„Așa arată un stat polițienesc” 

Fostul judecător al Curții Supreme de Justiție, lordul Jonathan Sumption, a criticat reacția polițienească în fața coronavirusului, susținând că Marea Britanie suferă de o „isterie colectivă”.

În interviul realizat de BBC Radio 4 Sumption susține însă că măsurile de restrângere a libertăţii personale sunt luate de guverne la presiunea oamenilor. În realitate s-a putut observa cu uşurinţă că s-a recurs la aceeași schemă clasică prin care elitele își ating scopurile:. „problemă – reacţie – soluţie”: prin intermediul ştirilor difuzate de mass-media oficială (ce este pe deplin controlată din umbră) s-a indus panica în rândul populaţiei, pentru ca aceasta să accepte apoi măsurile restrictive aberante, aşa-zis „salvatoare”.


Redactorul BBC, John Dymond: – O alunecare isterică spre un stat polițienesc. O rușinoasă intruziune a poliției în disprețul bunului simț și al tradiției. O reacție exagerată și irațională motivată de frică”. Acestea nu sunt acuzații ale unui activist fanatic, ci provin din gura unuia dintre cei mai respectabili juriști ai țării noastre, lordul Sumption, fost judecător al Curții Supreme.

Lord Sumption: – Adevărata problemă este că în momentul în care societățile își pierd libertatea, aceasta nu se petrece cel mai adesea pentru că le-au răpit-o tiranii. Cel mai adesea oamenii renunță voluntar la libertatea lor în schimbul unei protecții contra unei amenințări externe. Amenințarea poate fi cel mai adesea reală, dar se petrece să fie și exagerată. Asta mă tem că vedem acum. Presiunea asupra politicienilor a venit din partea oamenilor. Ei vor fapte. Ei nu stau să se întrebe dacă faptele vor funcționa. Ei nu se întreabă dacă va merita costul pe care îl plătesc acum. Ei vor fapte indiferent cum. Și oricine a studiat istoria va recunoaște, în cazul de față, simptomele clasice ale isteriei colective. Isteria este contagioasă. Ne facem singuri sânge rău și exagerăm pericolul și nu ne întrebăm dacă remediul nu ar putea fi mai rău decât boala.

În astfel de vremuri, după cum recunoașteți, cetățenii se uită la stat așteptând protecție, ajutor, așa că nu ar trebui să fim surprinși dacă statul își asumă noi puteri pentru a răspunde. Asta a fost rugat să facă, aproape că i s-a poruncit.

Exact, este întru totul adevărat. Nu ar trebui să fim surprinși. Dar este necesar să acceptăm în același timp că în acest fel societățile devin despotice. Și să acceptăm că este un proces care conduce în mod normal la exagerări. Simptomele coronavirusului sunt, cu siguranță, foarte grave pentru aceia care suferă și de alte boli, în special dacă sunt vârstnici. Există și excepții, în care tinerii au fost loviți de boală, excepții care s-au bucurat de o mare acoperire în rândul presei, dar sunt foarte puține. Dovezile din Italia sugerează, de pildă, că doar 12% dintre decese pot fi atribuite coronavirusului. Așadar, da, avem de-a face cu ceva serios și este de înțeles de ce oamenii strigă la guvern. Dar întrebarea reală ar fi: este aceasta o amenințare suficient de gravă încât să punem cea mai mare parte din populație în arest la domiciliu, să ne distrugem economia pentru o perioadă nedeterminată, să distrugem afaceri pe care oameni cinstiți și muncitori s-au spetit ani de zile ca să le construiască, încărcând generațiile viitoare cu datorii, crize, stres, infarcturi, sinucideri și tulburări de necrezut, pentru milioane de oameni care nu au fost în mod special vulnerabili și care vor suferi doar niște simptome ușoare sau niciun fel de simptome, precum ministrul sănătății sau primul ministru?

În acest moment guvernul a devenit dintr-odată foarte puternic și mai degrabă foarte nemonitorizat. Parlamentul s-a retras, primul ministru este izolat, comunicând prin telefon, nu avem foarte mult control sau nu putem să monitorizăm foarte atent ce se petrece.

Nu. Desigur că nu avem metode de monitorizare instituțională. Presa s-a implicat să cerceteze puțin, a existat și ceva jurnalism bun și provocator. Dar în cea mai mare parte, presa, cred, s-a făcut ecoul și a amplificat panica generală.

Restricțiile de deplasare au schimbat de asemenea relația dintre poliție și cei pe care, nominal, îi slujesc. Poliția le dă nume și îi face de ocară pe cetățenii care călătoresc la ore sau în locuri pe care poliția le consideră greșite. Pentru dumneavoastră, în calitate de fost senior al baroului, nu este ceva îngrijorător?

E nevoie să recunosc că mă îngrijorează. Vreau să spun că tradiția poliției din această țară este aceea a unor cetățeni în uniformă. Ei nu sunt membrii ai unei ierarhii disciplinate care operează strict la comanda guvernului. Dar cu toate acestea, în unele locuri din țară, poliția a încercat să oprească oamenii de la a călători în spații deschise la țară, ceea ce nu este împotriva reglementărilor, doar pentru că autoritățile au spus că ar prefera ca noi să nu facem asta. Poliția nu are puterea de a pune în aplicare preferințele miniștrilor, ci doar reglementările legale – care nu merg nicicum atât de departe pe cât recomandările guvernului. Este necesar să spun că acțiunile și comportamentul poliției din Derbyshire care a încercat să-i facă de ocară pe oamenii care se foloseau de dreptul lor indubitabil de a face exerciții la țară și care au stricat peisaje pentru ca oamenii să nu se ducă acolo, este, vă spun cinstit, dezgustător.

