Îți mulțumesc că mi-ai oferit posibilitatea să găsesc răspuns la una din întrebările care mă frământau.
Eu, ca și mulți alții, ne-am făcut datoria față de tine. Am fost la revoluție, te-am votat de fiecare dată când ne-ai cerut-o, ne-am exprimat atunci când ne-ai chemat la referendumuri.
Am așteptat 30 de ani linia de centură a Bucureștiului, autostrăzi, spitale, școli, ți-am dat șpagă pentru un loc de parcare lângă bloc, am înghițit în sec când am plătit multinaționalelor bani grei pentru facturile de telefonie, electricitate, gaz și apă.
Am plătit dobânzi uriașe să ne cumpărăm o casă, o mașină, un telefon.
Am mers în spitalele tale ca să ne întoarcem mai bolnavi decât ne-am dus. Ne-am milogit de doctori și i-am așteptat ore întregi pe culoarele policlinicilor și spitalelor pentru a ne băga în seamă că muream de durere. Le-am dat și lor șpagă doar pentru ca ei să-și facă datoria pentru care erau plătiți.
N-am plecat la mare în Grecia sau Turcia. Ne-am rupt picioarele prin Olimp, Eforie Nord-Sud pentru a-ți plăti ție prețuri mai mari decât în Occident.
,,Ce-ai căutat în Piața Victoriei?” – m-au întrebat cunoscuții. Acum îți răspund și ție, Românie. Nu m-am dus să dărâm guvernul, nu m-am dus să arunc cu sticle în jandarmi, nu am vrut să schimb orânduirea cea strâmb construită, dar legitim aleasă prin votul celor care au stat acasă. Am mers acolo pentru a nu-mi fi rușine de mine, de copiii și nepoții mei. Nu am mers în piață doar pentru mine, așa cum nici bunicul meu nu a plecat la război doar pentru el și nu s-a mai întors niciodată.
Dragă Românie, a venit timpul să ne despărțim. Eu voi rămâne cu părticica mea din tine, iar tu cu restul. Mie îmi ajunge.
De acum înainte voi fi turistul tău și am să te privesc de departe. Mă voi bucura de fiecare dată când părticica mea va înflori. Tu, Românie, rămâi aici, eu am să te vizitez atunci când voi simți.
Acum rămâi cu bine!
„…pentru a-ți plăti ție prețuri mai mari decât în Occident….”___–-___ precum in acest citat, articolul- declaratie-manifest, este destul de realistic, insa tonul este profund lacrimogen, melodramatic, soap opera…Dar -in general vorbind- pentru ca oricine are dreptul sa spuna orice(in mod cuvincios), zicem „sa-l primeasca dumnezeu si pe asta!”
Important e sa nu devina primar Plicusor Ban….
Dureros dar adevărat și cine știe cât o sa mai aștepte nu copii ci chiar nepoții nostri