Statele Unite ale Americii au renunțat la standardul aur încă din 1974. În istorie, au existat și s-a încercat înființarea de monede convertibile în alte mărfuri de valoare: în petrol, în producția industrială, în produse agricole, chiar și în flori.
Indiferent de standardul folosit, economiile aveau un corespondent fizic, palpabil, perfect cuantificabil. Pentru exemplu, PIB-ul calculat în România, înainte de 1990, dincolo de exagerările raportărilor la hectar, se măsura în motoare, în utilaje, în tone de grâu și porumb, în baraje, în mobilă, etc. După căderea Zidului Berlinului și extinderea democrației (sic!) la nivel global, democrația însăși a devenit însă noul standard. SUA, care dețin tiparnița unicei valute de rezervă, la nivel mondial, au emis, prin intermediul agențiilor de rating și al FMI, certificate de democrație, singurul mod prin care se mai măsoară azi – cu câteva excepții care confirmă regula – valoarea economiilor țărilor lumii.
Nici rubla, nici yuanul, nici euro nu au reușit, în ciuda încercărilor, să devină valute de rezervă globale, la fel ca dolarul. S-a încercat în schimb să fie creat dinarul arab, în Zona Golfului, convertibil în petrol, pe la începutul anilor 2000, dar, în mod întâmplător sau nu, întreaga zonă a luat foc, iar Irakul, Siria, Yemenul, sunt azi în ruină. Problema pentru noul imperiu global este însă că nu se poate să se meargă la nesfârșit cu o economie mondială bazată pe bule de săpun. Nu se poate să „faci” economia doar din valori umflate la bursă, doar din consum forțat pe produse ne-esențiale, doar din propaganda mincinoasă a publicității. Până la urmă crapă dracului totul.
Ceea ce s-a și întâmplat, iar pandemia de coronavirus a fost doar un imbold care a grăbit lucrurile: Nu se poate economie fără producție economică, fără plus-valoare reală, concretă, fizică. Cine și ce mai produce azi în lume? SUA, cea mai mare economie, produce în primul rând democracy, prin intermediul complexului militar industrial. În consecință, produce arme și petrol. Adiacent, internet-gadgeturi și automobile.
Plus culturi modificate genetic, pe care încearcă și în multe cazuri reușește să le bage și pe gâtul altora. Germania, motorul Europei, e în vrie, pentru că s-a prăbușit grosul producției sale industriale, format din industria auto. Agricultura aproape și-a distrus-o, renunțând să mai producă hrana, în favoarea biomasei. Țările medii și mici nu mai produc virtual nimic, doar subansamble pentru giganții internaționali și secătuirea materiilor prime, care merg tot în economiile cele mai mari, pentru a fi prelucrate acolo și a produce plus-valoare pentru alții. Și mai e China, care produce de toate pentru toți, cu costuri uriașe de mediu – e normal să fie așa, când toată producția globală s-a concentrat într-un singur loc. Iar dezindustrializarea masivă care s-a produs în România, în ultimii 30 de ani, nu e o excepție, așa s-a întâmplat peste tot unde acționează neoimperialismul zilelor noastre.
Și atunci? Cine să ofere locuri de muncă? Cine să producă plus-valoare? Cum să existe creștere economică? Pandemia de coronavirus și ruperea lanțurilor globale reprezintă însă ocazia perfectă pentru statele care vor să se întoarcă la convertibilitatea reală e economiilor lor. Bursele și democracy vor avea nevoie de ceva vreme să se reculeagă.
Preluare: invectiva.ro
Aș preciza, ca o completare la articol, că nici o monedă (dintre cele enumerate de autor) nu a reușit să devină valută de rezervă globală, pentru că America a fost singura care a modelat agenda mondială pe principiul înlocuirii instrumentelor și mecanismelor juridice internaționale, convenite universal, cu formate restrânse, care să conducă la eludarea unui cadru multilateral legitim, știut fiind faptul că americanii nu respectă principiul egalității suverane a statelor, indiferent de dimensiunea, sistemul de guvernare și modelul de dezvoltare al respectivelor țări. După ce-au jucat ambițiile politicienilor europeni, SUA au determinat Bruxelles-ul să extindă UE în 2004 cu încă 10 țări urmărind astfel ca UE să fie sufocată prin asemenea proporții cu cât devenea un concurent serios geopolitic și economic al Washington-ului prin faptul că euro putea să concureze cu dolarul ca monedă de rezervă globală.
