Cine deține monopolul adevărului? Cine poate să certifice că drumul Occidentului este cel infailibil, garantează succesul, prosperitatea socială, morală, spirituală?

8

Cam de la „Renaștere” încoace, ne-am obișnuit să tratăm Evul Mediu cu dispreț, dar și cu multă superficialitate. Cine nu a auzit expresii de genul „barbarie medievală”, „întuneric medieval”, „comportament ca-n Evul Mediu”? Disprețul se conține chiar în nume. Cei doi termeni alăturați înseamnă „perioada mijlocie”, în sensul unei paranteze neinteresante, neimportante și chiar jenante, situate între luminoasa Antichitate clasică (greco-romană), care a oferit modelul sau idealul de cultură și civilizație, pe de o parte, și Renaștere, care s-a străduit să reînvie cât mai bine acest model antic, pe de altă parte. „Reînvierea” a însemnat, de fapt, copiere sau imitație, iar atunci când a fost depășită și abandonată, se trecea treptat spre cultura modernă. Deoarece artiștii, savanții, literații din secolele al V-XIV-lea – adică oamenii de cultură sau creatorii medievali -, cu foarte rare excepții, nu au imitat operele clasicismului greco-latin, au fost tratați cu dispreț, cu desconsiderare și au fost ignorați multă vreme, ei și operele lor.

Firește, o biserică gotică nu seamănă cu un templu grecesc, dar nu pentru că oamenii din Evul Mediu nu știau să facă temple, cum s-a crezut o vreme, ci pentru că nu-i interesa acest lucru, pentru că aveau o altă sensibilitate, o altă concepție despre divinitate și despre creație. Ideea că între „Lumea veche” și „Lumea nouă” – imitație a celei vechi – se interpune una „mijlocie”, fără nicio personalitate, una întunecată, nepotrivită, ca un fel de accident al istoriei, s-a insinuat în unele scrieri, pentru ca apoi să se generalizeze. Această concepție a acționat în timp ca o sentință, ca un sigiliu aplicat cu forța și imposibil de îndepărtat.

Orice epocă trebuie apreciată în funcție de propriile realități și principii

Lumea modernă, mai ales prin Marea Revoluție Franceză, a aruncat un oprobriu greu, apăsător, pe care romantismul a încercat, fără prea mare succes, să-l îndepărteze, poate și fiindcă a alunecat spre o imagine idealizată a Evului Mediu, din care proveneau doar ruine fascinante, cavaleri în turnir, onoare cavalerească, romane galante (l’amour courtois) sau poezii ale trubadurilor. De aceea, în ciuda lucrărilor foarte serioase ale istoricilor (din ultimul secol, de exemplu), în opinia publică a rămas o imagine superficială și deformată a Evului Mediu, în care ar fi trăit oameni stângaci și neîndemânatici, aspri și ignoranți, animați de barbarie, supuși unei crunte asupriri a feudalilor, perioadă în care o mână de aristocrați (dacă nu doar regele) decideau totul, în care unele femei erau considerate bune numai spre a fi lăudate în poezie, iar altele numai spre perpetuarea speciei, în care Biserica era atotputernică și îi ardea pe rug, prin intermediul Inchiziției, pe cei incomozi etc.

Astăzi, unele dintre aceste clișee au fost abolite, dar în prea mică măsură. Foarte puțină lume știe, de exemplu, câte inovații a adus omenirii Evul Mediu, de la cartea manuscrisă, numită codice (în antichitate erau rulouri, numite volumina, un fel de suluri), până la notele gamei muzicale și la muzica fondată pe ritm! Evul Mediu, judecat prin prisma idealurilor moderne de democrație, libertate, egalitate, drepturi ale minorităților etc., nu are nicio relevanță. Orice epocă trebuie apreciată în funcție de propriile realități și principii. Principiile Evului Mediu sunt credința, supunerea, ierarhia, privilegiul, onoarea cavalerească, munca tăcută, anonimatul etc. Nimic nu poate fi înțeles din Evul Mediu, dacă nu conștientizăm atașamentul nețărmurit al acelor oameni (în Europa) față de credința creștină și față de Biserică. Dacă judec omul medieval prin prisma abilității omului contemporan de a lucra la computer, atunci, firește, medievalul devine un primitiv. Dar câte abilități aveau oamenii de la anul 1000 (să zicem) pe care noi le-am pierdut?!

