcatele nespovedite sunt repetate cu uşurinţă, ca şi cum ar fi savârşite într-un întuneric de nepătruns. Cu hotarâre să urăşti păcatul! Trădează-l descoperindu-l la spovedanie, şi el va fugi de la tine; dă-l în vileag ca pe un vrăjmaş, şi vei primi de Sus putere să te împotriveşti lui, să îl birui” 

„Dacă ţi-ai dobândit ţarina pocăinţei, predă-te plânsului de copil faţă de Dumnezeu. Dacă poţi, să nu ceri nu cere nimic de la Dumnezeu, lasă-te în voia Lui, cu lepadare de sine”

„Cu adevărată smerenie se acoperă adevărată şi sfânta virtute; aşa îşi acoperă frumuseţea, cu basmaua, fecioara înfrânată; aşa se ascunde, prin catapeteasmă, sfânta sfintelor de privirile gloatei” (din cartea “Despre înşelare” Editată de Schitul românesc Lacu, Sf. Munte Athos, 1999)

„Pentru cel ce împlineşte poruncile Evangheliei promisiunea implică nu numai faptul că va fi mântuit, ci şi că va intra într-o comuniune intimă cu Dumnezeu şi că va deveni un templu a lui Dumnezeu. Trebuiesc studiate poruncile Evangheliei până ce ele devin substanţa sufletului nostru Duhovniceşte Domnul i se arată omului care-i împlineşte poruncile; cu ochii inimii, cu mintea, acesta îl vede în el însuşi pe Domnul, în gândurile şi în sentimentele pătrunse de Duhul Sfânt”

„Smerenia nădăjduieşte în Dumnezeu, nu în sine şi nu în oameni, de aceea purtarea ei e simplă, fără ocolişuri, statornică, măreaţă. Fiii cei orbi ai lumii acesteia numesc acest lucru trufie”

„Din pricina trufiei, lui Pilat i-a fost imposibil să înţeleagă că înaintea lui stătea Smerenia desăvârşită. (Ioan 19, 10)”

„Hristos S-a arătat oamenilor îmbrăcat cu smerenie, iar acela dintre oameni care se va îmbrăca întru smerenie, se va face asemenea lui Dumnezeu”

„Creştinismul primeşte în sânurile sale oameni de toată vârsta, de toată starea şi de tot rangul, cu orice înzestrare, cu orice treaptă de învăţătură: îi primeşte şi îi mântuiește”

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here