Astfel arată un stat polițienesc. Este un stat în care guvernul poate emite ordonanțe sau își poate exprima preferințe fără nicio autoritate legală, iar poliția va pune în aplicare preferințele miniștrilor. În cea mai mare parte, forțele de poliție s-au comportat decent și moderat. Poliția din Derbyshire a făcut de râs tradiția noastră. Există, bineînțeles, o tendință naturală și o tentație puternică din partea poliției de a pierde din vedere funcția lor reală și să se transforme din cetățeni în uniformă în prefecți glorioși de școală. Cred că este trist că poliția din Derbyshire nu a putut rezista acestei tentații.

Există oameni care vă admiră înțelepciunea juridică, dar care vor spune, de asemenea, „ei bine, el nu este un epidemiolog, nu știe cum se răspândește boala, nu înțelege riscurile asupra sistemului de sănătate, în cazul în care situaţia scapă de sub control”. Cum răspundeți la această acuzație?

Le răspund astfel: nu sunt un om de știință, dar este dreptul și datoria fiecărui cetățean să privească și să vadă ceea ce au spus oamenii de știință, să analizeze pentru el însuși și să tragă singur concluziile de bun simț. Suntem cu toții capabili să facem asta și nu există niciun motiv special pentru care natura științifică a problemei să însemne că ar fi necesar să ne cedăm libertatea în mâinile oamenilor de știință. Avem cu toții facultăți critice și este mai degrabă important ca într-un moment de panică să urmărim să ni le păstrăm.

Loading...
loading...

3 COMENTARII

  1. „…să ne distrugem economia pentru o perioadă nedeterminată,..”____—–____desi boala aceasta poate -chiar- omora milioane, TOTUSI pe orice termen, economia este mult mai importanta(suna cinic, dar este realistic), si asta am spus de „n” ori, colapsul sau sincopele economice, vor declansa multe alte probleme, unele tot de natura medicala, care in final, vor creste si numarul de decese(aparent , prin covid) , insa in realitate din multe alte cauze induse de scaderea economica, mai ales in tarile care traiesc prin imprumuturi si inca imprumuturi folosite pentru a cumpara produse de baza(hrana) tot de la cei de unde s-au imprumutat banii…Exact cazul Romaniei…Tara unde majoritatea populatiei castiga(muncind) nici jumatate din salariul mediu al celor din respectivele tari,dar unde cel mult 0,1% din populatie(conducerea centrala, regionala si clientela=nici macar cateva zeci de mii/tara) castiga -oficial- slarii asemanatoare sefilor din occident, insa cu multe alte bonificatii extra, care acolo nu exista…

  2. Abuzurile au început, acum destul de mult timp, prin lichidarea libertăților de exprimare, prin Big Brother, prin atacurile cibernetice ale serviciilor secrete, prin monitorizarea celor care gândesc incorect politic, prin acceptarea și întărirea statului paralel (în detrimentul celui clientelar) din care lipsesc controalele judecătorești dar sunt întărite cele ale procurorilor, ale serviciilor de intelligence și ale poliției, toate acestea fiind ușor remarcate pentru oricine și-a ținut ochii deschiși și a fost atent la direcția în care se îndreaptă lumea. ”Țesăturile” orwelliene și-au făcut simțită prezența începând cu evenimentele din 11 septembrie 2001 în chip de supraveghere omniprezentă, manipulări, reeducări, ”legitimări” pentru nesfârșite declanșări de războaie, sisteme financiare construite pe fundații (scheme) de tip Ponzi, terorism închipuit, totul culminând cu pandemii la fel de fanteziste. Citeam despre semnificația ezoterică a lui Covid-19, posibilă dacă ne gândim la locația clonării oii Dolly- în micuțul sat scoțian Rosslyn cunoscut mai mult pentru valoarea simbolică a capelei sale și nu într-unul dintre marile laboratoare ale lumii, sincronicitate asociată cu acest coronavirus conform versiunii lui Hoffman. Multe ciudățenii menite fie să ascundă adevăruri, fie să-ți îndrepte atenția către altceva mai puțin important, dar care absolut toate converg către restrângerea libertăților individuale și instaurarea dictaturii mondiale.

  3. „Fost consilier al lui Iliescu, judecatorul CCR Marian Enache are venituri de 890.946 de lei pe an”(…)///
    2-Valer Dorneanu castiga lunar 16.000 de euro, din salarii si pensii. Aproape cat seful Curtii Supreme din SUA(…)—–___—– exact ce spuneam in comentariul de mai sus, numai ca acest dornean (si multi altii, ca el sau din alte departamente) castiga mult mai mult, pentru ca ei isi trag „vizite de lucru” , prin diverse tari, unde-si aduc si „secretara” cu ei, ba chiar un intreg alai „tehnic”( deobicei de pupincuristi), asa ca o functie de acelasi nivel din Romania( raportat la occident) consuma fonduri de 3-4-5 ori mai mult, si asta la modul contabilizat, insa in SUA( si occident) oricine este prins ca manipuleaza fonduri de stat in scopuri personale sau de grup, primeste ZECI de ani de puscarie, in Romania nici pomeneala sa porneasca cineva vreo actiune de urmarire penala, iar daca( ca exceptie) respectivul bandit( daca nu este salvat de „imunitatea” functiei) va primi cativa ani de inchisoare, si nu va executa nici jumatate, pentru ca „scrie carti”…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here