Surse de înţelepciune

Biserica a fost peste tot în Europa medievală „patroana” culturii. Nicio activitate culturală majoră nu se desfășura în afara Bisericii, fără oblăduirea ei. Chiar universitățile din Occident au fost creația Bisericii și a credinței. La noi, în lumea de tradiție bizantină și bizantino-slavă, în condițiile relației speciale și a simbiozei dintre puterea laică și cea religioasă, în sânul bisericilor și mănăstirilor, s-au născut cartea manuscrisă, miniatura de carte, broderia, școala, educația organizată, arhivele, bibliotecile, scrisul în românește, literatura teologică, juridică, beletristică, filosofică etc. Instruirea copiilor, învățarea buchilor, cititul și scrisul la noi nu au fost „inventate” și susținute de la început de stat, ci de biserică. Viețile sfinților, povestite simplu și pe înțelesul tuturor, au devenit adevărate pilde de viață și surse de înțelepciune, iar icoanele și frescele au ajuns să fie ilustrarea pentru popor a Cărții Sfinte, pe care puțini o puteau citi direct în acele vremuri.

Unii istorici sugerează că apartenența românilor la civilizația Bizanțului a fost o catastrofă națională

Apartenența românilor la civilizația bizantină este o realitate și de aici trebuie să plecăm. Istoricii de profesie nu au voie – nu le permite deontologia – să se lanseze în speculații de genul „ce ar fi fost dacă nu ar fi fost…” (despre un fenomen, fapt, proces). Românii sunt, mai întâi, răsăriteni (în cadrul Europei clasice) prin geografie, nu prin istorie, adică prin locul în care sunt așezați de soartă. Trebuie știut că numele de Imperiul Bizantin este o ficțiune, o convenție a istoricilor, stabilită cam din secolul al XVII-lea încoace.

Numele oficial al statului statornicit de împăratul Constantin cel Mare cu centrul la Noua Romă la anul 330 a fost, până la căderea Constantinopolului de la 1453, acela de „Imperiul Roman”. Din punct de vedere legal, statul roman decăzut în vest a continuat să existe în est, chiar și după fondarea Imperiului Carolingian și apoi Ottonian. Ambele nu mai erau sub aspect etnic romane (unul era grec și altul german), dar duceau mai departe ideea romanității. Singurul popor din est care a continuat în chip vizibil tradiția romană și sub aspect etnic a fost poporul român. Acest fapt s-a întâmplat sub oblăduirea Bizanțului și apoi s-a perpetuat prin „Bizanțul după Bizanț”.

Unii istorici sugerează că apartenența românilor la civilizația Bizanțului a fost o catastrofă națională. Cum să poată fi o astfel de realitate generoasă „catastrofă națională”? Faptul că civilizația aceasta a Imperiului Roman din răsărit nu a reușit să se mențină drept civilizație-model (de succes) a Europei – cum a fost pentru câteva secole atunci când Occidentul era „barbar” și „barbarizat” – este o cu totul altă chestiune. Noi, însă, locului ne ținem: aparținem unei civilizații europene de mare anvergură pe care trebuie s-o cunoaștem și s-o studiem, nu s-o ignorăm și s-o disprețuim. Nu știm cum ar fi fost, dacă eram occidentali, dar știm ce soartă ne-a fost hărăzită aici, în sud-estul Europei și nu avem dreptul s-o hulim, ci să-i facem față cu demnitate.

Biserica a jucat rol esențial în fondarea și funcționarea spitalelor. Aproape toate spitalele de tradiție au nume de sfinți pentru că aceştia erau protectorii bolnavilor

Pentru o biserică creștină tradițională, ajutorarea semenilor aflați în nevoie, bolnavi, bătrâni, neputincioși, sărmani, face parte din esența misiunii sale pe acest pământ. Biserica, „mireasa lui Iisus”, a ocrotit întotdeauna oamenii. Primul spital „modern” din România l-a făcut tot Biserica, prin mitropolitul Anastasie Crimca, la 1619. Spitalul Colțea din București, fondat la începutul anilor 1700, era în curtea mănăstirii omonime, construite de familia Cantacuzino. Toate sau aproape toate spitalele de tradiție au nume de sfinți veghetori și patroni, nu numai pentru că sfinții erau protectorii bolnavilor, dar și pentru că Biserica a jucat rolul esențial sau un anumit rol în fondarea și funcționarea lor. Dar, dincolo de spitale, Biserica a vegheat mereu la ajutorarea săracilor, la adăpostirea celor rămași ai nimănui, la ocrotirea și școlarizarea copiilor.

