„Fie vom fi anexați, fie toți se vor șterge pe picioare cu noi”

7

„În funcție de ceea ce se va întâmpla mai departe, data de 9 august ar putea rămâne în istorie ca un moment hotărâtor în istoria modernă a Belarusului”. Aceasta este concluzia trasă într-o analiză dedicată alegerilor prezidențiale din Belarus publicată de platforma ultra-neoconservatoare Jamestown. Așa și este, însă cu precizare că ceea ce se va întâmpla în continuare va depinde mai puțin de Belarus, de președintele Aleksandr Lukașenko și așa-zisa opoziție din țară, și mai mult de deciziile de la Moscova și Washington.

După alegeri au izbucnit proteste la Minsk, s-au operat multe arestări și în confruntările cu poliția a murit deja o persoană. Tabăra opoziției, citata amplu de presa vestică, strigă: „alegeri incorecte”, „oamenii se revoltă”, „nașterea unei națiuni”, „plecarea unui dictator”. Tabăra Lukasenko strigă: „revoluție colorata”, „George Soros”, „conspirație”, „Maidan”.

La alegerile din 2020, Lukașenko, deseori numit „ultimul dictator din Europa”, a candidat pentru al șaselea mandat. Ca de obicei, el câștigat alegerile la scor, cu 80% din voturi. Ca de obicei, rezultatul a fost contestat, au fost invocate fraude electorale masive. Cu siguranță alegerile au fost fraudate, însă Lukașenko ar fi ieșit victorios și în cazul unei numărători corecte (în special a celor 41,7% din voturi exprimate înainte de data de 9 august, despre care opoziția spune ca ar fi fost obiectul fraudei). Lukașenko ar fi câștigat pentru că, din 6,9 milioane de alegatori, 2,7 milioane sunt pensionari dependenți de statul condus de el, iar 1 milion sunt salariați ai statului.

Atunci, de ce ar putea intra în istorie data de 9 august? În primul rând, pentru că, spre deosebire de precedentele scrutine prezidențiale, acesta a avut loc pe fondul unei apropieri între regimul Lukașenko și Occident – secretarul de Stat Mike Pompeo s-a întâlnit cu presedintele belarus și a anunțat că SUA își vor relua relațiile la nivel de ambasador cu Minskul și a numit un nou însărcinat cu afaceri cu experiență în zona ex-sovietică. Ba chiar în Lituania a ajuns în această vară un prim transport (mai mult simbolic) de petrol american pentru Belarus.

Apoi, alegerile au fost marcate de problemele economice al Belarsului, datorate sincopelor din relația cu Rusia și crizei pandemiei. Or, așa cum arata numarul uriaș al cetățenilor dependenți de stat, popularitatea lui Lukasenko se prăbușește la fel de repede ca și puterea de cumpărare a populației.

În cele din urmă, alegerile din acest an au fost marcate vizibilitatea uriașă a serviciului belarus de informații (KGB), care a arestat 30 de presupuși mercenari ruși cu câteva zile înainte de alegeri și care apoi a anunțat că a a dejucat o tentativa de asasinat împotriva principalului contracandidat al lui Lukașenko, Svetlana Tihonovskaya. Doar eșecurile unui serviciu de intelligence apar pe prima pagina a ziarelor, iar succesele rămân secrete. De unde acest apetit pentru publicitate al KGB-ului belarus?

Toate evoluțiile de mai sus pleacă de la degradarea relației lui Aleksandr Lukașenko cu Rusia. Președintele Belarusului se află într-o poziție precara, câtă vreme încearcă să meargă pe sârmă între Vest și Rusia. Lukașenko este pro-Lukașenko, dornic să stabilească poate chiar o dinastie politică, menținându-și puterea printr-un stat polițienesc, printr-un balet strategic care să-i permită acces la energie ieftină și prin contrabanda care păcălește sancțiunile impuse de Vest Rusiei și viceversa.

După anexarea Crimeii, Rusia a început să facă presiuni pentru definitivarea proiectului Uniunii Statale Rusia-Belarus, început cu semnarea tratatului din 1999. Belarusul are o importanță militară uriașă pentru Rusia, mai cu seamă după „Maidanul” din Ucraina și pierderea influenței la Kiev și în partea vestică a Ucrainei. Belarusul este esențial în planurile defensive al Rusiei în fața NATO, dar și în strategiile ofensive (în terminologia NATO a apărut nu demult „coridorul Suwalki” – fâșia de circa 100 de km care face legătura între Polonia și Lituania, „gâtuită” de Belarus și enclava rusă Kaliningrad).

Nu puțini analiști ruși au văzut în ducerea la capăt acestui proiectde uniune o variantă pentru ca Vladimir Putin să rămână la putere, în calitate de președinte al Uniunii Statale Rusia-Belarus. Lukașenko a prezentat constant Belarusul ca o cetate asediată, în timp ce formatori de opinie de la Moscova lansau teoria că Belarusul ar putea rambursa subvențiile rusești prin acceptarea unui „Anschluss”. În 2018, a spus următoarele: „Arme de asalt, pistoale, mitraliere și muniție pentru ele – să nu dea Domnul vreun război – le vom împărți fiecărei familii. Și vom apăra teritoriul nostru împreună. Nu vom da arme copiilor. Dar bătrânii și chiar femeile și alții, 7 milioane de oameni – 7 milioane – vor primi arme pentru a se putea apăra”.

Vladimir Putin și premierul Dmitri Medvedev i-au făcut câteva concesii liderului de la Minsk, pentru ca negocierile pentru Uniunea Statală să meargă mai departe. A fost astfel retras de la Minsk ambasadorul rus Mihail Babici, un promotor al uniunii statale care a ajuns să se comporte în Belarus ca un adevărat șef al executivului, nu un diplomat al statului „frate”. Acum însă, Babici a devenit ministru adjunct al Economiei în noul cabinet Mihail Mișustin, iar Dmitri Kozak, autorul memorandumului pentru federalizarea Republicii Moldova, a devenit consilier prezidențial. Au fost semnale clare pentru Lukașenko că se apropie momentul unui „Anschluss” sau al căderii sale.

Pe acest fond, a urmat aparenta apropiere de Statele Unite și de Uniunea Europeană (deși sunt dispute mari între Lituania și Belarus, din cauza noii centrale nucleare cu tehnologie rusească construită la Astraveț, nu departe de Vilnius).

Și tot pe acest fond, serviciul belarus de informații KGB a reținut în mod spectaculos 30 de mercenari ruși din ai companiei militare private Wagner, cazați într-un hotel din apropierea președinției. Speculațiile din presa occidentală arată că poate fi vorba despre o încercare a Moscovei de a pune la cale răsturnarea regimului. Speculațiile din presa rusă vorbesc despre o implicare a serviciului ucrainean de informații (SBU), considerat acum o extensie a serviciilor americane, care ar fi organizat sosirea în Belarus a mercenarilor ruși (sub acoperirea unor contracte cu o firmă din Minsk), pentru ca apoi să alerteze serviciul omolog de la Minsk.

