Nu România este vinovată de lipsa autostrăzilor, ci generalul Florian Coldea împreună cu serviciile de informații străine intereselor românești și cozile de topor autohtone!
Ceaușescu n-a făcut autostrăzi deoarece exporturile României cu celelalte state (inclusiv cu imensa piață de desfacere a Rusiei) se desfășurau pe căile ferate (cele mai dezvoltate rețele din toată Europa, în acele timpuri) și pe mare. Specialiștii din acele vremuri au gândit funcție de necesitățile practice și de reducerea consumului de cheltuieli, pentru a putea plăti datoria externă a țării. Destinul flotei românești îl cunoaștem cu toții, iar soarta CFR-ului (ca și a TAROM-ului) urmează aceeași traiectorie.
Absența autostrăzilor ține de mentalitatea și de ordinul transmis de către „partenerii” americani autorităților ce ne-au condus de-a lungul anilor, care au considerat linia Carpaților ca o delimitare de restul culoarelor sanitare și de aprovizionare ale României din Al Doilea Război Mondial, ca să explic și mai concis, linia de demarcație a Carpaților fiind cea care a fost negociată la Malta de Bush Senior și de Gorbaciov. Rusia a cerut atunci culoar către Mediterana prin Iugoslavia, pentru a nu mai staționa cu flota la Sevastopol ca să nu depindă de turcii care controlau Bosforul. Numai că negociatorii americani n-au sesizat capcana întinsă de ruși (oferindu-și acceptul, aliatul lor Turcia ar fi fost izolată) pentru că ei au privit atunci (pe hartă) doar la Europa. Mai târziu, SUA s-au răzgândit (și-au dat seama că au căzut în cursă) și-a trecut la bombardarea Iugoslaviei și la încercările de destabilizare a României pentru a putea fi tranșată mai ușor. Acesta a reprezentat și unul dintre motivele primirii României în NATO cu un preț uriaș: am permis bombardarea Belgradului de pe teritoriul nostru, pe lângă cel care a solicitat desființarea armatei și-a tehnicii de luptă. Menținând focarele cu Kosovo și crearea Albaniei Mari, americanii au renunțat – pe moment – la divizarea României. Baza aeriană de la Câmpia Turzii, folosită de aeronavele lor, indică în mod clar doar o amânare. Pe de altă parte, consider că vremea decontului cu sârbii, în care România va da socoteală pentru faptele sale, încă n-a sosit. E posibil ca Banatul românesc, în urma dezintegrării țării, să treacă sub administrația sârbă. Vom vedea! În fond, Putin nu-i înarmează degeaba pe sârbi!
Nu scriu aceste lucruri în ideea dezvoltării unor animozități, ci pentru a demonstra că politica externă a statului român începând din anii 1990 încoace a fost dezastruoasă și, așa cum zicea Nicolae Iorga, „greșelile în politică – ca și în viață – se plătesc”. Buna vecinătate cu țările din apropierea granițelor n-ar fi omorât pe nimeni!
Așadar, România devine un pericol pentru interesele celor mari, atunci când suntem eficienți și uniți politic, economic și militar. Unul dintre motivele pentru care Ceaușescu a dovedit că nu a fost numai un patriot de ocazie. Oricât l-am dezaproba noi.
După ce Rusia a demonstrat în Siria că se poate lupta și cu rachete trimise peste Marea Caspică (e vorba de celebrele Kalibr) și cu trupe aeropurtate sau debarcate în Tartus și Khmeimim, că practic, vremea bătăliilor de la Rovine s-a cam dus de multișor, americanii au priceput într-un final (cam greu, dar ăștia sunt, nu putem să le desenăm ca să înțeleagă) că linia Carpaților ajunge să fie inutilă în cazul unui război. Numai că durata clarificării a lăsat România fără autostrăzi, fără armată, fără industrie de armament, fără economie și schimburi comerciale. Le-am oferit tot ce au vrut, atât lor cât și vest-europenilor, cu prețul sclaviei și pribegiei noastre. Că tot i-am așteptat pe occidentali 50 de ani, ca să „fim o țară ca afară”! Mă tem că nici acum n-am învățat nimic, ca popor! Oare câte generații trebuie să mai plece, ori să mai dispară?!
Autor: Victorina Marinela Iorga