Fondatorul învățământului în limba română de la „Sfântul Sava”, considerat și părintele Politehnicii bucureștene, ardeleanul Gheorghe Lazăr, era arhidiacon și misiunea și-a îndeplinit-o pe un teren al Bisericii Țării Românești. Evident, Biserica Ortodoxă Română mai are multe de făcut pe tărâmul filantropiei. Cel care neagă cele făcute și cele care se fac sub ochii noștri este pus pe rele, e mânat de ură, nu de iubire.

Sunt țări occidentale unde închiderea bisericilor nu înseamnă nimic, fiindcă sunt ca și inexistente

Sunt unii care susţin că ar fi anacronic să crezi în Dumnezeu și să mergi la biserică în veacul al XXI-lea. Sunt țări – mai ales cele nordice – unde bisericile sunt mai întotdeauna închise, fiindcă nu le trece nimeni pragul. La recensămintele din aceste țări, dacă 20-30% din populație se declară creștină, este mult. Chiar în apropierea noastră, Cehia, conform recensământului din 2011, are peste 79% din populație atee, agnostică, fără religie etc. În aceste țări, închiderea bisericilor, din varii motive, nu înseamnă nimic, fiindcă ele sunt oricum ca și inexistente.

România este și ea o țară europeană, moștenitoare a civilizației și culturii greco-latine, face parte din organisme europene și mondiale – ca Norvegia, Suedia sau Cehia – dar nu este întocmai ca ele. Una dintre cele mai izbitoare deosebiri se vede în domeniul religios.

Conform recensământului din 2011, 86,45% din populația României s-a declarat ca fiind de confesiune creștină ortodoxă. Ceilalți cetățeni români s-au declarat creștini de alte confesiuni: romano-catolici, protestanți, penticostali, uniți cu Roma, baptiști etc. Astfel, populația creștină din România reprezintă 99,5% din totalul populației țării.

Trebuie, însă, să fim convinși că nu acesta este adevărul, pentru că, dacă 99% dintre cetățenii români ar fi cu adevărat creștini și ar aplica preceptele creștine, România ar fi o țară edenică. Și nu este cazul!

Mulți români știu să cânte mai multe colinde decât alții, să plângă, seara, la lumina candelei, după morții și viii lor, aflați departe. Nu am văzut popoare occidentale să facă la fel    

Românii se declară religioși și creștini, dar nu sunt cu toții practicanți și nu respectă, în aceeași măsură în care declară, canoanele, posturile, sărbătorile etc. Unii români se duc la biserică doar de Crăciun și de Paști. Dar mai sunt și alte chestiuni care-i individualizează pe români față de alții, chiar față de alți creștini. Să enumerăm câteva:

– românii se cunună religios, se închină în biserici, își botează copiii, se mărturisesc, practică cultul morților etc.;

– românii își sfințesc casele, mașinile, alte bunuri și chiar animalele; țin mai multe sărbători de peste an decât alții; își urează de ziua numelui „La mulți ani!”, iar ziua aceasta celebrează câte un sfânt din calendarul creștin;

– românii își mai spun, când se întâlnesc și când se despart, „Doamne ajută!”, „Dă-ne, Doamne, bine!”; când află de un deces, spun și scriu „Dumnezeu să-l ierte!” etc.

Se poate obiecta că nu este vorba aici despre chestiuni de esență, dar, indiferent dacă sunt sau nu, ele jalonează viețile oamenilor. Și încă ceva: mulți români – după un obicei de când e lumea – își fac cruce când trec pe lângă biserică, înalță ochii și gândul către Domnul. Așa au învățat de la părinți și de la moși, ca „să fie primit”, ca să fie sufletul împăcat. Mulți români știu să asculte smeriți o priceasnă, să cânte mai multe colinde decât alții, să spună cu smerenie „Hristos a înviat!”, să facă „veșnica pomenire” a morților, să plângă, seara, la lumina candelei, după morții și viii lor, aflați departe, prea departe. Nu am văzut popoare occidentale să facă la fel.    

Cine deține monopolul adevărului? Cine poate să certifice că drumul Occidentului, în privința credinței, este cel infailibil, că numai acest drum laicizant garantează succesul, prosperitatea socială, morală, spirituală?

