Dacă e ceva ce ne lipsește, atunci aceasta este elita

1

Dacă e ceva ce ne lipsește, atunci aceasta este elita.
Priviți orice domeniu.

Educația? Avem cadre depășite, puține și un minister de resort venit cu pluta.

Sănătatea? Medicii cei mai buni au deja vechime peste hotare. Aici au rămas șpăgarii și furnizorii de pacienți propriilor cabinete private. Toți se ascund în spatele câtorva uitați de Dumnezeu cu bun simț. Sistemul medical este în colaps cangrenat.

Armata? Cadrele militare s-au pensionat cu batalioanele. Care au mai rămas se uită uimiți în jur încercând să priceapă ce au de făcut. Cei cu stagii serioase pe fronturi sunt puțini și nebăgați în seamă.

Internele? Sunt căpușate în așa hal de tot felul de nepoți că au noroc că populația stă mai mult prin case, iar cu interlopii se știu înțelege la preț.

Intelectualitatea? Parte au plecat cu treabă, iar cei rămași fumează pipă și trăiesc într-un fel de canibalism despre care cred ei că e sensul vieții. Nimic de rasă, doar epigoni.

Societatea e ca o găină fără cap. Se zbate dezarticulat și chiar dacă de la distanță pare vie, în realitate i se scurge vlaga în nisip. Repede și sigur.

Susține Anonimus.roDacă te regăsești și crezi, sprijină activitatea Anonimus.ro și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de partide sau companii, nu avem interese politice sau economice, ADEVĂRUL ESTE SINGURUL NOSTRU SCOP!

1 COMENTARIU

  1. ”Cei cu stagii serioase pe fronturi sunt puțini și nebăgați în seamă.” – La acest capitol sunt nevoită să-l contrazic pe autor. Militarii noștri din Afganistan, spre exemplu, n-au participat efectiv la desfășurarea conflictelor armate, ci au executat doar misiuni de patrulare precum și de supraveghere a câmpurilor cu maci, din care se extrage heroina, care aparțin reprezentanței CIA din zonă. Prin urmare, de unde stagii serioase și de unde atâta experiență combatantă? Măcar înainte de *89 se antrenau în bazele de prin unitățile militare de pe lângă Plesețk și Kapustin, atunci nu deveniseră paznici în solda străină a ”partenerilor”! În Irak, oastea română păzește (așadar tot gardian/santinelă) câmpurile petroliere luate cu japca de companiile americane.
    În Afganistan, România a fost prezentă începând din anul 2002. De 18 ani ne sacrificăm oameni, producem eroi post-mortem, cheltuim bani și mijloace, pentru a susține, ce? Implementarea democrației și a statului de drept într-un stat islamic, supremația legii ”Sharia” sau ”Sunnah”? Având în vedere că-i stat islamic, legile laice nu există! Ne-au atacat afganii cumva, încât trebuie să ne apărăm? Atunci, ce căutăm pe pământuri străine sub comanda US? Nu a fost președinte american, de la Reagan încoace, care să nu laude armata americană, să nu-i evidențieze capacitățile combative, excepționalitatea și indispensabilitatea. Plus, tehnica de luptă. Ce nevoie mai au americanii de alți soldați și ofițeri să-i secondeze? Și mai cu seamă dintre cei proveniți de la marginea Europei, dintre statele care au intrat pe ușa din dos atât în NATO cât și în UE? Dacă ei sunt extraordinari, mirobolanți și senzaționali???
    Într-altă ordine de idei, dl.Borangic se consideră cumva de valoare minoră, un descendent inferior a ceea ce-a fost intelectualitatea românească, de vorbește despre epigoni? Ce ar putea să facă intelectualul român într-o țară nefuncțională din multe puncte de vedere și sufocat de nonvalori? Să schimbe el un sistem mafiot și securistic? Să trimită la școlarizare și educare nulitățile? Doar pentru că are pregătire temeinică de specialitate? Desigur, întrebări retorice! Dar care evidențiază faptul, că-i mult mai ușor să critici sau, eventual, să treci în revistă neajunsurile societății românești decât să taci! Vesticii au și ei leprele lor, dar nu-i auzi că-i blamează! Din contră, ascund mizeria sub preș! Doar noi românii ne punem cenușă în cap și ne spălăm zdrențele-n public! Ce s-a rezolvat, prin intermediul criticilor, vreme de 30 de ani? S-a schimbat ceva? Nu! Bârfa nu ține loc de acțiune constructivă, nici de uniune în gânduri și fapte, nici de asanare a mlaștinii urât mirositoare care a devenit România. Nu suntem decât niște puncte minuscule pe harta marilor interese, oricând dispensabile. Românii potenți intelectual și financiar, care aparțin marilor loji masonice din Occident, au uitat să mai facă ceva pentru țara pe care o reprezintă. Așadar, despre ce discutăm aici?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.