«Înstrăinaţi la etajul 100», de Adrian Păunescu

1
Adrian Paunescu2

Străini suntem în viaţa noastră toată,
Măcar un om de ne-ar mai ţine minte,
Măcar un vânt în geamuri să ne bată,
Să se mai schimbe între noi cuvinte.

Si ne-am închis cu lacăte geroase,
La telefon măcar greşeală nu e,
Cu voia noastră egoişti prin case,
Cu voia noastră ne-am bătut în cuie.

Murim precipitat mai mulţi deodată
Şi nu ne ştie nimenea de moarte
Plurală existenţă-nstrăinată
Ne-nghesuim, dar ne simţim departe.

Şi, vai, era în satele de munte
Distanţa între noi, ca de planete,
Şi ne ştiam viaţa-n amănunte,
Şi ne căutam cu apă orice sete.

Murim aici şi nimeni nu ne-aude
Blocaţi între o ială şi-o fereastră,
Şi ne e dor de oameni şi de rude,
Şi ne e dor de însăşi viaţa noastră.

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

  1. Mai zilele trecute , am luat un taxi de la Otopeni iar taximetristul , un om pe la 60 si toamna imi spunea { dupa ce incercase sa-mi arate Bucurestiul caci , crezuse ca scria FRAIER pe fruntea mea } :”- Dom’le traiesc aici de-o viata insa , acum parca-mi pare ca nu mai traiesc in tara in care m-am nascut , parca-i o tara straina si…n-o mai recunosc : ACEASTA NU-I TARA MEA !” Sa fi fost Adrian Paunescu un vizionar ? Aceste versuri o demonstreaza cu prisosita . In contrapartida iti ofer { cu scuzele d e rigoare caci poate ca nu-ti pare pe subiectul dumitale } alte versuri pe care eu le-am descoperit de foarte curand dovedind astfel ca , intotdeauna ai ce sa descoperi in aceasta Romanie .23 august 2020
    PAMFLETUL MITOCANILOR

    Mă piş pe banii voştri, mitocani
    De unde aveţi, mă, atîţia bani?
    Ce aţi muncit? Ce dracu-aţi inventat?
    Şi cîte Premii Nobel aţi luat?
    Din muncă şi din cinste nu se poate
    Să strîngi aşa averi nemăsurate.
    Un om normal nu face în trei vieţi
    Comorile pe care voi le-aveţi.
    Şi-atunci, cum încropiţi grămezi de bani
    În ţara tot mai plină de sărmani?
    E clar că din afaceri necurate
    Pentru că voi furaţi pe deşelate.
    Furaţi la şase mîini, cum are Budha
    Nu ştie nici vecinul, şi nici ruda.
    Ce minte rea aveţi, şi inventivă!
    Furaţi orice, şi grîul din colivă.
    Şi zahărul din ceai, chiar şi acidul
    Din borviz, dacă asta vrea partidul.
    Partidul… Paravan pentru Mafie…
    Ce dreaptă? Care stîngă? Bani să fie!
    Partidele-s o gaşcă interlopă
    Care-a speriat întreaga Europă.
    E plină fiecare puşcărie
    De hoţi ce-au şterpelit o butelie
    Ori două pîini, un cablu, o carcasă
    N-aveau ce da copiilor la masă.
    Iar voi? Întreaga ţară aţi furat-o
    Pe buze tot cu UE şi cu NATO.
    Aţi dat “tainul” la toţi veneticii
    Prostindu-ne cu foc de artificii.
    Paragina-i regină. Jaf total.
    Parc-a trecut războiul mondial.
    Şi ca un animal înfometat
    Aţi stat la pîndă, aţi adulmecat
    Şi colţii i-aţi înfipt în beregată
    Nu aţi avut nici mamă, şi nici tată.
    Iar prada aţi tîrît-o în bîrlog
    Făcînd mişcări de şarpe, sau hîrciog.
    Pămînturi, codrii, şcoli, chiar şi spitale
    Retrocedări vizibil ilegale
    Neruşinaţi şi lacomi aţi furat
    Cu acte false si complici la stat.
    Invazia lăcustelor e-o glumă
    Faţă de blestemata voastră ciumă.
    Voi n-aveţi idealuri, nici nobleţe
    Doar portofel şi maţe hrăpăreţe.
    Mă uit la voi cu scîrbă şi sictir
    Ce tare mirosiţi a cimitir!
    La cea dintîi revoltă mai nasoală
    Voi veţi fi primii tăvăliţi prin smoală
    Scuipaţi în ochi, la stîlpul infamiei
    Şi azvîrliţi în fundul puşcăriei.
    Aşa că fie-mi, dar, îngăduit
    Să vă dispreţuiesc la infinit.
    Nu sînteţi oameni – sînteţi mărunţiş
    Pe banii voştri şi pe voi: mă piş!

    CORNELIU VADIM TUDOR, 31 decembrie 2013, Bran

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.