În urmă cu mai bine de-o săptămână îmi atrăgea atenția „spargerea gheții” din media chineză în ceea ce privește declanșarea unui război. Editorialul publicat de Global Times sub titlul «China must be militarily and morally ready for a potential war» nu lasă loc niciunei interpretări și, mai mult, schițează strategia pe care China trebuie s-o abordeze în cazul iminenței unui conflict.
Nici nu s-a uscat bine cerneala pe editorialul din Global Times și Armata Chinei a publicat pe un site de-al său o simulare video a unui atac asupra unei baze militare nenumite, dar care seamănă ca două picături de apă cu baza Andersen din insula Guam.
Națiunea asiatică este prinsă într-un clește format pe de-o parte de propriile sale dorințe, iar de partea cealaltă de dorința puterii aflate la apus, SUA, de a stop pe cât posibil ascensiunea tigrului asiatic.
Judecând obiectiv putem constata cum, în ultima perioadă, China a încasat o grămadă de faulturi din partea SUA. Unele au fost atât de flagrante încât le putem încadra cu ușurință la capitolul abuzuri de putere. Practic, în discursurile sale, Trump a pus la îndoială dreptul Chinei de a se dezvolta, o chestiune absolut de neacceptat în lumea de azi. Provocările sunt cât se poate de evidente, iar orgoliul chinez este pus sub o presiune intensă.
Trebuie însă să înțelegem că, la ora actuală, China este net inferioară SUA. Naval, în ciuda încercărilor Chinei, SUA se află cu decade bune înainte. Am putea spune fără a greși că, tehnologic, chinezii sunt undeva la nivelul anilor 60-70. Aerian, cu toate progresele remarcabile făcute, națiunea asiatică se află maxim la nivelul anilor 80. Singura zonă în care are superioritatea este cea terestră, însă, după cum bine știm, în războiul contemporan, capacitatea terestră contează mult prea puțin. Ceea ce are însă China este o dinamică extraordinară și o consolidare solidă a cercetării fundamentale, caracteristică de bază a evoluției tehnologice.
De altfel, toate provocările americane țin cont de acest aspect. Este vizibil aproape transparent că, dacă-și menține dinamismul actual, China poate egala militar SUA în 10-15 ani. Înțelegem asta limpede dacă ne uităm la cum au evoluat în domeniul armelor hipersonice sau al radarelor. Probabil în SUA s-a tras semnalul de alarmă, iar creșterea provocărilor la adresa Chinei vizează fix atragerea țării într-o zonă care va implica declanșarea iminentă a unui conflict regional. De-aceea avem de-a face cu provocările din Marea Chinei de Sud sau cu atitudinea din ce în ce mai belicoasă a Taiwanului. Toate acestea sunt menite a stârni orgoliul chinezesc.
Este cât se poate de limpede că atragerea Chinei într-un conflict armat îi va opri violent atât creșterea, cât, mai ales, dinamica. Ca să nu mai vorbim de riscul unei destabilizări interne. Fără doar și poate SUA își doresc acum acest conflict, deoarece este singura modalitate de a stopa China. Aflându-se pe o poziție tehnologică mai bună, cu siguranță că pot controla cu ușurință un eventual conflict. Dacă vor reuși atragerea Chinei în capcană, își vor menține încă vreo câteva decenii supremația mondială. Dacă însă China va proceda cu înțelepciune și-și va găsi în interior forța necesară unei amânări, drumul său va deveni de neoprit.
Autor: Dan Diaconu
