„Istoria trebuie predată neapărat de profesori cu iubire de neam și patrie”

1

susține profesorul Nicolae Ionescu, inspector școlar de specialitate, doctor în istorie

– Cât de importantă este istoria astăzi?

– Istoria este una din disciplinele fundamentale din planul de învățământ, face parte din aria curriculară om – societate. Nu întâmplător romanii spuneau despre istoric că este „profesorul vieții”. Deși istoria studiază trecutul, ea ne oferă numeroase lecții pentru prezent și viitor. Cu ajutorul istoriei înțelegem multe probleme social-politice și economice ale lumii contemporane, ea înglobează experiența de viață a umanității, este un tezaur de tradiții, de obiceiuri, de cultură pentru generațiile care vor veni. Mihail Kogălniceanu spunea despre istorie că ea ne arată ce am fost, ce suntem și ce avem să fim. Nicolae Bălcescu numea istoria cea dintâi carte a unui nații.

Prin urmare, istoria este cea care a ajutat la formarea unei conștiințe naționale, la lupta pentru unitate și independență. Istoria, din păcate, ân planul de învățământ, s-a redus simțitor, este într-un con de umbră, s-a redus numărul de ore. Dacă, înainte de 1989, erau câte două ore la toate clasele gimnaziale și liceale, acum, de cele mai multe ori, există doar câte o oră în planul de învățământ.

Desigur, se așteaptă foarte mult de la istorie, de la predarea acestei discipline, ea contribuie foarte mult la educația patriotică, la formarea unei conștiințe civice, a unei conduite moral-civice necesare tineretului de astăzi. Multe evenimente sunt prezentate tendențios chiar în mijloacele mass-media sau în lucrări de specialitate. Desigur, adevărul absolut nu există în istorie, dar trebuie să pledăm pentru prezentarea istoriei cât mai aproape de adevăr.

Tot istoria este cea care promovează toleranța. Bernard Brodel spunea un lucru foarte important: „Politica ne dezbină, istoria ne unește”. Prin urmare, istoria trebuie predată neapărat de profesori cu iubire de neam și patrie. Multe evenimente sunt prezentate tendențios în ultimul timp. Se renunță la marile personalități ale istoriei neamului nostru asta și datorită faptului că se urmărește mai puțin adevărul științific și mai mult anumite interese conjuncturale. Un lucru meritoriu este apariția «Tratatului de istorie a românilor», sub egida Academiei Române, care tratează principalele evenimente din istoria neamului nostru. Ca orice carte și ca orice demers, nici acesta nu este perfect, dar oferă concluzii importante asupra istoriei neamului nostru. Și În istorie, ca și În alte discipline, trebuie promovate valorile perene.

– Mai avem nevoie de mituri astăzi?

– Desigur că avem nevoie și de mituri și de prezentarea într-o formă accesibilă și atractivă pentru elevi a istoriei. Nu cred că francezii vor renunța la Napoleon sau rușii la Petru cel Mare. Nici noi nu putem renunța la marile personalități ale neamului nostru. La Ștefan cel Mare, de exemplu, care este și patronul spiritual al județului Vaslui. Au fost manifestări omagiale dedicate acestei persnalități – care nu întâmplător au început la Vaslui, pe 10 ianuarie 2004, și s-au încheiat tot pe 10 ianuarie, dar în 2005, când s-au împlinit 530 de ani de la bătălia de la Vaslui, denumită de Nicolae Iorga și „Termopilele românești” – sau la alte pesonalități, precum Alexandru Ioan Cuza. Bunăoară, chiar acum, find un fiu al Bârladului, au loc manifestări dedicate lui în toate școlile gimnaziale și liceale de pe raza municipiului Bârlad. Județul Vaslui, cu un potențial social economic mai redus față de alte județe, a dat în panteonul culturii românești și universale aproape 1.000 de personalități. Desigur că această noțiune de personalitate poate fi văzută diferit, dar, neândoielnic, pe meleagurile vasluiene s-au născut mari personalități din istoria neamului nostru.

„Noile manuale le cer elevilor să gândească mai mult”

– Cât de mult a scăzut interesul pentru istorie în ultima perioadă?

– Nici nu putem spune că a scăzut prea mult interesul față de istorie, dar nici nu trebuie să hiperbolizăm marile momente din istoria neamului nostru, să le prezentămn în mod trandafiriu, idilic-propagandistic, așa cum se făcea înainte de 1989. Dar nici nu trebuie să facem rabat la marile evenimente din istoria neamului nostru. Acestea contribuie la formarea conștiinței naționale.

