Suntem pe un butoi cu pulbere sub care arde focul

1

Surprinzătoarea alianță arabă și cauzele ei

În 1989, Arabia Saudită anunța că deține rezerve „certificate” de 170 mld. barili de petrol. Un an mai târziu, fără a anunța descoperirea unor noi câmpuri petroliere, țara își reconstituie poziția și anunță rezerve de 257 mld. barili. Apoi a mai făcut rectificări – repet, fără descoperirea altor câmpuri – ajungând în final la 267 mld. barili.
Un calcul făcut de petroliști și bazat pe producția de petrol a Arabiei Saudite din 1974 până în prezent ne arată că, în realitate, țara ar deține mai puțin de 120 mld. barili de petrol. Și aceasta luând ca bază estimarea din 1989, care oricum era scoasă de la șosetă.
Calculul poate fi considerat apropiat de realitate în condițiile în care Arabia Saudită, în ciuda „amenințărilor” sale, e incapabilă să-și crească producția. În schimb, tot anunță posibilități ale creșterii producției zilnice în cazul în care ar intra într-un război comercial. Însă și treaba cu războaiele comerciale e cumva oablă. Țara a pierdut atât războiul comercial din 2014, cât și pe cel început anul acesta și menit a-i băga în faliment pe producătorii americani de petrol și gaze de șist. Poate vă amintiți cum, în acest război, cărțile au fost făcute de Putin, într-o demonstrație de forță în care a arătat limpede cam cine e tătucul în tot acest joc.
Și-acum încep problemele. Regatul din Golf a anunțat cu ceva timp în urmă fastuosul IPO al companiei sale stindard, ARAMCO, cea care are întreaga resursă petrolieră a țării. Inițial au anunțat că vând 5%, apoi 1.5%. Evaluarea ARAMCO s-a făcut după rezervele aiuristice și necertificate ale regatului. Prețul umflat al ARAMCO a fost și-o ambiție de-a tânărului moștenitor Mohamed bin Salman(MbS). Iar pentru aceasta băncile locale au supraîndatorat populația pentru a investi în „compania fanion” a țării și, de asemenea, a creat un mic grup de „investitori strategici” racolați din regimurile salafiste prietene și cărora li s-a promis ferm că ARAMCO va oferi dividende de minim 75 mld USD. Doar că, ghinion, în condițiile războiului comercial cu producătorii mericani, profitul ARAMCO a scăzut cu aproape 75%.
Să extindem puțin, panoramând situația. În 2015, țara înregistra un deficit record de peste 14% din PIB, adică aproape 100 mld$. În 2016, deficitul bugetar a scăzut la „doar” 12.8% din PIB. La momentul acela, într-o îngrijorare fără precedent, Ministrul Economiei Mohamed Al Tuwaijri declara că „dacă nu facem ceva, în 3-4 ani intrăm în faliment”. S-a făcut ceva? În 2017 s-a înregistrat un deficit de 8.9%, iar în 2018 a crescut din nou la 9.2%. În 2019 deficitul țării a scăzut la 7% din PIB, însă pentru 2020 Fitch estimează un devastator deficit de peste 15%. Privind toate acestea ne întrebăm oare ce-i cu prognoza lui Al Tuwaijri sau, mai pe șleau spus, cât oare va mai rezista Arabia Saudită?
