Nevoia de nesupunere civică

La nivelul omenirii, pandemia a adus un deficit de democrație comparabil cu deciziile din Al Doilea Război Mondial. Noi, cei din estul Europei, avem un termen de raportare mai apropiat, la anumite aspecte de pe vremea comuniștilor. Suntem cu simțurile incomparabil mai dezvoltate ca să percepem semnele unei dictaturi, având vii în memorie grozăviile din statele Lagărului de la Varșovia, decât popoarele care au ajuns să le cunoască numai la mâna a doua ori a treia, din cărți sau filme și istorisirile veteranilor de război.

Ce ar trebui neapărat să se înțeleagă – drepturile pierdute se recuperează greu, dacă nu rămân delete pentru totdeauna. Este extrem de important să nu cedăm, indiferent de pretexte, că sacul lor e fără fund.

Iar problema Covid-19 nu justifică acceptarea dictatelor, când prin look down au fost uciși probabil mai mulți bolnavi cronici decât a omorât virusul, prin neacordarea tratamentelor vitale, resursele medicale fiind orientate numai spre combaterea coronavirusului cu marketing planetar, periculos, dar nu așa de bau-bau precum se susține.

Conducătorii majorității țărilor au interesul să se prezinte eroi salvatori, să descrie situația drept catastrofală, iar pericolul terifiant – deși nu este – și măsurile adoptate necesare, numai să nu se prindă cetățenii că au blocat țările prostește, sub presiunea isteriei și iresponsabilității presei, ruinând economiile statelor. Au fost atâtea epidemii în istorie, cu un număr incomparabil mai ridicat de morți decât în narațiunea covido-prostiei și nu au fost închise în case popoare. Chiar și pe vremea ciumei se carantinau orașe, nu țări pe de-a-ntregul. Politicienii se comportă ca indivizii care au îngropat cadavre în grădină și vor să pară imaculați și demni de admirație în ochii comunității.

Nu considerați că politrucii de la noi au raționat corect, numai fiindcă și cei ai marilor puteri au procedat similar! Nu, ei sunt în aceeași oală, toți, mimetismul nu e o scuză, vinovați care încearcă să-și vopsească vina în succes, transformând în percepția maselor iresponsabilitatea în responsabilitate.

Au greșit, dar ce facem mai departe? Trebuie alungați de la conducere și judecați. Mai ales că am observat că începe să le placă dictatura, să aibă putere aproape deplină asupra vieților noastre. Ei respiră normal în anormalitatea stărilor excepționale, de urgență, alertă ori cum le-o mai trece prin cap să le boteze. Rezistența împotriva lor e o datorie imperativă. Ca un prim pas, cea mai la îndemână metodă e nesupunerea civică. Apoi e de pus imaginația în funcțiune, depinde de context.

Autor: Alexandru Petria

Loading...
loading...

3 COMENTARII

  1. Nu înțeleg poziția autorului, aceea de-a compara așa-numita dictatură de pe vremea comuniștilor cu restrângerea drepturilor și libertăților (ori cu anularea lor) susținute de guvernanții actuali pe motiv de virulență închipuită! Atunci au avut loc niște realizări (pe care le folosim și astăzi), atunci într-o ”dictatură” Ceaușescu a construit o Românie, ca să aibă ce-și însuși, ce închide, ce vinde și ce demola ”capitaliștii” de astăzi. Mă întreb adesea, când se întâmplă să citesc despre învinuirile aduse fostului regim, retoric desigur, dacă românii au devenit atât de capitaliști în ultimii 30 de ani, oare de ce nu-și abandonează locuințele comuniste? De ce nu dorm în mod democratic direct în mijlocul străzii? Că doar și ”partenerul” -căruia îi cântă în strună – are atâția homelessness/persoane fără adăpost, inclusiv pe cei întorși din teatrele de operațiuni (SUA fiind singura națiune din lume care-și ține soldații-eroi prin canalizări și construcții abandonate) încât ai noștri chiar n-ar reprezenta o ciudățenie, ci ar face-o în spirit de solidaritate! Sau acele persoane care au beneficiat de transplant în marile centre medicale din București, Cluj, sau Târgu Mureș ori Iași bunăoară, intervenție chirurgicală executată prin măiestria, devotamentul și priceperea unor medici comuniști, instruiți în școli comuniste, oare de ce nu solicită extirparea țesuturilor, respectiv organelor cu pricina care le-au salvat viețile, pe motiv că-s comuniste? Vă dați seama în ce lume trăim? Introducerea e lungă, pentru că ne-am obișnuit să nu reacționăm la ceea ce ni se pare incorect. Indiferent de perioadele bune sau mai puțin bune pe care le-a avut regimul de până în *89, acestea nu pot fi eliminate din istoria unui popor, cu atât mai mult cu cât reprezintă, pentru unii dintre noi, cel puțin o parte a propriei noastre existențe.
    Cât despre nesupunerea civică, aici într-adevăr este nevoie de reacție. Ceva mai multă decât pe rețelele de socializare. Numai că la temelia mișcărilor sociale au stat întotdeauna devotamentul față de un ideal și față de țara în care te-ai născut și cunoașterea drepturilor fundamentale. Altfel, totul se rezumă doar la stadiul de îndemn. Numai că în timpurile actuale, după zecile de ani și de miliarde de dolari investiți în îndoctrinări, devine aproape imposibilă sarcina unei strategii de apărare a intereselor românilor obișnuiți, tot mai defavorizați și mai ostracizați, în raport cu ceilalți compatrioți care-și ”doresc o țară ca afară”, care ”vor spitale și nu catedrale”, care nu se simt oripilați de agenda LGBTQ, de sexualizarea copiilor, care-s corporatiști, etc. S-a ajuns într-un punct în care ”coagularea” nu se mai poate face, deoarece discriminarea, ura tinerilor față de bătrâni, disprețul celor „care au” asupra celor care „nu au”, etc, toată această polarizare socială dezvoltată de actualul sistem reprezintă câinele de pază al capitalismului globalist. Până la prăbușirea acestuia și instalarea lumii multipolare nu ne mai rămân decât răbdarea, vigilența, informarea cât mai corectă, precum și executarea pasului decisiv la momentul oportun.

