Bărbații, femeile și gândirea…

0

Ați văzut de multe ori un bărbat uitându-se în gol, pierdut, pur și simplu cu ochii deschiși spre un punct fix, nu? El atunci, de cele mai multe ori, nu se gândește la nimic. Dar câte femei ați văzut așa? Femeile nu pot să facă asta, femeile nu pot să-și ia o pauză de gândire. Asta e o „treabă” explusiv masculină. Bărbații pot să-și petreacă și două ore în pat cu ochii în tavan, în gol. Femeile nu pot să facă asta nici 20 de minute …decât cu un bărbat deasupra. Sunt lucruri reale.

Bărbații au și activități specifice pe care le fac cu mintea goală, pentru că altfel nici nu s-ar putea: pescuitul. Să stai să te uiți într-un punct fix într-o apă, la un fir coborât într-o baltă, pierdut. Fără să te gândești la nimic, pentru că trebuie să fii pregătit de „captură”… Câte femei pot să facă asta?! La bărbați e un hobby, o mare pasiune… Stau ore întregi așa, cu mintea plată, ca balta, blanc, goală …Și le place! Femeile nu pot, ele uită de ce sunt acolo din al doilea minut. Deja sortează mental felurile pentru masa de mâine și poimâine. Iar dacă, totuși, vin la pescuit și „prind” ceva, să vedeți că mereu le ia prin surprindere! Pe bărbați nu, ei erau cu ochii beliți în baltă, și nu se gândeau la nimic. La absolut nimic!

Dar bărbații urmăresc un balon plimbat pe o suprafață verde… 45 de minute, pe urmă încă 45. Și ar mai putea!… Se uită așa la el: cum trece de la unul la altul. Numesc asta „fotbal” și e o mare pasiune. Știți foarte bine la ce se gândesc în tot timpul ăsta, nu? …La minge. Da, se gândesc la minge. Unde o să ajungă mingea… Asta e tot! 45 de minute și apoi încă 45…

Întrebi o femeie la ce se gândește și nu mai termină. Întreabă un bărbat la ce se gândește și îți răspunde: „Mi-e foame!”. Asta e! Ei ori nu se gândesc la nimic, ori la un singur lucru. Femeile se gândesc la …cel puțin 10 odată.

De asta se comportă așa mereu în trafic, sunt mereu încurcate. Mintea lor e cu casa, masa, cumpărăturile, soacra, verișoara cu care nu a mai vorbit, amica cu care trebuia să se întâlnesc. Și apoi rufele „…La naiba, rufele! …Aaa, sunt la volan!” Sunt mereu năpădite de gânduri. La bărbați e: „Druuuuum! Merg pe druuuum”. „Linia, uite linia! E bine!”. „S-a întrerupt linia! Rău!”. „Altă linie lungă! Bine!”. Atât!…

Tot așa s-a născut și filosofia, pentru că toți marii filosofi sunt bărbați. Le-au întrebat femeile lor cu ce dracu și-au pierdut atât timp pe stâncă, în bibliotecă, în birou, udne stăteau pur și simplu degeaba. Și ăia au trebuit să găsească ceva, să inventeze, o scuză plauzibilă. Ei se uitau în gol acolo… La fel și poeziile: stăteau afară, pur și simplu, și se uitau la stele, adică la o stea, într-un punct fix, fără să se gândească la nimic, în pauză totală. Și când se întorceaua acasă îi luau femeile la rost că ce dracu au făcut atât de mult pe când urlă copchilul de foame …Și așa s-a născut poezia, pentru că au trebuit să inventeze ceva foarte frumos, suficient de plăcut ca să atenueze nervii femeii. Și au făcut asta prin cuvinte, pentru că bărbații se pricep la cuvinte, au mereu un rezervor din care scot și de cele mai multe ori par să aibă sens. Cei mai mari oratori au fost tot bărbați, nu vezi în istorie prea multe femei care să bată câmpii cu o asemenea grație… Femeia sunt mereu mult mai practice: pusă în față unei audiențe, degrabă se gândește: „Ce să le mai spun ăstora?! Oare nu au treabă acasă?!”.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here