Chestiunea are și o rezonanță geopolitică interesantă. Recent, țara a semnat un acord istoric cu Israelul. Practic, fără a se recunoaște explicit, cauza palestiniană a fost abandonată. Netanyahu s-a dovedit a fi un maestru al diplomației reușind, prin manevre abile, ceea ce în urmă cu doar câțiva ani părea imposibil. Fără doar și poate, după ce Israelul va trasa granița viitoare, restul teritoriului palestinian va fi anexat de Iordania, conform unui plan propus în urmă cu câțiva ani de Trump prin intermediul ginerelui său. Doar că Israelul știe mai bine ca oricine că un acord n-are valoare dacă nu e dus până în punctul de la care situația din teren devine ireversibilă. Și, în scurt timp, ea va deveni cu adevărat ireversibilă.
Privind în acești termeni am putea spune că Arabia Saudită și aliații săi naturali au cam pierdut o groază fără a câștiga cert mai nimic. Însă, dacă ne uităm pe cifrele seci înțelegem că MbS, prin parafarea acestui tratat, speră să-și salveze viitorul tron, întrucât țara sa are nevoie de o modernizare rapidă pentru a putea avea relevanță economică. Posibil ca Israelul să-i fi promis sprijin specializat în realizarea acestui deziderat, însă asta vine la pachet cu renunțarea la așa-zisul islamism politic. Astfel, Arabia Saudită – cea care se justifica față de cetățenii săi prin organizațiile teroriste avându-și rădăcinile acolo – tocmai ce-a spus pas acestei politici. Și, ca de fiecare dată, țap ispășitor a picat cel mai puțin vinovat, anume „Frăția Musulmană”, organizație având o expunere politică asumată și în limitele legii. De-aici lucrurile se complică.
Teoretic, noua înțelegere e făcută pentru a anihila Iranul. Aici apare cealaltă stea sunită, anume Turcia. Turcii sunt susținători declarați ai „Fraților Musulmani” – partid politic încercând să facă în lumea sunită ceea ce a făcut Revoluția Iraniană în lumea șiită. Dizidenții „Frăției” își găsesc astfel refugiu atât în Turcia cât și în Qatar, emirat care-i stă efectiv în gât lui MbS și cu care era cât pe-aci să înceapă un război. Occidentalii au impresia că Frații Musulmani sunt organizație teroristă de tipul celor pe care le cunoaștem. Aiurea. Frații Musulmani, dincolo de politică, se implică activ în viața oamenilor de rând încercând cumva reînvierea umma, a spiritului comunitar de la începuturile religiei musulmane, spirit cultivat de către Profet. În ciuda interzicerii mișcării, ea este prezentă și e imposibil de contrat. De altfel, ca să vă faceți o idee, vă amintesc că organizația a luat ființă încă din 1928 și, până în prezent, eradicarea sa a fost imposibilă, cu toate că regimuri precum cel al lui Hosni Mubarak au avut o prioritate în acest sens.
Să privim acum întreaga ecuație pentru a înțelege că suntem pe un butoi cu pulbere sub care arde focul. Cel mai probabil Arabia Saudită se va lăsa împinsă într-un război devastator cu Iranul, ecuație în care urmărește orbește controlul resurselor și, cumva, echilibrarea propriului său buget prin „taxarea vasalului”. Însă programul de laicizare a statului va întâlni opoziția puternică a poporului care, oricum, e destul de „nervos” în ultima perioadă.
O confruntare directă cu Iranul se va extinde nu doar în întreg Orientul Apropiat, ci și în Africa având consecințe deosebit de grave în Europa. În ciuda spațiului ocupat, tot ceea ce am spus până acum e doar o sumarizare, o simplificare. În realitate treburile arată mult mai urât și, cu siguranță, urmează să retrăim începutul de secol XX. Chiar dacă n-avem chef s-o facem.