Puțin contează în acest context complicat contracandidata lui Lukașenko, Svetlana Tihonovskaia, atât de mediatizată la această oră. Până și BBC scrie despre Tihonovskaia că este mai mult un simbol decât un lider care să aducă schimbarea. Tihonovskaia (37 de ani, parte într-un program irlandez de ajutor pentru copiii din URSS afectați de accidentrul nuclear de la Cernobîl) s-a prezentat mereu ca o mamă, casnică, intrată în lupta politica pentru a-și elibera soțul din închisoare. Serghei Tihonov, un blogger antiregim a fost arestat în iunie 2020. Faptul că Tihonovskaia a părăsit țara la a cărei președinție a candidat la o zi după alegeri (a plecat în Lituania vecină temându-se pentru viața copiilor) arată că nu poate fi un lider, scrie BBC.

Fundamental este că Belarusul este de o importanță militară uriașă pentru Rusia și că Lukașenko nu este la fel de prorus ca fostul președinte ucrainean Viktor Ianukovici. În relația cu Vestul lucrurile stau la fel: pe Lukașenko nu-l ajuta nici faptul că nu este la fel de prooccidental precum liderii post-Maidan de la Kiev. „Noi suntem pe front. Dacă nu vom rezista acești ani, ne vom prăbuși și înseamnă că va trebui să intrăm în componența vreunui stat sau toți își vor șterge picioarele de noi. Sau, să nu dea Domnul, vor începe și un război, ca în Ucraina”, spunea Lukasenko în 2018, fără a face referire clară la Rusia sau la Statele Unite.

Sunt analize care compară situația lui Lukașenko cu cea a lui Nicolae Ceaușescu, inclusiv pentru că se bazează mult pe serviciile secrete. Penetrarea serviciilor belaruse sau modul în care acestea îi prezintă situația îi pot pecetlui soarta lui Lukașenko. Poate că urmărirea situației din Belarus, cu protestele de acum, cu „turiștii” ruși sosiți în țară, cu multe simboluri, dar lideri lipsă și continuând cu posibila victorie a lui Joe Biden (susținătorul Maidanului din Ucraina) în SUA, ne va aduce și mai mult aminte de România anului 1989.

Preluare: cotidianul.ro / Autor: Călin Marchievici

Loading...
loading...

7 COMENTARII

  1. Propun aici încă un punct de vedere, care aparține analistului militar ”The Saker” și care ne ajută, pe noi cititorii, să ne formăm o imagine cât mai clară, atât a evenimentelor din Belarus, cât și cu privire la atitudinea pe care, probabil, că o va lua Federația Rusă în raport cu deznodământul acestor fapte de o deosebită importanță.
    Link-ul este acesta: https://www.unz.com/tsaker/putin-and-russia-are-facing-a-very-serious-crisis-in-belarus/

    Traducerea și adaptarea este aceasta:

    PUTIN ȘI RUSIA SE CONFRUNTĂ CU O CRIZĂ FOARTE GRAVĂ ÎN BELARUS

    Belarusul se confruntă cu o situație complexă și periculoasă, care ar putea conduce nu numai la o criză majoră dar și la pierderea suveranității.

    Țara în ansamblul ei este o creație complet artificială, chiar mai artificială decât Ucraina, iar Lukașenko nu este mai rusofil decât Ianukovici. Președintele Belarusului a fost întotdeauna în favoarea sa, în nici un caz în sprijinul Rusiei. Tehnic vorbind, atât Federația Rusă cât și Belarusul sunt state unionale supranaționale. Cu toate acestea, Lukașenko a folosit constant identitatea istorică dintre poporul rus și cel belarus pentru a solicita de nenumărate ori ajutorul Rusiei. Iar până de curând, Rusia a făcut-o de fiecare dată.

    Belarusul este un stat polițienesc aproape perfect, cu un KGB extrem de competent și de temut care reușește să controleze totul. Moscova, la rându-i, a dorit reunificarea cu Minskul, dar acest proces nu a fost niciodată complet finalizat din cauza unor crize politice apărute între liderii celor 2 state. Rusia a contribuit cu sume imense pentru a împiedica prăbușirea națiunii belaruse (fiind un stat sărac cu resurse limitate), în timp ce Belarusul rămâne un aliat militar crucial, care joacă un rol central în planurile de apărare rusești. Dacă SUA și NATO ar reuși să preia controlul țării, acest aspect ar reprezenta o amenințare strategică majoră pentru securitatea rusă.

    Serviciul de securitate ucrainean SBU a informat serviciul de securitate bielorus KGB de prezența pe teritoriul lor a câtorva sute de mercenari ruși ai companiei militare private ”Wagner” însărcinați cu misiunea de-a declanșa un nou ”maidan” în Belarus și cu uciderea președintelui Lukașenko.

    Iată 2 lucruri pe care le consider indiscutabile:

    1. Rusia nu ar lua niciodată în considerare utilizarea forței sau a operațiunilor ilegale sub acoperire împotriva lui Lukașenko sau a Belarusului;

    2. KGB-ul cunoaște toate evenimentele de importanță majoră care se petrec în Belarus.

    De fapt, autoritățile din Belarus nu au reușit să niciodată să-și spună povestea în mod sincer și direct, dar acest aspect are o mai mică relevanță.

    Se pare că o firmă de recrutare din Belarus a angajat un grup de agenți de pază ruși pentru a asigura securitatea în diferite țări cum ar fi Sudan și Venezuela. Aceștia au călătorit în Belarus și au planificat să zboare din Minsk către destinațiile finale. Au fost întârziați aparent, în mod deliberat, apoi au ratat zborul și s-au cazat într-un hotel care s-a întâmplat să fie situat nu departe de locuința lui Lukașenko. La miezul nopții o echipă swat a KGB-ului a arestat în mod brutal pe toată lumea, deși nici unul dintre rușii adormiți nu opunea rezistență. Asupra lor nu au fost găsite arme și nici planuri secrete ale vreunui posibil atac, dar autoritățile din Belarus au declarat că din moment ce rușii reținuți nu au consumat alcool și nici nu au agresat chelnerițele, acestea reprezentau dovezi clare că se aflau într-o misiune secretă.

    Toate cele descrise mai sus sunt absurde și nu trebuie să ne distragă de la pretextul fabricat într-o manieră clară și minuțioasă.

    Ce s-a întâmplat, de fapt, cu adevărat: SBU, care nu face nimic fără aprobarea americană, a pus la cale o operațiune sub acoperire cu scopul de a provoca o confruntare între Belarus și Rusia. Întregul plan, inclusiv recrutarea și achiziționarea de bilete de avion, a fost derulat în Ucraina, ceea ce a reprezentat o mare greșeală comisă de ucraineni, întrucât nu și-au ascuns suficient de bine acțiunile, necesitând astfel serviciilor speciale rusești mai puțin de 24 de ore pentru a-i depista pe inițiatori, a le deconspira întregul proiect dinainte elaborat și a-l ”strecura” în presă.

    Acestea sunt detaliile constatate: agenții SBU s-au prefăcut a fi o firmă de securitate, care caută bărbați cu experiență de luptă dovedită, în special pe cei care au luptat în Donbass (regiune situată în sud-vestul Rusiei și în partea estică a Ucrainei, formată din republicile separatiste Donețk și Lugansk) împotriva forțelor naziste ucrainene. O dată recrutați pentru îndatoriri de pază, acești bărbați urmau să fie transportați la Minsk unde ar fi fost întârziați și ar fi pierdut avionul, rămânând în Belarus pentru următoarea oportunitate de plecare. În acel moment, SBU ar fi contactat KGB-ul din Belarus avertizându-l cu privire la ”mercenarii ruși” trimiși să-l asasineze pe Lukașenko sau să-l răstoarne de la putere. Serviciul de informații din Ucraina și-a dorit în mod special rușii care luptaseră în Donbass, pentru ca mai apoi să le solicite autorităților de la Minsk să-i predea Kievului. De altfel, o asemenea cerere a fost făcută imediat pentru majoritatea bărbaților din componența grupului.