Aș mai adăuga, pe lângă tiparnița SUA care a funcționat neîncetat zeci de ani emițând dolari fără acoperire (unica schemă Ponzi fără cusur) și legătura americanilor cu cartelurile de droguri din Mexic. După cocaina columbiană și după vânarea lui Pablo Escobar, națiunea ”indispensabilă” s-a mutat mai aproape de casă, la vecini. Într-un interviu recent Trump a confirmat că administrația sa are în vedere catalogarea cartelurilor de droguri drept….”teroriști”, asemănătoare cu Al Qaeda. Aceștia sunt din categoria „de tip nou”, aș spune, pentru că sunt „teroriști” catolici. După cum se observă, s-a încercat orice variantă pentru injectarea unor sume considerabile în sectoarele cu pierderi puternice.
Una peste alta, isteria coronavirusului a condus la 2 procese extrem de importante care, deși vor afecta SUA în mod deosebit de sever, depășesc cu mult limitele ei geografice:
1. Detronarea dolarului american din poziția sa dominantă
S-a creat o deschidere prin care dolarul este înlăturat din toate tranzacțiile comerciale, fără a provoca daune economice semnificativ mai grave decât există deja. Mare parte din datoria guvernului american existent și, cu precădere, noile datorii făcute pentru acoperirea deficitului bugetar în continuă creștere au afectat dolarul, întinzând datoria externă a Americii dincolo de orice limită rezonabilă prin care ar mai putea fi rambursată/restituită vreodată. În consecință, mulți analiști economici nu văd sistemul financiar bazat pe dolari americani să reziste dincolo de sfârșitul acestui an. De aici, din decalajele monetare care vor urma, rezultă marea recesiune economică, marea sărăcie, șomajul extrem, într-un cuvânt suita de probleme cu care se vor confrunta toate statele lumii, dar o vor simți mai acut cele sărace, cu economii dependente de ale altor state.
2. Tranziția rapidă a SUA de la cel mai mare producător de petrol din lume la unul dintre cei mai mici, întrucât extracția de petrol prin fracturare este mult prea scumpă – din punctul de vedere al tehnologiei – pentru a susține creșterea economică a țării. În vederea redresării economice, America va fi nevoită să înceapă importul cantităților mari de petrol.
Datorită faptului că resursele petroliere din țările de expansiune militară americană ori cele care provin din partea „aliaților” lor sunt pe sfârșite, în momentul de față singura soluție este împărțirea globală pe zone, unele dintre aceste regiuni putând fi finanțate de către organismele financiare mondiale interzicându-le – ulterior – accesul la propriile rezerve.
Pentru a se putea realiza acest plan, singura modalitate era să închidă întreaga planetă și să sperie omenirea prin intermediul unui virus mortal.
Desigur, este foarte dificil să înțelegem acest concept al unei inteligențe globale care depășește limita cunoașterii fiecărei națiuni, continent și civilizații. Dar indiferent de situație, e necesar să ne eliberăm propria minte de teorii ale conspirației și să pricepem că întregul fiasco global al coronavirusului reprezintă o ajustare globală în economia mondială inclusiv prin retrasarea sferelor de influență, ajustare care declanșează procese mondiale de faliment, șomaj, sărăcie și disperare totală. După cum spunea Henry Kissinger, „pandemia coronavirusului va schimba definitiv ordinea mondială” și „cine controlează petrolul va controla națiunile, iar cine controlează mâncarea va controla oamenii”. România ar fi depășit momentul fără probleme dacă peste 40% din terenurile arabile n-ar fi intrat în proprietatea străinilor și n-ar fi exploatate de către aceștia. Practic, ne-am vândut suveranitatea alimentară în favoarea marilor corporații și-a lanțurilor de supermarketuri care conduc, știut fiind faptul că guvernele doar le urmează. Așadar, nu-i deloc dificil să anticipăm care va fi rezultatul unui asemenea demers pentru populație și țară!