Firește, față de cele evocate mai sus, sunt o mulțime de contraargumente și se pot aduce obiecții. Unele vor fi cu bună-credință, altele nu. Rânduri-rânduri, seculariștii, „progresiștii”, ateii, anticlericalii, agnosticii, neomarxiștii etc. le exhibă mereu – câteodată rațional și cuminte, alteori în mod agresiv, intolerant și jignitor. Intenționat nu vreau să amintesc acum despre mojicia unor români, despre blestemele și înjurăturile lor legate de Dumnezeu și de sfinți, de credință și de biserică. Nu vreau să dezvolt aici nici aspecte privind formalismul românilor, felul lor de a imita, dorința de a face exact invers decât se cere de către autorități etc.

Se va spune, din nou, că românii sunt înapoiați, că au rămas „în plin Ev Mediu”, că trăiesc prin eresuri și superstiții, că pun ritul înaintea dogmei, că nu și-au raționalizat credința și trăirile religioase etc. Le știu și le văd pe toate acestea, dar cine deține monopolul adevărului? Cine poate să certifice că drumul Occidentului, în privința credinței, este cel infailibil, că numai acest drum laicizant garantează succesul, prosperitatea socială, morală, spirituală?

Mi se va spune și că Biserica Ortodoxă nu are întotdeauna și peste tot cei mai potriviți preoți și ierarhi, că nici ei, clericii, nu știu constant să conducă bine turma, că fac ceremonii prea dese și prea lungi și că numai guvernanții laici decid în timpul stării de urgență. Este drept! Și ierarhii, și preoții sunt oameni, iar om fără greșeală nu există. Se poate ca nu toți slujitorii bisericii au înțeles cum să se poarte impecabil în aceste timpuri grele. Numai că societatea nu este un mecanism fără suflet și fără sentimente, iar deciziile trebuie pliate după lume, după felul românilor de a percepe viața și moartea, de a înțelege relația cu autoritatea constituită. Nu sunt oamenii chemați – oricât de grozavi ar fi ei – să decreteze că biserica şi credința sunt rele. Critica Bisericii se poate face în orice societate democratică, dar nu pornind de la principii malefice și nu cu „mânie proletară”, ca pe vremuri.

De două milenii anumite forțe se străduiesc să combată creștinismul, iar acesta iese mereu mai puternic din aceste confruntări

Sunt şi indivizi, cu fețe congestionate și cu voci tunătoare, care nu critică, ci înfierează, condamnă… De două milenii anumite forțe se străduiesc să combată creștinismul, iar acesta iese mereu mai puternic din aceste confruntări. Se poate ca, statistic vorbind, românii să nu mai fie la fel de cucernici ca odinioară, se poate să mai fie unii care opun vehement știința și religia (cum o făcea la noi ateismul comunist), se poate să mai fie indivizi și grupuri care să admire necondiționat civilizația Occidentului laicizat și amenințat de fundamentalism, dar, dincolo de toate acestea, îi contrazice realitatea.

Nu sunt viitorolog și nu știu ce vor aduce deceniile și secolele următoare, dar constat ceea ce se întâmplă azi. Iar astăzi, românii cu preoții și cu praporii în frunte au reușit să scape de dictatură și speră într-un viitor mai bun, prin întărirea lor întru credință și prin încrederea în Biserică. De aceea, persoanele și instituțiile cu rol de conducere în societate trebuie să pornească de la această premisă când iau decizii care îi privesc pe români și care se referă la România.

Notă – Adaptare după dialogul dintre Acad. Ioan Aurel Pop şi Preotul dr. Ion Alexandru

Preluare: art-emis.ro / Autor: Acad. Ioan-Aurel Pop, Preşedintele Academiei Române

Loading...
loading...