    Începând de aici însă, belarușii au acționat și s-au comportat destul de bizar.

    Primul pas logic ar fi fost ca Lukașenko să inițieze o convorbire telefonică cu Putin, pentru a căpăta lămuririle necesare. În mod alternativ, șeful KGB l-ar fi putut suna pe șeful FSB pentru obținerea de explicații suplimentare. Dar, în loc să procedeze conform practicii uzuale, KGB-ul a demarat la ”confiscarea” ridicolă a ”mercenarilor ruși” în timp ce aceștia dormeau în hotel, neavând habar despre ceea ce se petrecea în jur. Ba mai mult, în loc să colaboreze cu rușii, Lukașenko s-a apucat să acorde interviuri celui mai respingător, din punct de vedere moral, jurnalist ucrainean Dmitrii Gordon, care se proclamă cu mândrie că este agent SBU.

    Lukașenko n-a pierdut ocazia de a lansa declarații belicoase împotriva Rusiei, sugerând că Belarusul i-ar putea extrăda pe cetățenii ruși, reținuți în hotel, în Ucraina. Din acel moment, Kremlinului i-a devenit clar că președintele bielorus juca un fel de joc murdar, chiar cu câteva zile înainte de alegerile prezidențiale care au avut loc duminică.

    Ce ar putea explica un astfel de comportament?

    1. Popularitatea lui Lukașenko scade la fel de repede ca venitul disponibil al belarușilor.

    2. SUA sunt implicate în mod clar într-un PSYOP (război psihologic) strategic pentru a prelua controlul asupra Belarusului.

    Nota mea: Mai era cineva în dubiu, care să nu fi intuit amestecul american? Nu cred! Fără exagerare, urmăresc de zeci de ani politica Washingtonului: ori de câte ori tiparnița Fed n-a mai fost în stare să producă bani în ”sistem fiat” pentru a acoperi deficitul, planeta ”a luat foc” în diversele ei puncte vulnerabile, iar tobele războiului începeau să se audă până departe. Unica modalitate, prin care China, Rusia, Coreea de Nord, Venezuela, India – în definitiv, întreaga planisferă intrată în colimatorul SUA din diverse motive – pot evita un război mondial (care va fi și ultimul pentru umanitate), ar fi detronarea dolarului din poziția de monedă de rezervă globală. Pentru a se petrece fenomenul și a avea sorți de izbândă, Rusia (ca și celelalte state) TREBUIE să mai câștige/cumpere timp. Ca să-l obțină, e necesar să mai intervină încă o dată în alegerile americane și să-l proptească pe Trump într-un nou mandat la Casa Albă. Deși am senzația că este târziu! Indiferent care dintre candidați ar mobila-o, că sunt republicani ori democrați, războiul nu mai poate fi evitat. Putin ar avea încă o variantă să-i pună pe ”excepționali și indispensabili” la colțul rușinii mondiale pe cojile de nucă pe care singuri și le-au procurat prin intermediul așa-ziselor ”războaie umanitare”, dar sunt slabe șanse să apeleze la ea:

    http://cluborlov.blogspot.com/2016/08/a-thousand-balls-of-flame.html

    Motivele nu sunt greu de intuit!

    Dar… să revin la traducere.

    Deși nimeni nu se îndoia de rezultatul alegerilor în Belarus, faptul că majoritatea populației îl susține pe Lukașenko nu mai reprezintă obiectul unei controverse. Alegerile au oferit cel mai scăzut rezultat acceptabil pentru Lukașenko: 80%. Cifra este lipsită de sens; tot ceea ce indică este cât de bun este regimul președintelui la câștigarea alegerilor. De data aceasta însă, există mai multe proteste decât în trecut, opoziție hotărâtă care nu s-a limitat numai la Minsk, ci s-a răspândit și-n celelalte orașe. Așadar, în timp ce Lukașenko n-a riscat niciodată să piardă oficial alegerile, un protest de tip ”maidan” rămâne o preocupare clară pentru el.

    Dar înțelesul este mult mai profund în această poveste.

    În urma unei întâlniri între Lukașenko și Pompeo, SUA vor deschide acum o ambasadă foarte mare la Minsk. De ani buni, Occidentul îl poreclește pe Lukașenko în fel și chip, iar acum, dintr-o dată, totul se transformă numai în zâmbet.

    Cu adevărat, este o coincidență?

    Mă îndoiesc foarte mult!

    Dar totul devine mult mai rău decât atât: SUA trimite una dintre cele mai periculoase autorități, capabil să submineze Belarusul: Jeffrey Giauque, un oficial al serviciului de informații al Departamentului de Stat, cu un lung traseu de misiuni de destabilizare succesive.

    Ascultați-l prezentându-se poporului belarus: https://www.youtube.com/watch?reload=9&v=NyqfWDDedK4&feature=emb_title

    Acum este destul de evident că întreaga provocare cu ”teroriștii” ruși a fost atent concepută și pusă în aplicare printr-un efort comun americano-ucrainean.

    Lukașenko a declarat că Belarusul va urma o politică externă ”multi-vector” pe care o voi rezuma după cum urmează: să extragă câți mai mulți bani din Rusia, căutând în același timp sprijin din partea Imperiului Anglo-Zionist.

    Atrage atenția, însă, o altă situație îngrijorătoare: KGB-ul din Belarus a fost fie fără speranță incompetent (ceea ce nu este!), fie penetrat de agenții occidentali. Găsesc mai rezonabilă a doua ipoteză. Dacă KGB-ul a fost compromis, atunci Lukașenko se află în situația similară lui Nicolae Ceaușescu, care a fost trădat de propriile sale servicii secrete. Ne putem aminti și de numărul de agenți americani/israelieni aflați în poziții înalte în jurul lui Bashar al Assad, până când izbucnirea războiului sirian i-a obligat să aleagă de partea cui se poziționează.

    KGB-ul a declarat că-i vânează pe cei mai răi agitatori ai revoltelor din Minsk, dar luând în considerare cât de ușor a fost pentru SBU să-i păcălească (sau mai rău, să se infiltreze), nu mă simt foarte liniștit în fața acestei variante: serviciile speciale au sarcina de-a rezolva problemele periculoase, în nici un caz nu se ocupă de comunicate emfatice.

    În momentul de față, auzim de la KGB-ul din Belarus că au împiedicat asasinarea principalului personaj al opoziției, Svetlana Tikhanovskaya. Acest lucru ar putea fi adevărat, dacă am considera (fără indicii, însă) că Tikhanovskaya ar putea deveni atât ”mielul de sacrificiu” perfect, cât și un politician teribil dacă ar fi aleasă vreodată. Se pare, că unii interesați din KGB o curtează pe Tikhanovskaya. Cred, că ambele versiuni sunt la fel de rele.

    Cât de grave sunt toate acestea? Foarte!