Într-adevăr, este nevoie de un alt demers didactic, un demers interactiv, centrat pe competențe, în care cea mai mare parte a lecției să fie învățată în clasă. În cadrul unui demers interactiv, elevul este în centrul atenției. Astăzi, se așteaptă altceva, nu numai un discurs de acesta tip șablon. Profesorul trebuie să fie informat, să aibă o experiență bogată și să fie informat. Orice lecție poartă amprenta profesorului care o predă și, în acest sens, în cadrul demersului didactic, este loc de mai bine. Nu întotdeauna reușim să lăsăm grijile cotidiene sau lumești la ușa cancelariei sau la ușa clasei și atunci când intrăm în clasă să fim un „laborator de idei”, cum spunea Nicolae Iorga, să-l învățăm pe elev cum să învețe, să-i dăm o ofertă educațională variată, să-i formăm deprinderi de a lucra cu manualul, cu lucrări de specialitate, documentul istoric, arta de a prezenta evenimentele în mișcarea lor în spațiu și timp, termeni, evenimente istorice, personalități prezentate în multiple corelații interdisciplinare.

– Reușesc să facă mai mult în acest sens noile manuale?

– Noile manuale sunt un câștig în demersul didactic. Sunt în mare parte influențate de manuale occidentale și au un alt discurs istoric, evenimentele sunt prezentate într-o altă manieră, în care sunt îmbinate cu imagini sugestive sau termeni de referință. Apoi, le cer elevilor să gândească mai mult și să pună un accent mai mare pe gândirea istorică, critică și mai puțin pe memorare. Vedeți, elevul de astăzi are la dispoziție internetul, navighează pe acest instrument – miracol, intră în comunicare cu elevi din alte spații geografice sau social-politice, el se informează foarte mult, or noi trebuie să-i canalizăm informația, să-i oferim niște metode de lucru atractive pentru el, cum ar fi problematizarea, demonstrația, conversația euristică.

„Acel rege care nu va fi abolit niciodată este omul de la catedră”

– Cât de mult influențează profesorul învățarea istoriei?

– Depinde de trăirea sufletească pe care o are pentru istorie vibrația patriotică. Profesorul de istorie are un rol deosebit în educația patriotică a copiilor, el trebuie să fie un ferment spiritual în cadrul comunității locale, în cadrul școlii, să se implice în organizarea unor manifestări cultural-artistice dedicate marilor evenimente și marilor personalități din istoria neamului nostru. Nu trebuie să aștepte numai ce se difuzează pe mijloacele mass-media, dimpotrivă, să aibă spirit de inițiativă și organizatoric. Istoria constituie o importantă componentă a educației permanente a elevilor, a educației lor civice. Astăzi, elevul este în bancă, mâine, este un om de seamă al cetății. Cred că acel rege care nu va fi abolit niciodată este omul de la catedră.

– „Educație patriotică„ sau „conștiință națională” nu sunt termeni depășiți?

– Par termeni desueți, dar consider că avem nevoie de educația patriotică, măcar de spiritul iubirii comunității din care facem parte. Acum educația patriotică este în declin, dar nu trebuie să neglijăm componenta fundamentală de a forma repere moral-civice din istoria neamului. Chiar dacă fenomenul acesta al integrării în Europa este la modă, fiecare popor, în concernul european, vine cu spiritul său identitar, cu tabla sa de valori materiale și spirituale. Slavă Domnului, în cadrul culturii europene, cultura și civilizația românească, tradițiile românești au un rol aparte, care nu trebuie subestimat sau neglijat.

– Vom mai învăța istoria românilor sau istoria Europei?

– Să știți că în ultimii ani a devenit de actualitate integrarea istoriei românilor în istoria Europei și chiar o istorie integrată, dar neândoielnic că și atunci se va păstra și istoria românilor, cum și istoria altor popoare se studiază destul de mult. Și atunci noi vom tebui să punem accent pe istoria românilor, dar prezentată în contextul istoriei și dezvoltării civilizației europene. Întotdeana un eveniment istoric trebuie prezentat în multitudinea cauzelor economice, social-politice care l-au premers, întotdeauna integrate, din istoria locală în istoria națională și din istoria națională în istoria universală. Acestea sunt trăsături definitorii ale istoriei.

„Elevul de astăzi este bulversat de atâtea transformări”

– De ce este utilă istoria unui elev mai mult decât alte discipline?

