Județul Vaslui se confruntă, asemenea întregii țări, cu un proces lent de îmbătrânire demografică

Conform recensământului din 2011, județul Vaslui avea o populație stabilă (rezidentă) de 395.499 de locuitori, un minim istoric al ultimilor peste 50 de ani (un număr similar de locuitori fiind înregistrat și la recensământul din 1956). La momentul acestui ultim recensământ, populația județului reprezenta 12% din populația totală a regiunii de dezvoltare Nord-Est și 1,6% din cea a României. Din perspectiva numărului de locuitori, Vasluiul se plasa pe ultimul loc la nivel regional și pe locul 24/42 la nivel național, fiind astfel un județ mediu-populat, asemenea altor județe din țară precum Ilfov, Sibiu, Teleorman sau Botoșani, care aveau o populație similară.

În intervalul 2012-2019 populația rezidentă estimată de INS a scăzut cu 5,1% (peste ritmul de -2,9% de la nivel regional, respectiv de -3,4% de la nivel național), în timp ce populația cu domiciliul în județ a crescut cu 6,6%, procent depășit doar de județul Ilfov (unde se manifestă fenomenul de suburbanizare din jurul Bucureștiului).

Totuși, această creștere este una pur scriptică, care s-a realizat exclusiv prin fenomenul de stabilire a domiciliului în județ a unor persoane din Republica Moldova, care au obținut și cetățenia română, dar care nu locuiesc efectiv în județ. Acest fenomen este specific mai multor județe din regiunea Nord-Est (Iași, Suceava, iar mai recent și Bacău, Botoșani sau Neamț) și din regiunea Sud-Est (Galați). Fără impactul acestor stabiliri de domiciliu ale persoanelor cu dublă cetățenie, numărul populației care are doar cetățenie română cu domiciliul în județul Vaslui a scăzut între 2012 și 2019 cu 3,2%. Așadar, doar în acest interval, în județ și-au stabilit domiciliul peste 45.000 de persoane provenind din Republica Moldova (locul II după județul Iași, cu peste 58.000 de persoane).

În ceea ce privește structura pe vârste a populației județului Vaslui, există, din nou, diferențe importante între valorile populației rezidente (estimate) și cele a populației cu domiciliul. Astfel, în cazul adulților, mai ales a celor cu vârsta între 25 și 49 de ani, numărul persoanelor domicilate este mult mai mare decât al celor rezidente, explicația constând din faptul că majoritatea locuitorilor din Republica Moldova care au domiciliul în județ sunt persoane active. În schimb, în cazul copiilor și vârstnicilor, neimplicați în migrația internațională, diferențele dintre cei doi indicatori sunt nesemnificative.

Revenind la analiza pe grupe de vârstă a populației rezidente, indicator care reflectă mai corect realitatea demografică locală, la nivelul anului 2019 un procent de 19% din totalul locuitorilor județului erau copii, 62,4% erau adulți (15-64 ani), iar 18,6% erau vârstnici (65 de ani și peste). Așadar, raportul dintre tineri și vârstnici era unul ușor supraunitar (1,02), în comparație cu un raport subunitar la nivel regional (0,99) și național (0,85), explicația constând din nivelul mai ridicat al natalității înregistrat în ultimii 15 ani în județul Vaslui. În cazul adulților, se observă faptul că grupele de vârstă cu cel mai mic număr de rezidenți sunt cele de 25-34 de ani (cel mai probabil recensământul din 2021 va consemna și un număr mai mic al persoanelor de 20-24 de ani din estimările actuale), care sunt cei mai mobili teritoriali, fiind implicați în procesul migrației interne (de ex. către centrele universitare – Iași, București etc.), respectiv internaționale (persoane plecate la muncă în străinătate). În schimb, cel mai bine reprezentată grupă de vârstă este cea a persoanelor de 45-49 ani, așa-numiții „decreței”, cea mai numeroasă generație de nou-născuți din istoria României, pe fondul interzicerii avorturilor de către autoritățile comuniste în anul 1966. Aceștia vor atinge vârsta de pensionare în jurul anului 2030, ceea ce va pune o presiune majoră pe sistemul de asigurări medicale și sociale, dar și pe piața muncii, în condițiile în care generația născută după 1990 este mult mai puțin numeroasă și e angrenată în migrația externă și internă. Așadar, configurația a actuală a piramidei vârstelor indică faptul că anul 2030 va aduce cu sine o pondere mai ridicată a vârstnicilor în raport cu copii, dar și mai puțini adulți apți de muncă.

În pofida ponderii mai ridicate a copiilor în populația rezidentă totală, județul Vaslui se confruntă, asemenea întregii țări, cu un proces lent de îmbătrânire demografică. Astfel, față de recensământul din 2011, ponderea persoanelor de 0-14 ani a scăzut cu 1%, cea a adulților tot cu 1%, iar cea a vârstnicilor a crescut cu 2%. Așadar, raportul tineri/vârstnici a scăzut de la 117% la 102%, iar vârsta medie a populației a crescut cu 0,8 ani, ajugând la 40,7 ani. Cu toate acestea, media de vârstă a vasluienilor rămâne mai scăzută decât media națională și crește întrun ritm mai lent.