    Există deja zvonuri false răspândite de mass-media poloneză (nota mea: un alt motiv pentru care nu-i consider pe polonezi mai evoluați (din nici un punct de vedere) decât s-ar crede, am mai scris-o pe aici, în toată istoria lor n-au făcut altceva decât să joace la mai multe capete și apoi să pozeze în victime sau în mari patrioți, funcție de context și de interesul urmărit) despre Lukașenko care ar fi fugit din Belarus în aeronava sa, pentru a se crea impresia greșită că liderul bielorus ar fi următorul Ianukovici. În urma unor astfel de campanii media, fără precedent în amploarea lor, regimului de la Minsk îi va fi foarte greu să recâștige controlul asupra țării.

    Cât despre Lukașenko, acesta pare să-și fi inversat ”melodia”: după ce a acuzat Rusia că ar trata Belarusul nu ca pe un frate ci ca pe un partener, acum spune că a vorbit cu V. Putin și că a obținut un document de 5 pagini în care este explicat totul. Destul de neconvingător, aș putea spune.

    Popularitatea lui Lukașenko în Federația Rusă, care nu a fost niciodată prea ridicată, acum se degradează rapid și mulți analiști, care l-au lăudat în trecut pentru politica (presupus) ”fermă” față de Occident, își exprimă acum dezgustul. În ceea ce privește ”politicile multi-vectoriale” ale lui Lukașenko, ele exprimă încercarea președintelui de-a fi cu fundu-n două luntri.

    Toate acestea sunt extrem de periculoase pentru Rusia din următoarele motive:

    1. Lukașenko este ”fiul nostru de curvă”, ale cărui ultime caraghioslâcuri au indicat Kremlinului că face parte din problemă, nu din soluție.

    2. Dacă Lukașenko va rămâne la putere, va fi doar mulțumită aparatului său represiv (în mare parte foarte eficient), care ar putea fi suficient pentru a reduce la tăcere opoziția, dar nu îndeajuns pentru a-l face popular.

    3. Lukașenko este în egală măsură atât necinstit cât și neprincipial. Nu-i pasă nici de Rusia (nici măcar pentru bunăstarea țării sale) nici de Belarus, ci este interesat doar de el însuși. Cu alte cuvinte, atât cât va rămâne la putere va constitui o preocupare majoră pentru Rusia.

    4. Dacă Lukașenko este răsturnat din funcția sa, fie printr-un complot KGB fie printr-o insurecție violentă de tip ”Maidan”, putem fi aproape siguri că cine va veni la putere va fi:

    – verificat de SUA;

    – un rusofob înverșunat.

    5. Belarusul nu are importanță economică pentru Rusia, dar, din motive militare, este absolut vital pentru securitatea rusă.

    Nu numai că Belarusul este situat într-o locație crucială din punct de vedere strategic, dar forțele sale armate sunt foarte bine instruite și echipate, comparativ cu cele ale ucrainenilor, ceea ce reprezintă un atu militar important pentru Kremlin. Există, de asemenea, forțe militare ruse desfășurate în Belarus, contactele dintre militarii ruși și bieloruși fiind foarte prietenoase și profunde. Dacă NATO ar prelua Belarusul, ar fi cu adevărat o problemă majoră pentru Rusia, una de care se poate ocupa, dar acest aspect ar necesita o reexaminare majoră a amenințării occidentale.

    Dacă Vladimir Putin ar încerca să facă mai mult în egală măsură cât a făcut și până acum, Rusia riscă să piardă Belarusul chiar în momentele în care Ucraina nazistă dă semne clare de destrămare. Practic, Rusia va fi nevoită să gestioneze ”infecția ucraineană” și, în același timp, să controleze foarte bine situația după plecarea de la putere a lui Lukașenko. Evident, acesta nu va demisiona de bunăvoie, așa că Administrația de la Kremlin va trebui să găsească un instrument cu ajutorul căruia să-l forțeze să facă acest lucru.

    Personal, am crezut întotdeauna că încorporarea Belarusului în cadrul Federației Ruse va rezolva atât ”problema bielorusă”, cât și cazul Lukașenko.

    Nota mea: Americanii, fără politica duplicitară dusă de Lukasenko, nu ar avea motive de ”staționare” în zonă, nici prin intermediul proaspetei ambasade ce se va construi/deschide, nici prin mijlocirea agitatorului într-ale dezbinărilor și-ale loviturilor de stat, Jeffrey Giauque. Sper ca Putin să acorde atenție maximă, altfel vom asista cu toții la un nou ”incident” Benghazi. Dacă acolo, parte din așa-zisul personal diplomatic a reușit să scape cu viață datorită profesionalismului extraordinar a lui Spetsnaz Alpha Group, de data aceasta, dacă s-ar încinge spiritele, nu văd cum ar scăpa omenirea fără ”focurile de artificii”. Cum se întâmplă să am încredere deplină într-un asemenea lider (pe care, mărturisesc în mod sincer, mi l-aș dori la conducerea României) și cunoscând că-i un jucător de cursă lungă și-un excelent strateg (mai ales dacă-i consiliat de unii precum Gherasimov și Bortnikov) sunt convinsă că va face alegerile cele mai potrivite pentru a-i elimina pe americani din coasta Rusiei. Consider că NATO s-a extins nepermis de mult înspre Est, în ciuda asigurărilor date în 1990. Nu se poate avea încredere în organizații/autorități care nu-și respectă cuvântul! Iar de data aceasta, sunt pe deplin încredințată, că națiunea rusă nu va mai dispune de un Stanislav Petrov, nici de un Vasili Arhipov.

    Revin la traducere

    Sunt încrezător că Rusia are mai mult decât suficiente influențe și resurse în Belarus pentru a forța o schimbare. Acest lucru ar fi pe cât de dificil, pe atât de periculos, dar nerespectarea lui va conduce la un rezultat mult mai rău.

    Rusia trebuie să acționeze! Rapid și hotărât!

  2. Propun aici încă un punct de vedere, care aparține analistului militar ”The Saker” și care ne ajută, pe noi cititorii, să ne formăm o imagine cât mai clară, atât a evenimentelor din Belarus, cât și cu privire la atitudinea pe care, probabil, că o va lua Federația Rusă în raport cu deznodământul acestor fapte de o deosebită importanță.
    Link-ul este acesta: https://www.unz.com/tsaker/putin-and-russia-are-facing-a-very-serious-crisis-in-belarus/

    Traducerea și adaptarea este aceasta:

    PUTIN ȘI RUSIA SE CONFRUNTĂ CU O CRIZĂ FOARTE GRAVĂ ÎN BELARUS

    Belarusul se confruntă cu o situație complexă și periculoasă, care ar putea conduce nu numai la o criză majoră dar și la pierderea suveranității.

    Țara în ansamblul ei este o creație complet artificială, chiar mai artificială decât Ucraina, iar Lukașenko nu este mai rusofil decât Ianukovici. Președintele Belarusului a fost întotdeauna în favoarea sa, în nici un caz în sprijinul Rusiei. Tehnic vorbind, atât Federația Rusă cât și Belarusul sunt state unionale supranaționale. Cu toate acestea, Lukașenko a folosit constant identitatea istorică dintre poporul rus și cel belarus pentru a solicita de nenumărate ori ajutorul Rusiei. Iar până de curând, Rusia a făcut-o de fiecare dată.