– Istoria ne pregătește pentru viață, în sensul că nu trebuie să uităm obârșia noastră, să uităm locul unde ne-am născut și ne-am format, marile personalități și valorile perene ale neamului românesc, sau faptul că ea ne formează ca cetățeni ai Europei, dar, în același timp, și ai țării noastre. Istoria este cea care contribuie la împlinirea noastră culturală și spirituală, ea contribuie foarte mult la lărgirea orizontului cultural, lărgirea cunoașterii, este o disciplină care studiază în mod global evoluția societății din cele mai vechi timpuri și până în prezent. Dar ea studiază aspecte diferite din viața economică, socială, politică, religioasă, culturală. Nu întâmplător istoria a fost numită și „regina disciplinelor socio-umane”, pentru că înglobează cercetările din mai multe discipline. Desigur că trebuie predată cu pasiune, cu dragoste pentru elevi, cu dăruire, pentru că profesorul trebuie să ardă pe altarul catedrei. Așa cum preotul trebuie să formeze caractere și conștiințe în biserică, așa și profesorul trebuie să dezvolte dragostea pentru cultură, pentru informație. Trebuie să-l formăm pe elev să fie acel „șoarece de bibliotecă” care nu prea mai este la modă acum, chiar dacă are internet. Chiar dacă sunt alte mijloace de informare care le ocupă o mare parte din timp, totuși, cartea, ca instrument de lucru pentru elevi, nu trebuie să dispară. Dragostea pentru citit, pentru lectură, se formează prin istorie, literatură, artă, și acesta nu este un lucru minor.

– Aveți o experiență lungă în Inspectoratul Școlar. Cât de mult s-a achimbat învățământul vasluian?

– Și învățământul vasluian, ca și învățământul național, este într-o continuă schimbare. Reforma aceasta a învățământului, care a început după 1990, nu trebuie să pornească numai de la minister, ci și din inițiative proprii, dintr-un alt spirit didactic, un alt demers, unul interactiv, centrat pe elev. De la noi trebuie să pornească această înnoire. Istoria, ca și celelalte discipline, a fost foarte afectată de aceste transformări din planul de învățământ. Numărul de ore a scăzut alarmant. Dar el poate fi suplinit printr-o altă manieră didactică, printr-o restructurare a conținuturilor. Elevul de astăzi este bulversat de atâtea transformări. Explozia aceasta informațională ne copleșește, iar noi, profesorii, trebuie să canalizăm gustul pentru lectură, să motivăm elevii pentru lecții, să creăm o relație adecvată elev-profesor.

Nicolae Ionescu este vasluian prin adopție, un dascăl cu vocaţie pentru învăţământ care prin activitatea sa şi-a pus amprenta asupra învăţământului istoric vasluian, inspector şcolar de specialitate la Inspectoratul Școlar Județean Vaslui.
S-a născut pe 16 octombrie 1953 în municipiul Ploieşti. Studiile primare şi gimnaziale le urmează în comuna Dărmăneşti, județul Dâmboviţa, iar cele medii la liceul I.L. Caragiale din Ploieşti. Urmează facultatea de Istorie – Geografie a Institutului Pedagogic din Târgul Mureş şi apoi facultatea de Istorie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi. Îşi începe cariera didactică mai întâi la şcoala Bahnari, de la 1 septembrie 1975, apoi este detaşat la liceul agricol din Negreşti, în anul şcolar 1978 – 1 979, după care este profesor titular la Liceul Industrial nr. 1 Vaslui, în perioada 1979 – 1995. În 1995, la concursul de titularizare, ocupă catedra de istorie de la Liceul Mihail Kogălniceanu din Vaslui.
Realizările profesionale, promovarea gradelor didactice, înclinaţiile spre cercetare, i-au adus consacrarea şi o bine meritată notorietate recomandându-l să îndeplinească funcţia de inspector de specialitate la Inspectoratul Școlar Județean Vaslui în perioada 1991 – 2005, septembrie – octombrie 2009 şi din nou din 1 septembrie 2012.
Pregătirea continuă în specialitate, din arhive şi biblioteci, i-au permis să acceadă la studiile doctorale din perioada 1999 – 2003, finalizându-le cu susţinerea tezei de doctorat în cadrul Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi cu tema «Moldova în anii 1944 – 1947», pe care a publicat-o în 2005.
Este o prezenţa activă în viaţa culturală a municipiului Vaslui și județului, organizând și participând la multe activităţi în special de comemorare a unor evenimente istorice, publicând articole şi cărţi de istorie, participând la multe activităţi de formare continuă.

Susține Anonimus.roDacă te regăsești și crezi, sprijină activitatea Anonimus.ro și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de partide sau companii, nu avem interese politice sau economice, ADEVĂRUL ESTE SINGURUL NOSTRU SCOP!

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.