8 COMENTARII

  1. In primul rand, raspunzand la titlu, se stie deja ca monopopul adevarului nu poate fi detinut de nimeni, ba mai mult, intotdeauna sunt mai multe adevaruri…Mai departe , despre “garantarea succesului”, raspunsul este evident si palpabil, adica este dat istoric si la zi, si-chiar daca nu exista absolutism in aceasta ecuatie- este evident ca macar de vreo mie de ani, occidentul este de mult mai mult succes…Insa cand un pres-edinte de asa inalt forum, se pune la discutii cu un popa(deloc in contradictoriu, pentru a clarifica lucrurile), deja se ridica semne de intrebare , iar ultimul paragraf este doar o minciuna sfruntata, viitorologii -in special cu predictii pe secole- nu au nicio sansa sa vada daca au fost buni profeti , sau nu, iar majoritatea profetiilor s-au facut pe modele precedente(si statistici oneste-precum prognoza vremii), deci se pot adeveri, cat de cat…Iar minciuna cea mare rezida in “scapatul dictatura in frunte cu preotii si praporii” , este inadmisibil pentru oricine sa sa induca o asa nerusinata deceptie, se stie clar , ca popimea(ortodoxa, in special) nu a participat la asa-zisa revolutie( dar s-au infruptat dupa), practic acea revolta din interior a fost facuta doar cu un singur scop, inlaturarea lui ceausescu (***) care incepuse sa dea semne de reala nebunie, iar masele de la sate (care -deobicei- sunt, real, asociate cu prapori si popi) nu au participat nici cu UNU la MILION la revolta, mai mult, aceasta a inceput datorita NU unui popa apartinand celor 86% din romani, ci unuia care apartine la restul de 13 la suta, iar-practic- dintr-o microminoritate de -probabil- sub 0, 5 %!!!Iar ” deciziile trebuie sa porneasca de la acea premisa”, ei bine, chiar asta fac, si tocmai pentru asta si rezultatele dezastruoase, este evident ca politicul romanes jinduieste dupa alianta religioasa, pentru ca stiu ca impreuna pot tine sub contol masele, pentru a le exploata, manipula si chiar oprima, desigur mult mai discret si sub forme ” democratice”…(*** este clar ca cei doi interlocutori au fost de-ai sistemului -formati- pe vremea lui ceausescu, si le este rusine-sau ar trebui sa le fie- , precum la intreaga clasa a intelectualilor, pentru ca s-au coborat atat de jos sa accepte -si inca pe zeci de ani-ca sef suprem un individ de nimic, fara niciun fel de instructie teoretica sau practica, ceausescu nici armata nu a facut, a preferat sa stea in inchisoarea de la Tg. Jiu( pentru a nu fi trimis la razboi), unde a devenit gorila -efectiv- a lui gheorghiu-dej, el era mardeiasul care-i batea fizic, pe cei care nu se supuneau sau nu erau de acord cu dej, acesta fiind si marele motiv pentru care -ulterior- el a luat locul lui ghe.-dej; practic ceausescu a fost parazitul perfect, nu a fost in stare sa tina nicio slujba sau sa aiba o profesie, iar mai tarziu, a dezvoltat o viclenie de anvergura cu care a inselat chiar si pe unii occidentali, iar pentru a rezista-in interior- s-a transformat intr-un dictator si a inchis “ermetic” , granitele tarii…)

  2. Este evident motivul pentru care apartenența românilor la civilizația bizantină nu convine unor istorici, deoarece acest aspect ne poziționează lângă popoarele slave de origine ortodoxă. Grecii nu fac parte (încă) din ecuația disprețului și-a negării, cu toate că ultimele cercetări bazate studiul ADN-ului indică cum că strămoșii lor, al grecilor, ar coborî din stepele eurasiatice (în special siberiene) și din partea estică a Munților Caucaz sub forma valurilor succesive de migrații. Așadar, nu pot să nu mă întreb cât timp va dura până va fi considerată și Grecia la fel de indezirabilă precum Rusia?!
    Prudent și subtil, în stilul caracteristic, dl. academician ne situează, inclusiv din punct de vedere religios, acolo unde ne este locul: nu lângă Apus (cu atât mai mult cu cât nimeni nu-i în stare să certifice că bunăstarea și apărarea României ar veni din acea direcție) ci lângă Răsărit. În plus, occidentalii au refuzat cererea împăratului Constantin cel Mare de-a apăra Constantinopolul în fața sultanului Mehmet pornit să distrugă din temelii Imperiul Bizantin. Adică, s-au opus și atunci creștinismului (asta dă de înțeles președintele Academiei Române) așa cum se întâmplă și-n ziua de astăzi. Ori aceștia nu pot fi prietenii românilor care ”știu să cânte mai multe colinde decât alții, să plângă, seara, la lumina candelei, după morții și viii lor, aflați departe”, nici nu-i pot înțelege, nici nu-i pot susține și nici nu-i pot accepta. Suntem din alt aluat, nu neapărat mai bun sau mai prost, dar cu siguranță diferit. Apoi Rusia s-a opus din răsputeri la unirea bisericilor (ortodocșii nu s-au înțeles cu papistașii niciodată) și, cu toate că nu a putut să trimită ajutoare pentru a susține Constantinopolul în luptele cu otomanii (deoarece hoardele de bașbuzuci atacau teritoriile rusești din Caucaz alături de cele mongole), după căderea orașului în 1453, țarul Moscovei (Ivan al IV-lea) devenea astfel singurul monarh ortodox legitim, fiind succesorul Imperiului Bizantin și al Imperiului Roman ca centre ale creștinătății.
    Da, pentru cei care au învățat istorie din manualele adevărate, nu din cele în care vesticii (sau istoricii cu vederi pro-occidentale) încearcă să denatureze adevărul, dl. Ioan Aurel Pop ne oferă imboldul să reflectăm la trecut pentru a ne înțelege prezentul și apoi a ne construi viitorul, pentru a conștientiza că noi românii trebuie să ne manifestăm substanța și structura proprii civilizației noastre de care am aparținut din cele mai vechi timpuri. Oarecum voalat, autorul ne dă de înțeles, ca o vocație a politicii de pe vremea Brâncovenilor, că România e nevoită să pregătească – fără mișcări riscante – momentul prielnic ieșirii din robia ”aliaților”, ”partenerilor”. A fost dintotdeauna destinul acestei țări aflate la confluența celor două lumi. Frumos! Scrierile domnului academician mi-au plăcut, mereu, în mod deosebit!