    Belarusul este un stat polițienesc aproape perfect, cu un KGB extrem de competent și de temut care reușește să controleze totul. Moscova, la rându-i, a dorit reunificarea cu Minskul, dar acest proces nu a fost niciodată complet finalizat din cauza unor crize politice apărute între liderii celor 2 state. Rusia a contribuit cu sume imense pentru a împiedica prăbușirea națiunii belaruse (fiind un stat sărac cu resurse limitate), în timp ce Belarusul rămâne un aliat militar crucial, care joacă un rol central în planurile de apărare rusești. Dacă SUA și NATO ar reuși să preia controlul țării, acest aspect ar reprezenta o amenințare strategică majoră pentru securitatea rusă.

    Serviciul de securitate ucrainean SBU a informat serviciul de securitate bielorus KGB de prezența pe teritoriul lor a câtorva sute de mercenari ruși ai companiei militare private ”Wagner” însărcinați cu misiunea de-a declanșa un nou ”maidan” în Belarus și cu uciderea președintelui Lukașenko.

    Iată 2 lucruri pe care le consider indiscutabile:

    1. Rusia nu ar lua niciodată în considerare utilizarea forței sau a operațiunilor ilegale sub acoperire împotriva lui Lukașenko sau a Belarusului;

    2. KGB-ul cunoaște toate evenimentele de importanță majoră care se petrec în Belarus.

    De fapt, autoritățile din Belarus nu au reușit să niciodată să-și spună povestea în mod sincer și direct, dar acest aspect are o mai mică relevanță.

    Se pare că o firmă de recrutare din Belarus a angajat un grup de agenți de pază ruși pentru a asigura securitatea în diferite țări cum ar fi Sudan și Venezuela. Aceștia au călătorit în Belarus și au planificat să zboare din Minsk către destinațiile finale. Au fost întârziați aparent, în mod deliberat, apoi au ratat zborul și s-au cazat într-un hotel care s-a întâmplat să fie situat nu departe de locuința lui Lukașenko. La miezul nopții o echipă swat a KGB-ului a arestat în mod brutal pe toată lumea, deși nici unul dintre rușii adormiți nu opunea rezistență. Asupra lor nu au fost găsite arme și nici planuri secrete ale vreunui posibil atac, dar autoritățile din Belarus au declarat că din moment ce rușii reținuți nu au consumat alcool și nici nu au agresat chelnerițele, acestea reprezentau dovezi clare că se aflau într-o misiune secretă.

    Toate cele descrise mai sus sunt absurde și nu trebuie să ne distragă de la pretextul fabricat într-o manieră clară și minuțioasă.

    Ce s-a întâmplat, de fapt, cu adevărat: SBU, care nu face nimic fără aprobarea americană, a pus la cale o operațiune sub acoperire cu scopul de a provoca o confruntare între Belarus și Rusia. Întregul plan, inclusiv recrutarea și achiziționarea de bilete de avion, a fost derulat în Ucraina, ceea ce a reprezentat o mare greșeală comisă de ucraineni, întrucât nu și-au ascuns suficient de bine acțiunile, necesitând astfel serviciilor speciale rusești mai puțin de 24 de ore pentru a-i depista pe inițiatori, a le deconspira întregul proiect dinainte elaborat și a-l ”strecura” în presă.

    Acestea sunt detaliile constatate: agenții SBU s-au prefăcut a fi o firmă de securitate, care caută bărbați cu experiență de luptă dovedită, în special pe cei care au luptat în Donbass (regiune situată în sud-vestul Rusiei și în partea estică a Ucrainei, formată din republicile separatiste Donețk și Lugansk) împotriva forțelor naziste ucrainene. O dată recrutați pentru îndatoriri de pază, acești bărbați urmau să fie transportați la Minsk unde ar fi fost întârziați și ar fi pierdut avionul, rămânând în Belarus pentru următoarea oportunitate de plecare. În acel moment, SBU ar fi contactat KGB-ul din Belarus avertizându-l cu privire la ”mercenarii ruși” trimiși să-l asasineze pe Lukașenko sau să-l răstoarne de la putere. Serviciul de informații din Ucraina și-a dorit în mod special rușii care luptaseră în Donbass, pentru ca mai apoi să le solicite autorităților de la Minsk să-i predea Kievului. De altfel, o asemenea cerere a fost făcută imediat pentru majoritatea bărbaților din componența grupului.

    Începând de aici însă, belarușii au acționat și s-au comportat destul de bizar.

    Primul pas logic ar fi fost ca Lukașenko să inițieze o convorbire telefonică cu Putin, pentru a căpăta lămuririle necesare. În mod alternativ, șeful KGB l-ar fi putut suna pe șeful FSB pentru obținerea de explicații suplimentare. Dar, în loc să procedeze conform practicii uzuale, KGB-ul a demarat la ”confiscarea” ridicolă a ”mercenarilor ruși” în timp ce aceștia dormeau în hotel, neavând habar despre ceea ce se petrecea în jur. Ba mai mult, în loc să colaboreze cu rușii, Lukașenko s-a apucat să acorde interviuri celui mai respingător, din punct de vedere moral, jurnalist ucrainean Dmitrii Gordon, care se proclamă cu mândrie că este agent SBU.

    Lukașenko n-a pierdut ocazia de a lansa declarații belicoase împotriva Rusiei, sugerând că Belarusul i-ar putea extrăda pe cetățenii ruși, reținuți în hotel, în Ucraina. Din acel moment, Kremlinului i-a devenit clar că președintele bielorus juca un fel de joc murdar, chiar cu câteva zile înainte de alegerile prezidențiale care au avut loc duminică.

    Ce ar putea explica un astfel de comportament?

    1. Popularitatea lui Lukașenko scade la fel de repede ca venitul disponibil al belarușilor.

    2. SUA sunt implicate în mod clar într-un PSYOP (război psihologic) strategic pentru a prelua controlul asupra Belarusului.

    Nota mea: Mai era cineva în dubiu, care să nu fi intuit amestecul american? Nu cred! Fără exagerare, urmăresc de zeci de ani politica Washingtonului: ori de câte ori tiparnița Fed n-a mai fost în stare să producă bani în ”sistem fiat” pentru a acoperi deficitul, planeta ”a luat foc” în diversele ei puncte vulnerabile, iar tobele războiului începeau să se audă până departe. Unica modalitate, prin care China, Rusia, Coreea de Nord, Venezuela, India – în definitiv, întreaga planisferă intrată în colimatorul SUA din diverse motive – pot evita un război mondial (care va fi și ultimul pentru umanitate), ar fi detronarea dolarului din poziția de monedă de rezervă globală. Pentru a se petrece fenomenul și a avea sorți de izbândă, Rusia (ca și celelalte state) TREBUIE să mai câștige/cumpere timp. Ca să-l obțină, e necesar să mai intervină încă o dată în alegerile americane și să-l proptească pe Trump într-un nou mandat la Casa Albă. Deși am senzația că este târziu! Indiferent care dintre candidați ar mobila-o, că sunt republicani ori democrați, războiul nu mai poate fi evitat. Putin ar avea încă o variantă să-i pună pe ”excepționali și indispensabili” la colțul rușinii mondiale pe cojile de nucă pe care singuri și le-au procurat prin intermediul așa-ziselor ”războaie umanitare”, dar sunt slabe șanse să apeleze la ea:

    http://cluborlov.blogspot.com/2016/08/a-thousand-balls-of-flame.html

    Motivele nu sunt greu de intuit!

