O snoavă populară, care a circulat prin județ, spunea că, în 1968, când a fost ales reședință de județ, Vasluiul avea față de Bârlad cu un țigan mai mult, motiv pentru care a fost desemnat capitală…
În afara umorului vasluian, orașul fiind gazda unui festival internațional de profil, datele obiective și realitatea istorică spun că Bârlad a stat mai bine din toate punctele de vedere față de Vaslui, economic, social și strategic. Asta până în 1968 când lucrurile au început să se schimbe…
O arată și «Strategia de dezvoltare socio-economică a județului Vaslui cu orizontul de timp 2021-2027», care atunci când vorbește despre «Profilulul socio-economic și demografic al Județului Vaslui», document pe care îl puteți studia pe siteul Consiliului Județean Vaslui, http://cjvs.eu, evidențiază tocmai acest adevăr istoric:
Vasluiul se află într-o situație atipică pentru județele României, în condițiile în care, conform recensământului din 2011, municipiul Bârlad are o populație ușor mai ridicată decât municipiul reședință de județ. Din perspectiva populației cu domiciliu, municipiul Vaslui număra în 2019 cu aproape 50.000 de locuitori mai mult decât municipiul Bârlad, însă acesta este exclusiv rezultatul fenomenul imigrației din Republica Moldova, care este una ”scriptică”, în sensul că persoanele respectiv nu locuiesc de facto în municipiul-reședință. De altfel, competiția teritorială dintre cele două municipii este una de durată, mai ales în contextul în care până în 1968 municipiul Bârlad a fost reședință de județ și chiar capitală de regiune (inclusiv în contextul în care liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej provenea din acest oraș). În plus, orașul era mai populat și mai industrializat încă din perioada interbelică. După 1968, municipiul Vaslui a recuperat acest deficit de dezvoltare, beneficiind de un volum mare de investiții, cu precădere în anii 70-80. O reducere a rolului polarizator s-a înregistrat și în cazul municipiului Huși, cu o populație mai mare decât a municipiului Vaslui până la sfârșitul anilor 60, care a evoluat însă destul de lent în ultimele două decenii din perioada comunistă.
Per ansamblu, putem concluziona că procesul intensiv de industrializare și urbanizare derulat de autoritățile comuniste a condus la o dezvoltare accelerată a celor doi poli urbani principali, prin migrația masivă către aceștia a forței de muncă din zonele rurale. În schimb, efectele acestei creșteri artificiale s-au resimțit după 1990, când declinul întreprinderilor comuniste a făcut ca aceste două orașe să piardă mare parte din forța de muncă evident excedentară, atât prin migrația internă, cât și prin cea externă. Declinul demografic de după 1990 a fost accentuat și de contextul teritorial al județului. Astfel, centrele urbane din Vaslui se află la intersecția ariei de polarizare a unor orașe de talie mai mare, precum Iași, Galați și Bacău, cu care se află într-o competiție inegală (din perspectiva oportunităților de ocupare, studii, consum cultural, servicii medicale etc.) pentru atragerea și menținerea forței de muncă. În plus, în acest teritoriu se manifestă și influența unor centre urbane mai îndepărtate, precum Bucureștiul, Constanța, Brașov etc. În context internațional, Vasluiul se află la periferia de est a Uniunii Europene, așadar la distanță mare față de nucleul economic al spațiului comunitar (Germania, Austria, Belgia, Olanda, Franța etc.), beneficiind astfel de mai puțin interes al investitorilor străini față de județele de la granița de vest a României (de ex. Timiș, Cluj, Arad, Bihor etc.). Acest lucru a antrenat migrația externă a forței de muncă. Analizând teritoriul județean putem observa, pe lângă gradul redus de urbanizare (de circa 40%, față de o medie națională de 55%) sau lipsa unui centru urban de mari dimensiuni (precum în județele învecinate: Iași, Bacău, Galați), și existența unor zone rurale lipsite de centre urbane cu rol polarizator, care tind să concentreze populația cea mai săracă, în condițiile accesului dificil la oportunitățile oferite de un oraș dinamic. În această situație intră mai ales zona de vest, de la granița cu județul Bacău, dar și unele areale din zona central-estică a județului. În ceea ce privește rețeaua de așezări rurale din județul Vaslui, clasificarea după numărul de locuitori de la recensământul din 2011 indică faptul că cele dintre comune erau de talie medie spre mică în context național, numărul de UAT rurale situate la extreme (comune foarte mari și comune foarte mici) fiind redus în comparație cu alte județe. Așadar, în rândul comunelor foarte mari (peste 7.000 de locuitori) intră doar Zorleni, în cea a comunelor mari (5.000-7.000 de locuitori) se încadrează Fălciu, Banca și Stănilești, iar în categoria celor foarte mici (sub 1.500 de locuitori) figurau doar comunele Bogdănița și Ibănești. În județ există doar 12 sate mari (peste 2.000 de locuitori): Băcești, Berezeni, Codăești, Fălciu, Ivești, Perieni, Pușcași, Stănilești, Văleni, Vetrișoara, Zorleni, Popeni. La nivelul acestora există încă o masă critică de populație care justifică investiții publice de amploare în anumite tipuri de infrastructură (de ex. rețele de canalizare, stații de epuare), dar și educaționale (de ex. creșe, grădinițe, școli) sau sanitare (de ex. centre de permanență medicală). În schimb există 23 de sate cu o populație foarte redusă (sub 50 de locuitori), care sunt expuse depopulării totale în următoarele decenii și unde investițiile publice (de ex. în sisteme de alimentare cu apă) sau menținerea unor servicii publice (de ex. grădiniță) nu ar fi eficiente și, ca atare, sunt nerecomandate: Arșița (comuna Bogdana); Gănești, Tălpigeni (Botești); Podu Petriș (Ciocani); Păcurărești (Coroiești); Hordilești (Cozmești); Moreni (Deleni); Semenea (Dragomirești); Băile Drânceni, Șopârleni (Drânceni); Popeni (Găgești); Valea Lupului (Gherghești); Rediu (Hoceni); Albina (Ivănești); Răducani (Lunca Banului); Dealul Secării (Poienești); Hordila, Rapșa (Pungești), Săratu (Stănilești), Mântu, Valea Seacă (Tătărani); Corobănești (Voinești); Podeni (Vulturești).
Per ansamblu, media de locuitori pe comună era de 2.994 de locuitori, iar cea pe sat de 547 de locuitori, sub media națională (3.449 de locuitori/comună și 697 de locuitori/sat). De menționat este faptul că procesul de diviziare a unor comune din județ în perioada 2003-2004 (când au fost înființate comunele Ciocani, Cozmești, Dodești, Ferești, Fruntișeni, Ibănești, Muntenii de Sus, Pochidia, Pogonești, Pușcași, Rafaila) a jucat un rol important în scăderea numărului comunelor mari. În plus, cele mai multe dintre acestea sunt mici (circa 1.500 – 2.000 de locuitori), singurele excepții notabile fiind Pușcași și Muntenii de Sus, ultima lăsând totuși mai puțin de 2.000 de locuitori în comuna Tanacu din care s-a desprins. Numărul mediu de sate per comună era 5,5, față de 4,9 la nivelul întregii țări, însă cu variații foarte mari de la o UAT rurală la alta: comunele Banca, Dragomirești, Ivănești, Puiești, Voinești au peste 10 sate componente, în timp ce comunele Ferești, Ivești, Perieni, Rafaila au un singur sat. Fragmentarea teritorială a populației în sate mici, mai ales în cazul comunelor cu multe sate componente are implicații financiare serioare (de ex. o rețea de unități de învățământ mai extinsă, costuri mai ridicate cu transportul școlar, costuri mai ridicate cu extinderea, mentenanța și operarea unor servicii publice de bază, lungime mai extinsă a rețelei de drumuri locale etc.). Studiul ”Orașe Magnet. Migrație și navetism în România” arată clar faptul că în jurul municipiilor Vaslui și Bârlad sau format zone urbane funcționale. Acestea sunt delimitate pe baza criteriului de navetism dezvoltat de OECD (minim 15% din forța de muncă din comunele polarizate face naveta către nucleul urban al zonei). Localitățile rurale cu cel mai ridicat nivel de dezvoltare socio-economică din județul Vaslui tind să fie concentrate exact în aceste zone urbane funcționale, care beneficiază de acces relativ facil la locurile de muncă, dar și la alte servicii oferite de aceste orașe (de ex. centre comerciale, instituții publice, licee, școli postliceale, spitale, clinici medicale private, instituții publice din diverse domenii, facilități de petrecere a timpului liber etc.). Așadar, creșterea accesibilității la cele două orașe principale din județul Vaslui (prin modernizarea rețelei de drumuri, îmbunătățirea sistemelor de transport public și extinderea lor la nivel periurban etc.), precum și consolidarea acestora (prin investiții în infrastructură și servicii de interes public, atragerea de investiții private etc.) reprezintă cea mai eficientă modalitate de dezvoltare a zonelor rurale din județ.
Județul Vaslui are o calitate precară a locuirii
La sfârșitul anului 2018, suprafața locuibilă totală de la nivelul județului era de 7.090.628 de mp, iar numărul de camere pentru locuit de 468.396. Așadar, suprafața locuibilă medie era de 40 mp per locuință, de 15,1 mp per cameră de locuit, respectiv de 18,9 mp per persoană rezidentă. Fiecare locuitor al județului dispunea, în medie, de 1,24 de camere de locuit, iar fiecare locuință de 2,6 dormitoare (Citește mai departe…)