  3. Este evident motivul pentru care apartenența românilor la civilizația bizantină nu convine unor istorici, deoarece acest aspect ne poziționează lângă popoarele slave de origine ortodoxă. Grecii nu fac parte (încă) din ecuația disprețului și-a negării, cu toate că ultimele cercetări bazate studiul ADN-ului indică cum că strămoșii lor, al grecilor, ar coborî din stepele eurasiatice (în special siberiene) și din partea estică a Munților Caucaz sub forma valurilor succesive de migrații. Așadar, nu pot să nu mă întreb cât timp va dura până va fi considerată și Grecia la fel de indezirabilă precum Rusia?!

    Prudent și subtil, în stilul caracteristic, dl. academician ne situează, inclusiv din punct de vedere religios, acolo unde ne este locul: nu lângă Apus (cu atât mai mult cu cât nimeni nu-i în stare să certifice că bunăstarea și apărarea României ar veni din acea direcție) ci lângă Răsărit. În plus, occidentalii au refuzat cererea împăratului Constantin cel Mare de-a apăra Constantinopolul în fața sultanului Mehmet pornit să distrugă din temelii Imperiul Bizantin. Adică, s-au opus și atunci creștinismului (asta dă de înțeles președintele Academiei Române) așa cum se întâmplă și-n ziua de astăzi. Ori aceștia nu pot fi prietenii românilor care ”știu să cânte mai multe colinde decât alții, să plângă, seara, la lumina candelei, după morții și viii lor, aflați departe”, nici nu-i pot înțelege, nici nu-i pot susține și nici nu-i pot accepta. Suntem din alt aluat, nu neapărat mai bun sau mai prost, dar cu siguranță diferit. Apoi Rusia s-a opus din răsputeri la unirea bisericilor (ortodocșii nu s-au înțeles cu papistașii niciodată) și, cu toate că nu a putut să trimită ajutoare pentru a susține Constantinopolul în luptele cu otomanii (deoarece hoardele de bașbuzuci atacau teritoriile rusești din Caucaz alături de cele mongole), după căderea orașului în 1453, țarul Moscovei (Ivan al IV-lea) devenea astfel singurul monarh ortodox legitim, fiind succesorul Imperiului Bizantin și al Imperiului Roman ca centre ale creștinătății.

    Da, pentru cei care au învățat istorie din manualele adevărate, nu din cele în care vesticii (sau istoricii cu vederi pro-occidentale) încearcă să denatureze adevărul, dl. Ioan Aurel Pop ne oferă imboldul să reflectăm la trecut pentru a ne înțelege prezentul și apoi a ne construi viitorul, pentru a conștientiza că noi românii trebuie să ne manifestăm substanța și structura proprii civilizației noastre de care am aparținut din cele mai vechi timpuri. Oarecum voalat, autorul ne dă de înțeles, ca o vocație a politicii de pe vremea Brâncovenilor, că România e nevoită să pregătească – fără mișcări riscante – momentul prielnic ieșirii din robia ”aliaților”, ”partenerilor”. A fost dintotdeauna destinul acestei țări aflate la confluența celor două lumi. Frumos! Scrierile domnului academician mi-au plăcut, mereu, în mod deosebit! Poate pentru că mi-au insuflat speranța că nu-i totul pierdut.