    Dar… să revin la traducere.

    Deși nimeni nu se îndoia de rezultatul alegerilor în Belarus, faptul că majoritatea populației îl susține pe Lukașenko nu mai reprezintă obiectul unei controverse. Alegerile au oferit cel mai scăzut rezultat acceptabil pentru Lukașenko: 80%. Cifra este lipsită de sens; tot ceea ce indică este cât de bun este regimul președintelui la câștigarea alegerilor. De data aceasta însă, există mai multe proteste decât în trecut, opoziție hotărâtă care nu s-a limitat numai la Minsk, ci s-a răspândit și-n celelalte orașe. Așadar, în timp ce Lukașenko n-a riscat niciodată să piardă oficial alegerile, un protest de tip ”maidan” rămâne o preocupare clară pentru el.

    Dar înțelesul este mult mai profund în această poveste.

    În urma unei întâlniri între Lukașenko și Pompeo, SUA vor deschide acum o ambasadă foarte mare la Minsk. De ani buni, Occidentul îl poreclește pe Lukașenko în fel și chip, iar acum, dintr-o dată, totul se transformă numai în zâmbet.

    Cu adevărat, este o coincidență?

    Mă îndoiesc foarte mult!

    Dar totul devine mult mai rău decât atât: SUA trimite una dintre cele mai periculoase autorități, capabil să submineze Belarusul: Jeffrey Giauque, un oficial al serviciului de informații al Departamentului de Stat, cu un lung traseu de misiuni de destabilizare succesive.

    Ascultați-l prezentându-se poporului belarus: https://www.youtube.com/watch?reload=9&v=NyqfWDDedK4&feature=emb_title

    Acum este destul de evident că întreaga provocare cu ”teroriștii” ruși a fost atent concepută și pusă în aplicare printr-un efort comun americano-ucrainean.

    Lukașenko a declarat că Belarusul va urma o politică externă ”multi-vector” pe care o voi rezuma după cum urmează: să extragă câți mai mulți bani din Rusia, căutând în același timp sprijin din partea Imperiului Anglo-Zionist.

    Atrage atenția, însă, o altă situație îngrijorătoare: KGB-ul din Belarus a fost fie fără speranță incompetent (ceea ce nu este!), fie penetrat de agenții occidentali. Găsesc mai rezonabilă a doua ipoteză. Dacă KGB-ul a fost compromis, atunci Lukașenko se află în situația similară lui Nicolae Ceaușescu, care a fost trădat de propriile sale servicii secrete. Ne putem aminti și de numărul de agenți americani/israelieni aflați în poziții înalte în jurul lui Bashar al Assad, până când izbucnirea războiului sirian i-a obligat să aleagă de partea cui se poziționează.

    KGB-ul a declarat că-i vânează pe cei mai răi agitatori ai revoltelor din Minsk, dar luând în considerare cât de ușor a fost pentru SBU să-i păcălească (sau mai rău, să se infiltreze), nu mă simt foarte liniștit în fața acestei variante: serviciile speciale au sarcina de-a rezolva problemele periculoase, în nici un caz nu se ocupă de comunicate emfatice.

    În momentul de față, auzim de la KGB-ul din Belarus că au împiedicat asasinarea principalului personaj al opoziției, Svetlana Tikhanovskaya. Acest lucru ar putea fi adevărat, dacă am considera (fără indicii, însă) că Tikhanovskaya ar putea deveni atât ”mielul de sacrificiu” perfect, cât și un politician teribil dacă ar fi aleasă vreodată. Se pare, că unii interesați din KGB o curtează pe Tikhanovskaya. Cred, că ambele versiuni sunt la fel de rele.

    Cât de grave sunt toate acestea? Foarte!

    Există deja zvonuri false răspândite de mass-media poloneză (nota mea: un alt motiv pentru care nu-i consider pe polonezi mai evoluați (din nici un punct de vedere) decât s-ar crede, am mai scris-o pe aici, în toată istoria lor n-au făcut altceva decât să joace la mai multe capete și apoi să pozeze în victime sau în mari patrioți, funcție de context și de interesul urmărit) despre Lukașenko care ar fi fugit din Belarus în aeronava sa, pentru a se crea impresia greșită că liderul bielorus ar fi următorul Ianukovici. În urma unor astfel de campanii media, fără precedent în amploarea lor, regimului de la Minsk îi va fi foarte greu să recâștige controlul asupra țării.

    Cât despre Lukașenko, acesta pare să-și fi inversat ”melodia”: după ce a acuzat Rusia că ar trata Belarusul nu ca pe un frate ci ca pe un partener, acum spune că a vorbit cu V. Putin și că a obținut un document de 5 pagini în care este explicat totul. Destul de neconvingător, aș putea spune.

    Popularitatea lui Lukașenko în Federația Rusă, care nu a fost niciodată prea ridicată, acum se degradează rapid și mulți analiști, care l-au lăudat în trecut pentru politica (presupus) ”fermă” față de Occident, își exprimă acum dezgustul. În ceea ce privește ”politicile multi-vectoriale” ale lui Lukașenko, ele exprimă încercarea președintelui de-a fi cu fundu-n două luntri.

    Toate acestea sunt extrem de periculoase pentru Rusia din următoarele motive:

    1. Lukașenko este ”fiul nostru de curvă”, ale cărui ultime caraghioslâcuri au indicat Kremlinului că face parte din problemă, nu din soluție.

    2. Dacă Lukașenko va rămâne la putere, va fi doar mulțumită aparatului său represiv (în mare parte foarte eficient), care ar putea fi suficient pentru a reduce la tăcere opoziția, dar nu îndeajuns pentru a-l face popular.

    3. Lukașenko este în egală măsură atât necinstit cât și neprincipial. Nu-i pasă nici de Rusia (nici măcar pentru bunăstarea țării sale) nici de Belarus, ci este interesat doar de el însuși. Cu alte cuvinte, atât cât va rămâne la putere va constitui o preocupare majoră pentru Rusia.

    4. Dacă Lukașenko este răsturnat din funcția sa, fie printr-un complot KGB fie printr-o insurecție violentă de tip ”Maidan”, putem fi aproape siguri că cine va veni la putere va fi:

    – verificat de SUA;

    – un rusofob înverșunat.

    5. Belarusul nu are importanță economică pentru Rusia, dar, din motive militare, este absolut vital pentru securitatea rusă.

    Nu numai că Belarusul este situat într-o locație crucială din punct de vedere strategic, dar forțele sale armate sunt foarte bine instruite și echipate, comparativ cu cele ale ucrainenilor, ceea ce reprezintă un atu militar important pentru Kremlin. Există, de asemenea, forțe militare ruse desfășurate în Belarus, contactele dintre militarii ruși și bieloruși fiind foarte prietenoase și profunde. Dacă NATO ar prelua Belarusul, ar fi cu adevărat o problemă majoră pentru Rusia, una de care se poate ocupa, dar acest aspect ar necesita o reexaminare majoră a amenințării occidentale.

    Dacă Vladimir Putin ar încerca să facă mai mult în egală măsură cât a făcut și până acum, Rusia riscă să piardă Belarusul chiar în momentele în care Ucraina nazistă dă semne clare de destrămare. Practic, Rusia va fi nevoită să gestioneze ”infecția ucraineană” și, în același timp, să controleze foarte bine situația după plecarea de la putere a lui Lukașenko. Evident, acesta nu va demisiona de bunăvoie, așa că Administrația de la Kremlin va trebui să găsească un instrument cu ajutorul căruia să-l forțeze să facă acest lucru.