Preluare: Trenduri Economice / Autor: Dan Diaconu

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

  1. Lucrurile nu sunt atât de simple în zonă, după cum le prezintă Dan Diaconu. În plus, din analiză lipsește factorul Rusia, ceea ce conduce la un raționament trunchiat, tocmai pentru că nu deține toate elementele care să-l transforme într-o metodă de recunoaștere logică.
    În primul rând, vrajba dintre cele două state este veche, de pe vremea când șahul detronat de americani conducea Iranul. După răsturnarea acestuia, guvernul iranian care a preluat puterea a identificat SUA ca stat agresor și și-a îndreptat ostilitatea inclusiv către saudiții de rang înalt din Casa de Saud care au sprijinit din umbră acțiunea americană. După ce CIA a admis că a înlăturat în 1953, cu ajutor saudit, pe primul ministru iranian ales absolut în mod democratic, doar pentru că și-a permis să naționalizeze petrolul propriei țări controlat de British Petroleum și ale companii occidentale, ostilitatea între ele a căpătat noi proporții, îngreunând orice reconciliere și alimentând, pe altă parte, animozitatea americană continuă, deoarece este cunoscut faptul că SUA susține toate monarhiile dictatoriale din Golful Arab. Arabia Saudită este o monarhie fără instituții reprezentative. Iranul, deși autoritar ideologic și deținând funcția dictatorială de jurisprudență, este o republică cu un parlament și un proces electoral. Prin urmare, dacă saudiții vor să-i zdrobească pe perși, motivele nu stau nici în ”Frăția Musulmană”, nici în rezervele de petrol, nici în aliații unuia sau altuia, ci în dorința de-a NU oferi un exemplu care să arate că musulmanii pot trăi într-o republică fără monarhie. Saudiții au pretins întotdeauna că o țară musulmană trebuie să fie doar monarhie, iar existența iraniană subminează această afirmație. E necesar să se înțeleagă bine, că în zonă nu există doar conflicte tribale de apartenență (șiiți, sunniți, wahabiți) dar și între formele de guvernare ale națiunilor în sine. Arabia Saudită nu are relații prietenești nici cu Irakul, care la fel a înlocuit monarhia cu o republică. De altfel, în multe privințe, saudiții sunt o versiune instituționalizată a lui ISIS, inclusiv prin folosirea acelorași pedepse brutale precum decapitările. De asemenea, ei nu au sprijinit venirea lui Trump la Casa Albă, fiind cunoscuți drept cei mai fervenți susținători ai d-nei Hillary Clinton și, pe deasupra, au fost cei mai generoși donatori străini, oferind peste 25 de milioane de dolari Fundației Clinton. Trump s-a poziționat deschis împotriva dorinței lor ca SUA să atace Siria prin toate mijloacele, conducând la înlăturarea din funcție a președintelui Bashar al-Assad. Prin asemenea acțiune, regiunea era păstrată în siguranță pentru monarhie, iar resursele financiare uriașe obținute în urma tranzacțiilor cu petrol rămâneau în continuare să întărească dolarul american ca monedă de rezervă globală; aceasta fiind doar una dintre modalitățile (pe lângă celelalte de ordin geopolitic) prin care inclusiv decizia lui Trump va grăbi moartea petrodolarului. Pentru că orice om întreg la minte știe că sistemul bazat pe veniturile enorme din petrol nu face altceva decât să alimenteze statul subteran și permanentele sale focare de război prin diverse zone ale lumii, sărăcind și mai mult poporul american și încetinind până aproape de dispariție dezvoltarea economică a țării.
    Spuneam de inexistența activității politice a Federației Ruse din cadrul articolului, ceea ce va infirma butoiul cu pulbere a lui Dan Diaconu. Rusofobia nu ne ajută să pricepem mare lucru din ”jocurile” diplomației. V. Putin a organizat și-a deschis o conferință de clerici musulmani sunniți la Groznîi (capitala Ceceniei), regiune majoritar sunnită situată la granița de Sud-Vest a Rusiei. Conferința, care a inclus cei mai buni 200 de clerici musulmani din lume, a emis o declarație prin care eticheta wahabismul Arabiei Saudite cea mai periculoasă deformare a islamului sunnit. Imamul celei mai importante și mai mari moschei egiptene a fost printre participanți, știut fiind faptul că Egiptul este cea mai populată țară sunnită din lumea arabă. Practic, Putin a adunat cei mai importanți clerici non-wahabiți de pe mapamond, pentru a exclude saudiții din islamul sunnit. Cu alte cuvinte, liderul rus atacă ”jugulara” petrodolarului și le netezește calea iranienilor în fața Arabiei Saudite, oferindu-le poziția dominantă. Ca să fiu și mai clară, Rusia și Arabia Saudită sunt dușmani de zeci de ani. Rușii nu i-au iertat niciodată pe saudiți (ca și pe aliatul lor SUA) pentru că au sprijinit mujahedinii afgani, care au alungat armata sovietică din Afganistan și pentru că au susținut (tot ei, saudiții împreună cu americanii) mai multe rebeliuni cecene. Cred că toată lumea a citit cu privire la recentele vizite la Kremlin ale prinților și prințișorilor Casei Monarhice de Saud. Saudiții au început deja să ”simtă la mărimea conturilor” mișcările inteligente ale politicii externe rusești. Nu au posibilitatea să susțină un război îndelungat, de uzură, cu armata iraniană extraordinar de bine pregătită și de dotată în materie de armament și tehnologie (inclusiv vestitele S400 rusești pe care americanii nu le pot anihila). Chiar dacă îi ajută Israelul, SUA și Sfânta Treime! Să nu uităm că Imperiul Roman a încetat să mai fie un imperiu, după războaiele cu perșii în care i-au fost retezate picioarele. Trecutul istoric reflectă minunat erudiția poporului iranian, precum și excepționalele sale capacitățile strategice. Rusia a transformat Arabia Saudită în cel mai vulnerabil stat de la formarea lui din 1932.
    Așadar, pe mine mă frământă altceva: România, care are rezerve de petrol exploatate de americani, de ce parte a istoriei se va afla după ce va avea loc prăbușirea petrodolarului, iar prețul aurului va exploda? De partea greșită, sau corectă? Că al nostru metal prețios l-a pripășit Isărescu prin Banca Angliei, lăsându-ne desculți, săraci și despuiați tocmai în momentele schimbării punctului crucial al istoriei și a izbucnirii unei inflații severe! SUA își va pierde statutul de hegemon, dar nu va dispărea de pe harta lumii o dată cu prăbușirea dolarului. România va fi pregătită să îndure declinul economic, social și politic? Nu-i așa că ne vom trezi într-o altă realitate, mult mai dură, mult mai urâtă în care nu-și vor mai găsi locul teoriile conspirației, nici coronavirusul, nici Ebola, nici gogorița încălzirii globale? Cred că este mult mai important să ne informăm din timp cu privire la evoluția negativă a evenimentelor, pentru că de evitat nu avem nici o șansă!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here