  4. Fizicianul Cristian Presura demonteaza argumentele Academiei Romane. Riscul 5G, comparat cu cel al castravetilor murati
    (Joi, 27 August 2020, ora 19:20)Am vazut comunicatul Academiei referitor la 5G. Din pacate nu are linkuri la referinte, asa incat e greu de discutat…”___—___asta este “tehnica” singura pe care o stiu (asa-zisi!) academicienii romani, multi dintre ei(majoritatea) habar-nu-au ce inseamna aceast G5, si -cu siguranta- nici unul dintre ei nu a participat vreodata la minime cercetari in domeniu, practic “tehnica” lor este sa lanseze sperietori (“ocean de radiatii”) fara a avea nicio minima experienta deja derulata, iar comparatia cu castravetii murati chiar ca este valabila, da, EXCESUL de muraturi(in special din cauza sarii) creste riscul de cancer(de colon, de stomac, etc.) dar si o simpla lingura bine ascutita poate fi folosita ca si arma letala, deci este vorba de gradul si modul de folosinta a lucrurilor, cine ii pune pe cei ingrijorati, sa-si lase copii ore in sir pe telefoane mobile, jocuri electronice, etc.? Dar ” cum e turcul, e si pistolul”, cand un asa “distins” forum are ca sef un aliat si pion al fostei nomenclaturi si securitati( fara acordul acestora nu ar fi ajuns in veci, la respectiva functie!),asa ca nu mai trebuie sa mire pe nimeni aceste declaratii urechiste, probabil se face repetitie pentru marele anunt, ” Tehnologia G5 a produs, si imprastie Covirusul”, iar -ca support, alaturi de cel popesc- va fi invitata insasi Baba Vanga( or so), sa sigileze aceste ” descoperiri” ale academicienilor romani, care sunt cei mai densi pe metru patrat raportat atat la West cat si din est, dar care nu au produs nimic in ultimele zeci de ani, si ne apropiem de O SUTA de ani, ei nu sunt in stare sa construiasca niste autostrazi( pe care West-ul, nemtii , concret, le construiau pe la 1930) nu mai vorbim de trenuri de mare viteza, de rase de animale si soiuri de pomi f. productive/i si rezistente/i, la boli si daunatori, la conditii aspre de mediu, etc. In sfarsit, cum am mai zis, nu exista mai mare infamie sa-ti distrugi natia, decat prin aportul direct si subversiv al clasei intelectualilor, in Romania pseudo-intelectuali, care mimeaza si ei aderenta la stiinta, adica la rational, logic, gandire critica, dar care in realitate sunt doar farisei si hipoctitzi, si -fara dubiu- ignoranti la multe capitole, insa au acea perversiune diabolica de a se arata ” stalpul de lumina”, si mai toata lumea stie cine se arata -mai tot timpul- “intr-un stalp de foc”…Tocmai pentru a-si ascunde incompetenta si a insela oamenii..

  5. Comunicatul in care Academia Romana isi exprima ingrijorarea fata de implementarea tehnologiei 5G, inlaturat de pe site-ul institutiei
    (Vineri, 28 August 2020, ora 15:49)
    „… Contactat telefonic de News.ro, presedintele forului, istoricul Ioan Aurel Pop, a transmis ca nu poate vorbi, apoi a revenit si a spus ca biroul prezidiului va formula un punct de vedere la 1 septembrie..”___—-___ fie ca e de ras , fie ca este de plans(merg si amandoua) , situatia este jenanta, dar cel putin tipica, marele maestru de ceremonii care a amanat sa comenteze( o fi facut galci, forma aparte de coronavirus!), probabil pana-l gaseste macar pe mudava, daca nu vre’un popa mai dibaci la gura…Sau poate se abtin total, daca G5 vine in Romania, de la Pekin…