    Personal, am crezut întotdeauna că încorporarea Belarusului în cadrul Federației Ruse va rezolva atât ”problema bielorusă”, cât și cazul Lukașenko.

    Nota mea: Americanii, fără politica duplicitară dusă de Lukasenko, nu ar avea motive de ”staționare” în zonă, nici prin intermediul proaspetei ambasade ce se va construi/deschide, nici prin mijlocirea agitatorului într-ale dezbinărilor și-ale loviturilor de stat, Jeffrey Giauque. Sper ca Putin să acorde atenție maximă, altfel vom asista cu toții la un nou ”incident” Benghazi. Dacă acolo, parte din așa-zisul personal diplomatic a reușit să scape cu viață datorită profesionalismului extraordinar a lui Spetsnaz Alpha Group, de data aceasta, dacă s-ar încinge spiritele, nu văd cum ar scăpa omenirea fără ”focurile de artificii”. Cum se întâmplă să am încredere deplină într-un asemenea lider (pe care, mărturisesc în mod sincer, mi l-aș dori la conducerea României) și cunoscând că-i un jucător de cursă lungă și-un excelent strateg (mai ales dacă-i consiliat de unii precum Gherasimov și Bortnikov) sunt convinsă că va face alegerile cele mai potrivite pentru a-i elimina pe americani din coasta Rusiei. Consider că NATO s-a extins nepermis de mult înspre Est, în ciuda asigurărilor date în 1990. Nu se poate avea încredere în organizații/autorități care nu-și respectă cuvântul! Iar de data aceasta, sunt pe deplin încredințată, că națiunea rusă nu va mai dispune de un Stanislav Petrov, nici de un Vasili Arhipov.

    Revin la traducere

    Sunt încrezător că Rusia are mai mult decât suficiente influențe și resurse în Belarus pentru a forța o schimbare. Acest lucru ar fi pe cât de dificil, pe atât de periculos, dar nerespectarea lui va conduce la un rezultat mult mai rău.

    Rusia trebuie să acționeze! Rapid și hotărât!

  3. O ACTUALIZARE RAPIDĂ A EVENIMENTELOR DIN BELARUS

    https://thesaker.is/a-quick-update-on-belarus/

    Pentru a scurta povestea, au avut loc 2 evoluții majore:

    1. Presupunerea mea este, că acum Lukașenko și-a dat seama (din nou) că Occidentul îl vrea mort și a realizat că a fost înșelat de către serviciul de informații – SBU – ucrainean precum și, cel mai probabil, de elemente din interiorul propriului său KGB.

    2. Forțele de ordine din Belarus, prăbușite nemilos de forțele de opoziție, acum par să controleze situația.

    Îmi bazez prima concluzie pe schimbarea clară și bruscă de ton a lui Lukașenko, care laudă din nou Rusia și pe Putin, interpretând un rol conciliant și sperând că Kremlinul va uita ce tocmai s-a întâmplat (nu va fi așa).

    În ceea ce privește cea de-a doua concluzie, acum când Internetul a fost redeschis (Belarusul și Vestul se acuză unul pe altul că l-au deconectat) există o mulțime de filme video și imagini care ilustrează ceea ce s-a întâmplat: în timp ce mulți oameni au protestat pașnic, o serie de elemente criminale au fost recrutate (pe dolari americani) și au atacat instantaneu forțele de ordine cu o abilitate precisă și violență, polițiștii fiind linșați și unii dintre ei împușcați (cel puțin unul), alți agenți provocatori trecând cu mașinile peste polițiști; un individ a fost prins cu 10.000 de dolari asupra lui în timpul revoltelor, explicația fiind ”aceștia sunt banii mei” (de parcă cineva în toate mințile ar deține asupra sa asemenea sume de bani în mijlocul rebeliunii), alții au fost prinși cu cuțite, bâte de baseball, cocktail-uri Molotov, stații de recepție, grenade explozibile luminoase (din Polonia), artificii etc, etc. Mulți dintre protestatari aveau multiple condamnări penale în trecutul lor și erau bine cunoscuți de autorități. Nu în ultimul rând, câțiva dintre manifestanți aveau tatuaje naziste în stil ucrainean pe tot corpul.

    În mod previzibil, poliția a ripostat în asemenea măsură, încât a început să-i snopească atât pe cei care au încălcat legea cât și, din păcate, pe cei care nu făceau nimic ilegal (au fost bătuți și unii dintre jurnaliști, inclusiv cei veniți din Rusia).

    Pentru moment, KGB-ul din Belarus stăpânește bine situația, multi dintre anarhiștii prinși de KGB fiind din Polonia și Ucraina.

    Cât despre figura principală a opoziției – Svetlana Tihanovskaia – care oficial a obținut 10% din voturi, acum a plecat în Lituania, probabil, pentru că acolo sunt amplasați curatorii soțului ei.

    Concluzie:

    În vreme ce complotul dintre Belarus și Rusia a fost dejucat/zădărnicit mulțumită intervenției FSB-ului rus, conspirația, în vederea răsturnării de la putere a lui Lukașenko, încă este în curs de desfășurare și ar putea reuși fără probleme. În primul rând, oamenii sunt înfuriați din cauza violenței polițiștilor din Belarus. În al doilea rând, economia țării este distrusă, iar Rusia nu o poate salva la infinit. În al treilea rând, Lukașenko s-a aflat de prea mult timp la putere și, în tot acest timp, el s-a poziționat cu fundu-n două luntri- asta trebuie să se schimbe și se va schimba, singura întrebare fiind dacă transformarea va fi în bine sau în rău?

    Cel puțin, Moscova ar trebui să-i solicite lui Lukașenko concedierea ministrului de externe rusofob, Makei și a șefului KGB-ului din Belarus, Valeri Vakulcik (dacă aceștia ar avea onoare, ar demisiona imediat din propria inițiativă, dar în mod clar n-o vor face), precum și reluarea discuțiilor în ceea ce privește unirea deplină a Belarusului cu Rusia.

    Lukașenko trebuie să treacă la represalii împotriva SUA și UE. Evident, Belarusul nu are pârghii economice pe care să le folosească împotriva Occidentului, dar ceea ce Minsk ar putea și ar trebui să facă este să reducă dimensiunea tuturor misiunilor diplomatice cheie, ambasadelor, consulatelor etc, ale celor mai rele și mai ofensatoare țări: Polonia, SUA și Ucraina. Acest lucru nu numai că ar fi corect, dar ar fi și prudent, cu atât mai mult cu cât este clar 100% acum, că aceste țări se află în spatele crizei actuale și vor face tot ceea ce le va sta în putință să transforme Belarusul într-un Banderastan (nota mea: denumirea vine de la Stepan Bandera, politicianul radical ucrainean, ultranaționalist, care a colaborat cu Hitler în WWII, de fapt născut în Galiția poloneză; citind în timp suficiente materiale și cărți mi-am dat seama de motivele care l-au condus pe Hitler să ordone ștergerea Varșoviei de pe hartă) așa cum vesticii au procedat cu Ucraina.

    Opoziția vorbește, deja, despre eșecul ei în desfășurarea evenimentelor și despre o posibilă regrupare la sfârșitul săptămânii viitoare.