Structura pe sexe a populației rezidente (estimate) a județului Vaslui pentru anul 2019 indica un număr de 188.627 de bărbați (50,5% din total), respectiv de 185.236 de femei (49,5%). Spre comparație, la nivel național și regional, ponderea femeilor era mai ridicată decât a bărbaților (51,1%, respectiv 50,2%). Această situație atipică este specifică zonelor puternic afectate de migrație, femeile fiind mai predispuse către mobilitatea teritorială (de ex. pe motiv de căsătorie) decât bărbații. Cu toate acestea, structura populației pe sexe variază funcție de vârstă. Persoanele de sex masculin sunt mai numeroase la grupele de vârstă tinere (numărul de nou-născuți băieți este mai mare decât al fetelor, situație specifică majorității țărilor din lume) și adulte (mobilitate mai redusă a bărbaților – a se vedea grupele de vârstă 25-29 și 30-34 de ani din graficul de mai jos), în schimb femeile sunt mai numeroase după vârsta de 60 de ani, pe fondul speranței de viață mai ridicate cu circa 7 ani decât în cazul bărbaților.

În ceea ce privește ponderea populației pe medii de rezidență, doar 41% dintre locuitorii județului trăiau în mediul urban, cifrele fiind evident estimative. Această pondere, deși în ușoară creștere față de momentul recensământului din 2011 (când era de 38,7%) face ca județul Vaslui să fie unul dintre cele mai puțin urbanizate zone din România (cu o medie de 53,5% a populației urbane) și chiar din regiunea Nord-Est (41,9%). Lipsa unor centre urbane mari și dinamice, cu rol de motor economic și care să atragă talente (precum Iași, Cluj-Napoca, Timișoara, Brașov etc.) este unul dintre motivele principale pentru care Vaslui înregistrează un nivel de dezvoltare socio-economică mai scăzut decât al altor zone din țară, situație specifică și altor județe cu un grad redus de urbanizare (de ex. Teleorman, Giurgiu, Călărași, Vrancea etc.).

În ceea ce privește structura pe sexe a populației, diferențe între mediul urban și cel rural sunt semnificative. Astfel, în mediul urban ponderea femeilor în totalul populației ajunge la 51,9%, în timp ce în mediul rural aceasta este de doar 47,9%. După cum am indicat și anterior, diferențele sunt date de gradul mai ridicat de mobilitate teritorială al femeilor. Cu precădere în perioada comunistă, orașele din județ au atras un volum important de populație din mediul rural, preponderent de sex feminin, situație influențată și de profilarea pe industria ușoară a acestor centre. În schimb, un procent mai ridicat dintre bărbați au rămas în zonele rurale, fiind implicați mai ales în muncile agricole. În ceea ce privește structura pe grupe de vârstă și medii de rezidență, putem constata, de asemenea, diferențe importante. Pe de o parte, efectul migrației masive rural-urban din perioada comunistă a condus la o pondere foarte ridicată a persoanelor cu vârsta de 50-70 de ani care trăiesc în orașele județului și care conduce la o îmbătrânire relativ rapidă a populației urbane în următorii ani (a se vedea în figura de mai jos faptul că grupa de vârstă 60-64 ani este cea mai numeroasă la nivelul orașelor). Apoi, generația ”decrețiilor” este foarte bine reprezentată în special în mediul rural, unde rata natalității a fost la sfârșitul anilor 60 și începutul anilor 70 mult mai ridicată ca în urban, iar aceste persoane nu au mai migrat masiv către orașe, atingând vârsta maturității după 1989. Migrația forței de muncă tinere a afectat puternic ambele medii de rezidență, dar este mai accentuată în mediul urban, unde migrația externă este însoțită și o importantă migrație internă a tinerilor absolvenți de liceu către centrele universitare mari, precum Iași, București etc. În ceea ce privește populația tânără, se constată o tendință de reducere accentuară a numărului de copii din mediul rural născuți după 1990 și o creștere ușoară a numărului acestora în mediul urban. Așadar, rata de natalitate din mediul rural, în trecut mult peste medie, tinde să se alinieze la cea din mediul urban sau chiar să fie mai scăzută. Explicația constă în schimbarea comportamentului demografic al populației rurale, dar și în reducerea numărului de cupluri tinere pe fondul migrației (cele mai multe nașteri au loc în rândul mamelor cu vârsta de 25-35 de ani, segmentul cel mai afectat de migrația externă). Totuși, este de așteptat ca recensământul din 2021 să aducă unele modificări cu privire la numărul și vârsta populației rezidente din ambele medii, context în care estimările pentru anul 2019 trebuie privite cu precauție.