  6. Cum justifica Academia Romana comunicatul dubios referitor la tehnologia 5G care a disparut de pe site-ul institutiei: A fost menit sa invite la analiza
    (Miercuri, 02 Septembrie 2020, ora 14:36)(…)____—-_____ din ridicol au cazut in penibil, nici macar o scuza cat de cat acceptabila nu au gasit acesti “academicieni”, dar “tot raul e spre bine”, poate intelege si poporul roman pe cine suporta si pe cine plateste regeste(absolut pentru nimic!Poate 8-10 indivizi-din total- isi merita titlul si banii)) , desigur alaturi de alti inalti paraziti, cel putin 75% din armata, intreaga popime, diverse “fundatii”, multe ambasade si consulate,etc., etc.,in sfarsit, daca catzaitul (la mine) si ceilati doi criminali(I-han si orban) ar fi realisti(si onesti), cu banii economisiti de la sistarea salarizarii acestor loaze(la un minim calcul, cel putin 30 MILIOANE EURO/luna!!!-adica aprox. 0,5 MILIARDE EURO/an!!!), s-ar putea face minuni in economia si socialul romanesc…

  7. Copiii din Romania, Bulgaria si Chile inteleg cel mai greu ce citesc. Raport UNICEF devastator (Joi, 03 Septembrie 2020, ora 16:57) Un nou raport al UNICEF plaseaza Tarile de Jos, Danemarca si Norvegia pe primele locuri intre statele membre ale UE si ale OCDE in privinta bunastarii copiilor,…”——___—— Oh ! iarasi Monarhia! Sa ne mai scuteasca, ca -oricum- cu toata bunastarea lor generala si -la fel- si civilizatia, pana la urma raman cum STIM NOI(si daca “stim noi”, eheeee!, adica ‘anacronice’***…Nu-i asa?! Ha si ha! “Tari de Jos”! , suna precum in strabunescul ” Mic la stat,Mare la sfat”, dar nici asta nu mai are importanta la noi, care avem cea mai intinsa academie din lume(raportat la populatie, dar mai ales la “realizari”!), nu mai detaliem despre alte institutii (armata, clerul, etc.) care functioneaza pe acelasi principiu, adica PARAZITISM TOTAL si /dar DE LUX…(*** si pe deasupra-iarasi stim noi!- sug sangele poporului, la noi nici pomeneala, guvernantii sug banii poporului, asa ca diferenta este vizibila, GDP-ul nominal, per capita, la noi NICI 14 mii euro, la norvegieni, PESTE 82 MII euro!!!)

  8. – Adevarul.ro: FOTO Actul care arata ca presedintele Academiei Romaniei a fost membru UTC. Subprefectul de Cluj i-a publicat dosarul.(…)____—–____ pare o vendetta personala, cu o singura exceptie, daca nu cumva acest aurel pop NU a RECUNOSCUT, ca ar fi fost (deci dovada ca este mincinos) , altfel nu vad mare lucru in asta, ca a fost simplu membru utece, majoritatea romanilor au fost cuprinsi in ceva formatiuni politice, inclusiv pionierii, important este cum a actionat si cum actioneaza, pentru ca -este dovedit- au fost si inalti (ca functie) membri de partid, cat si militieni si securisti ( de accord, in numar extrem, extrem de mic) care si-au facut datoria fata de interesul general al societatii, fara a hartui, ameninta, etc., persoane particulare, sau a le aduce , altfel, diverse prejudicii….Si-in final- nici nu prea mai conteaza, cazul Ghe. Ursu, este ilustrativ, tarfa umanitatii( nu neaparat ca femeie) , “judecatoarea” mihaela nitu( sau nita?) a dat un verdict care exonereaza crimele politice ale securitatii/militiei, pe motiv ca ing. G.Ursu “detinea valuta”, ca si cum detinera -la acele timpuri – de cateva sute de dolari, ar fi fost vreo crima demna de pedeapsa capitala, insa se vede ca a fost(in viziunea lor), numai ca pedeapsa se aplica fara un process (cat de cat) legal, tocmai pentru ca -banuiesc- nici cel mai corupt judecator nu ar fi pronuntat pedeapsa capitala( nici macar severa) , pentru o asa “crima”…Practic Romania traieste intr-un neocomunism chiar mai vicios decat comunismul sadea, tocmai pentru ca -subteran- conducerea este tot in mainile fostei securitati si nomenclaturi comuniste…Si -desigur- ajutati de acest fel de indivizi, palavragii de duzina, ajunsi(cu acordul lor!) in functii de prof. universitari, academicieni, etc…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.