    În acest moment, Imperiul AngloZionist nu mai trebuie să se prefacă în a-l plăcea pe Lukașenko (planul a eșuat), prin urmare, ei pot pune la cale ceva la care se pricep foarte bine: să provoace din ce în ce mai multă violență forțând astfel Belarusul să recurgă la reprimarea brutală a revoltelor (acțiunea fiind o reacție la problemele create). Atunci, tot ceea ce au nevoie este – așa cum le-a reușit cu succes în Riga, Vilnius, Moscova (1993), Kiev, Aleppo și-n multe alte locuri – să trimită lunetiști profesioniști care să tragă în ambele tabere (atât în demonstranți cât și în forțele de ordine) creând astfel un război civil.

    Va putea KGB-ul să intercepteze toate echipele de trăgători de elită care vor fi, probabil, trimise? Posibil! Spre deosebire de omologul său ucrainean, SBU, KGB-ul din Belarus este, în majoritatea sa, alcătuit din profesioniști competenți, care au avut timpul necesar să studieze cu atenție ceea ce s-a întâmplat în Ucraina, cum s-a întâmplat și de ce s-a întâmplat. Așadar, ei pot păstra controlul asupra situației pentru o perioadă mai lungă de timp, dar nimeni nu poate presupune durata acesteia.

    Personal, pot doar să repet că nu am nici o încredere în Lukașenko și nici nu cred că un Belarus independent este viabil. Unica soluție pe care o văd este o integrare deplină a Belarusului în Rusia.

    Nota mea:

    Vladimir Putin are o sarcină foarte dificilă. Incorporarea Belarusului în cadrul Rusiei, dacă va avea loc, se va putea face doar prin intermediul unui referendum (ca și-n cazul Peninsulei Crimeea), altfel, opinia internațională va exploda și va indica, din nou, Rusia ca pe un stat agresor. Dacă mass-media lumii, plus madam Merkel, Obama (președintele SUA, pe atunci), apoi, aproape întreaga UE (cu excepția statelor din Sudul Europei, a celor situate la răscrucea dintre Europa Centrală și de Sud-Est și a țărilor care aparțin Regatului Unit, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord) au blamat Rusia și-au susținut sancțiunile americane, ba mai mult, Germania a adăugat altele noi, sacrificând mari afaceri care se derulau cu națiuni membre ale UE (cu Franța, spre exemplu, care avea în plan construirea portavioanelor Mistral pentru Federația Rusă), acum lucrurile ar sta puțin altfel, dar încărcătura pe umerii liderului de la Kremlin va fi maximă. În primul rând, relațiile germano-ruse sunt altele decât în 2014, din punct de vedere economic (și chiar politic), apoi SUA se pregătește de alegeri (nu va avea mare importanță marioneta de la Casa Albă, pentru că oricum ar fi America a început să se scufunde), alianța ruso-chineză (la care se adaugă și cea a statelor din Sudul Global) aproape că s-a transformat într-una simbiotică și mai există în prim planul atenției și următorul val de Covid. Prin urmare, Putin trebuie să aleagă cu grijă momentul acțiunii. Totuși, Lukașenko nu pare omul care să cedeze cu ușurință puterea și nici un președinte interesat de bunăstarea Belarusului. Singurul avantaj al Kremlinului ar fi să pună în mișcare pârghia energetică. Fără gaz și petrol aproape gratis oferite de ruși și fără acel peste 45% din comerțul bielorus realizat cu Federația Rusă, care au adus bani la buget și-au creat locuri de muncă, cu siguranță, lipsa lor vor conduce la schimbări majore ale orientării politicii din Belarus. Dacă mai adaug aici și faptul că peste 50% din populația Belarusului se declară ca fiind ruși, am avea tabloul complet al unei integrări reușite. Vom vedea, însă, cum vor evolua lucrurile.

  4. Rusia denunta planurile SUA de desfasurare a unor militari americani in Romania: ”Este clar ca astfel de tentative provocatoare nu vor ramane fara un raspuns adecvat”(…) Momentul “Turn up the heat!”, a venit, sau este pe aproape…Mai jos un comentariu foarte la subiect, in care eram de accord cu generalul american, numai ca veneam cu ceva extra, adica un sfat, un graunte de pragmatism***
    General american: Rusia ar putea să lanseze o invazie în România(AM Press)(…)
    (Iunie, 15, 2020)(…)—–___—–cine a mai citit din comentariile mele( mai vechi) stie ca un lucru asemanator l-am semnalat si eu, numai ca nu cred ca Rusia s-ar angaja intr-o actiune terestra( mai ales initial) ci -cum ziceam- Romania poate deveni teatrul de lupta aerian, adica ” pe cerul Romaniei” se pot incrucisa tot soiul de rachete, proiectile, etc., etc. care -desigur, vor cadea in localitatile romanesti, iar multe vor exploda la sol, nu mai amintim de poluarea atmosferica indusa, si nu mai amintim de faptul ca multe „focoase” pot avea incarcaturi foarte neortodoxe…Iar -in continuare- motivul probabil-si acceptabil de comunitatea internationala pro-Rusia si chiar cea neutra- al interventiei va fi acelasi ghimpe (din coasta Rusiei), scutul „defensiv” de la Deveselu, deci -din nou , acelasi avertisment- cei din zona , este bine sa va mutati la macar o suta km(in raza) fata de tinta, sau sa va sapati bunkare de inalta rezistenta…PS. Ce linistiti ar dormi romanii daca Romania ar fi devenit(reantoarcere) la Monarhie, cu aport Englez, si cu 2 submarine NEDECTABILE, de ultima generatie( Englezesti), stationate in apele Marii Negre…
    (*** comentariul si articolul provine-initial- de pe pagina a.m.press, si -banuiesc- ca acesta a fost -cel putin(daca nu singurul motiv)- “rationalul” stergerii a toate comentariile mele pe acea pagina, scrise de aprox. un an, si aproape,zi de zi…Cum am zis nu sunt sigur, motivul poate fi si faptul ca la un articol scris de actionarul principal, in care il cam critica pe A.Paunescu, eu am postat un mult mai vechi comentariu -laudativ- despre POETUL Paunescu, fara a face nicio minima referinta la “poetul”- patronul paginii, care din multe alte titluri( nu-i citeam asertiunile) se pare ca se vrea si el un poet national, desi cei mai multi cu aceleasi ifose, nu reprezinta decat soricei care trecand podul impreuna cu elefantul, zic” Ai vazut cum tropaiam?!”- In sfarsit, se pare ca nu am “noroc” cu aceste pagini “press” (trebuie ca vin de la storcator si nu de la presa!), cateva luni am postat si pe oradeapress, iar 2-4 zile in urma, mi-au fost sterse absolut comentariile…Sper ca si in primul caz(si altele) ca indivizii nu au fost amenintzatzi sau santajati, ci -mai degraba- platiti, cel putin asa au facut si ei inca 30 de arginti-si aia calpi- aruncati in scuipatoare…

  5. BNR: Investițiile străine directe au scăzut cu 87% în primele şase luni, comparativ cu aceeași perioadă din 2019___—___ Investitori… Deh! Oameni cu bani, iar cei cu bani au acces anticipat la stirile care pot sa le afecteze castigul…Precum cea de mai sus…:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here