În ceea ce privește dinamica populației la nivel de unitate administrativ-teritorială, INS pune la dispoziție doar datele cu privire la populația cu domiciliul, nu și cu privire la cea rezidentă, deși aceasta din urmă este mult mai apropiată de realitatea locală. Analiza cu privire la numărul de locuitori cu domiciliul este puternic viciată de faptul că un număr foarte mare de locuitori ai Republicii Moldova (aproximativ 45.000 de persoane, adică peste 9% din totalul persoanelor domiciliate în județ) și-au stabilit ”scriptic” domiciliul în câteva localități din județ (mai exact 41.000 în municipiul Vaslui, 3.000 în municipiul Huși, 300 în comuna Văleni, între 100 și 200 în comunele Drânceni și Muntenii de Jos etc.). În mod evident, aceste localități (exceptând comuna Drânceni) au înregistrat și cele mai ridicate rate de creștere ale populației totale cu domiciliul, după cum se vede în harta de mai jos. Municipiul Vaslui a înregistrat scriptic cea mai mare creștere a populației dintre toate centrele urbane din România (+64%), iar municipiul Huși o creștere de 6%. În cazul celorlalte localități de stabilire a domiciliului de către cetățenii moldoveni impactul acestui fenomen a fost mult mai scăzut (o creștere de sub 5%).

În ceea ce privește rata natalității pentru născuții vii cu reședință obișnuită în România, aceasta a fost în anul 2018 de 11,3‰, mai ridicată decât media națională (10,4‰), dar sub cea regională (11,9‰). După un vârf atins în anul 2015, rata natalității s-a redus la nivelul județului, însă aceste date trebuie privite cu precauție, în contextul în care includ și transcrierile de nașteri din străinătate (inclusiv ale copiilor cu copii proveniți din Republica Moldova, dar care trăiesc efectiv în străinătate) sau nașterile înregistrate tardiv. O simplă comparație cu datele privind populația școlară arată că numărul copiilor care trăiesc în județ este mult mai redus decât cel din statisticile cu privire la numărul de nașteri (de ex. în municipiul Vaslui sunt înscriși la grădinițe circa 600 de copii pe an, deși statisticile arată că s-au înregistrat și peste 1.500 de nașteri).

Rata mortalității a avut o curbă ascendentă în ultimii ani, situație ce poate fi explicată prin creșterea ponderii persoanelor vârstnice cu 2 puncte procentuale în intervalul 2012-2019, dar și a speranței de viață relativ scăzute în comparație cu media națională și regională. Așadar, la nivelul anului 2018, rata mortalității în județ ajunsese la 15,4 decese/1000 de locuitori, peste media regională (14,2) și cea națională (13,6). Deși mortalitatea a crescut în ambele medii de rezidență, valorile înregistrate în mediul urban (11,6‰) rămân mult inferioare celor din mediul rural (18,1‰), unde ponderea persoanelor de peste 70 de ani este mult mai ridicată (65% dintre decese având loc după această vârstă).

Pe localități, cea mai mare rată medie a mortalității în perioada 2012-2018 (peste 20‰) s-a înregistrat în comunele Blăgești, Alexandru Vlahuță, Arsura, Hoceni, Mălușteni, Tanacu, Vutcani și Zăpodeni – localități cu o populație îmbătrânită pe fondul migrației tinerilor încă din perioada comunistă. În schimb, centrele urbane și o serie de comune cu o pondere a populației de peste 70 de ani mai redusă (de ex. Vaslui, Bârlad, Huși, Negrești, Băcești, Muntenii de Sus, Pușcași) înregistrau valori mult mai reduse decât media (sub 10‰). În aceste condiții, județul Vaslui pierde anual circa 1.500 de locuitori doar de pe urma sporului natural negativ, fără a mai lua în calcul și efectele migrației. Dacă în mediul urban există încă un oarecare echilibru între numărul de nașteri și decese, care pe măsură îmbătrânirii populației va dispărea treptat, în mediul rural numărul de decese este cu circa 75% mai mare decât cel al nașterilor.

La nivel de localități, cele mai mari rate ale migrației externe (peste 10% din totalul populație domiciliate) erau înregistrate, la recensământul din 2011, în comunele Muntenii de Sus (unde peste 25% dintre locuitori erau în străinătate), Pușcași, Văleni, Vetrișoara, Ivești, Ferești, Drânceni, Băcești și Bălteni. La polul opus, comunele mai puțin afectate de migrația externă (sub 2% din populație) erau Arsura, Banca, Bogdănești, Delești, Dimitrie Cantemir, Dodești, Duda-Epureni, Ivănești, Pungești și Voinești. Cu toate acestea, trebuie menționat că s-au putut recenza doar persoanele pentru care cineva din familie a fost prezent la domiciliul celui plecat și că, intervalul scurs de la recensământ, după cum am indicat mai sus, numărul celor plecați a mai crescut.

Din «Strategia de dezvoltare socio-economică a județului Vaslui cu orizontul de timp 2021-2027», «Profilul socio-economic și demografic al Județului Vaslui», document pe care îl puteți studia pe siteul Consiliului Județean Vaslui: http://cjvs.eu