  2. Cât se poate de adevărat! Aveți o gândirre echilibrată și realistă și o viziune care merge mult dincolo de aparențe. Pe foarte scurt, lui Ceaușescu i-a lipsit mult abilitatea de a comunica, ca și noțiuni esențiale din psihologia poporului pe care îl conducea, cum ar fi aplecarea spre sporovăială și supunerea ”câinească” față de cel care îl hrănește. Așa a ajuns să aibă o propagandă care lăsa mult de dorit și să se înconjoare de „Yesmani”. Dar sunt multe de spus.

    • Vă mulțumesc mult! Mă străduiesc întotdeauna să echilibrez balanța între simpatiile și antipatiile firești fiecărui om și încerc să-mi expun raționamentele fără patimă și într-un mod cât mai obiectiv cu putință. Cu atât ai mult cu cât apreciez site-ul și munca depusă aici!!!
      Este adevărat, lui Ceaușescu i-a lipsit abilitatea de-a explica românilor de ce a fost necesar să ramburseze datoriile țării și pentru ce o anumită perioadă de timp oamenii au dus-o mai greu și-au trăit mai prost. Aveți perfectă dreptate! Hrană mai puțină, dar mult mai sănătoasă decât ce-avem în galantarele capitaliste acum. Chiar dacă printre oportuniști și slugarnici se strecuraseră inclusiv trădători, totuși fostul președinte le stătea ca un os de pește în gât occidentalilor, deoarece ajunseserăm să concurăm serios, din punct de vedere economic, cu Vestul. În plus, atrăgea atenția – în discursurile sale din ultimii ani – cu privire la pericolul imperialismului, care poate duce la pierderea identității economice, a identității de neam și chiar a independenței naționale. Recunoaștem ușor pattern-ul, modelul României de astăzi, nu-i așa? Doar că acum analiștii folosesc termenul de colonie. Când nu vrei să rămâi dator (cazul lui) organismelor financiare mondiale și când ai o economie care merge strună ești considerat trădător, dictator și te invadează hienele, asasinii economici și jefuitorii de resurse. Avem exemplele Siriei, Libiei, Egiptului. Oricum ar fi, Ceaușescu a oferit românilor demnitate umană și-a ridicat o națiune, prin munca tuturor, de la stadiul de feudalism (cum ne lăsaseră regii și războiul) la cel de civilizație. În 24 de ani am devenit independenți și n-am cerșit la FMI și Banca Mondială, n-aveam sărăcie, șomaj, corupție de stat, parlamentari și miniștri pușcăriași, droguri, homosexualitate, lesbianism, sclavie, discriminare. Pe atunci nu existau clase favorizate și toată populația activă avea loc de muncă. Țăranii abandonaseră opincile și-și trimiteau copiii la școală. Pentru că era învățământ gratuit. Și sistem medical gratuit. Ce ne-au adus ”democrația” și lovitura de stat din *89? Libertatea de a fi sclavi pe plantațiile de căpșuni, sparanghel (nu contează!!!!) ale occidentalilor, libertatea sclaviei la noi acasă, pe pământ românesc și desconsiderarea acelorași occidentali.
      Stimate domn, sunt conștientă că nu există regim politic fără greșeli, că nici un șef de stat din lumea asta nu-i poate mulțumi pe toți, că nu poate să facă totul pentru acoperirea nevoilor fiecăruia, dar diferențele dintre ceea ce am fost și ceea ce am ajuns ca popor sunt elocvente, sunt dovezi grăitoare.
      Îmi cer scuze, pentru lungimea răspunsului!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here