„Nu veți avea libertatea noastră, nu veți avea copiii noștri și ne vom salva democrația!”

3

„Sunt un berlinez” („Ich bin ein berliner”). Este o propoziție rostită de președintele John F. Kennedy pe 26 iunie 1963, pentru ca cinci luni mai târziu să fie asasinat. Din acel moment, Berlinul a devenit portdrapelul, avangarda rezistenței și luptei împotriva sistemelor totalitare care reprimă libertățile personale, pe tot parcursul perioadei Războiului Rece.
La 57 de ani după acel discurs, nepotul său, fiul lui Robert Kennedy, asasinat în 1968, a tinut un discurs în același Berlin, despre care niciun organ de presă nu a vorbit, pe scena unei manifestații populare de mari dimensiuni.

Citiți, ascultați discursul lui R. F. Kennedy jr. (Berlin, 29 august 2020), așteptând ca și în România să se audă discursuri și cântece pentru libertatea de nu te supune unor măsuri aberante prin care este capturată o întreagă societate, pentru o lume cu adevărat mai bună:

„Nu veți avea libertatea noastră, nu veți avea copiii noștri”

„Acasă, în Statele Unite, ziarele spun că am venit aici să vorbesc cu 5.000 de naziști. Și mâine vor scrie că am vorbit că unui număr de trei, poate cinci mii de naziști.
Dar când mă uit în mulțimea nemărginită germană de astăzi, văd în schimb exact opusul naziștilor, văd oameni care iubesc democrația, care doresc un guvern deschis, oameni care vor lideri care nu îi mint. Nu mai vor lideri care fac sau scriu regulile arbitrare prin care se dispune obediența populației.

Vrem oficiali în sănătate care nu au înțelegeri cu industra farmaceutică. Care lucrează pentru noi. Ne dorim politicieni cărora să le pese de sănătatea copiilor noștri și nu de profitul farmaceutic și de propriul profit – acesta este opusul nazismului.

Când mă uit peste această mulțime văd toate steagurile Europei, văd oameni de toate culorile, văd aici oameni din toate națiunile lumii, toate religiile, iar tuturor le pasă de demnitatea umană, care sunt aici pentru sănătatea copiilor lor și pentru libertate politică și democrație.

Guvernele iubesc și îmbrățișează sistemul „pandemic” – și îl susțin din aceleași motive pentru care iubesc războiul: pentru că le creează oportunitatea de a institui mecanisme de control pe care popoarele altfel nu le-ar accepta niciodată. Creează instituții și mecanisme prin care se orchestrează supunerea noastră.

Să vă spun ceva: este un mister pentru mine cum de toți acești oameni importanți precum Bill Gates și Anthony Fauci planifică și se gândesc la această pandemie de zeci de ani, ca atunci când pandemia va veni, noi cu toții să fim în siguranță. Dar cu toate acestea, acum, că este aici, cu toții nu par să știe despre ce vorbesc. Par să improvizeze pe măsură ce merg mai departe. Inventează numere, nu pot să vă spună ratele exacte de deces, trebuie să schimbe definiția Covid în mod constant, pentru a-l face să pară tot mai periculos. Dar la un lucru sunt buni: să amplifice teama.

În urmă cu 50 de ani, unchiul meu, John Kennedy a venit la Berlin. Pentru că Berlinul era linia întâi împo totalitarismului. Și astăzi este așa din nou: Berlinul este linia întâi împotriva totalitarismului globalist. Și de aceea astăzi repet cu mândrie: sunt berlinez.

(…)

Și aș dori să mai spun încă un lucru: nu au făcut o treabă bună pentru a proteja sănătatea oamenilor. Dar au făcut o treabă bună folosind carantina pentru a aduce 5G în comunitățile noastre și au făcut o treabă bună începând să ne îndrepte pe toți spre o monedă digitală – și acesta este începutul sclaviei. Pentru că, odată cu conturile dumneavoastră bancare, vă vor controla comportamentul. Spun că 5G ne va face viața mult mai bună, că ne va schimba viața, putem descărca un videoclip în 5 secunde, în loc de 16 secunde, și cheltuiesc miliarde de dolari. Și sunt foarte convingători, trebuie să recunosc. Motivul este însă supravegherea și colectarea datelor, nu este pentru mine și pentru tine.

Bill Gates spune că sateliții săi vor putea urmări fiecare centrimetru al planetei în fiecare secundă. Ăsta este doar începutul. Va putea, de asemenea, să te urmărească pe toate dispozitivele inteligente, prin GPS, prin recunoaștere facială,

Iar această pandemie este o criză convenabilă pentru elită, spre a ajunge să ne dicteze ce să facem. Le-a creat oportunitatea de a supune clasa de mijloc, de a anihila instituțiile democrației, pentru a transfera întreaga bogăție a populației către o mână de miliardari pe care să-i facă superbogați prin sărăcirea noastră, a restului.

Iar singurul lucru între ei și copiii noștri este această mulțime care a venit la Berlin. Și le spunem astăzi aici: Nu ne veți lua libertatea noastră, nu îi veți avea pe copiii noștri, vom cere democrația noastră înapoi!

Loading...
loading...

3 COMENTARII

  1. Robert Kennedy dovedește un oratorism fără cusur, numai că frazele sale nu au inteligența și profunzimea celor care au aparținut unchiului său, John Fitzgerald Kennedy. Afirm aceste lucruri pentru că teoriile conspirației, care emană din discursurile multor persoane educate, nu conduc decât la logica îndoielii ce reprezintă o tergiversare asupra realelor comploturi. Spre exemplu, nimeni nu mai crede astăzi în uneltirile zeilor lui Homer, considerate cauza tuturor peripețiilor războiului troian. Locul zeilor din Olimp este luat, în timpurile actuale, de secta Illuminati, spre exemplu, care cel mai adesea este confundată cu Ordinul istoric real al Iluminaților. Ceea ce-i cu totul altceva, dacă ne-apucăm și studiem câțiva ani diferențele dintre ele. Cea mai importantă deosebire între cele 2 formațiuni constă tocmai în această dogmă (pentru că a devenit între timp teză fundamentală) a conjurației. Suprema iluzie cum că prezentul poate fi stăpânit, viitorul poate fi anticipat și capcanele acestuia din urmă pot fi dejucate, fac să renască un fel de certitudine în cadrul unor momente de maximă încărcătură emoțională, pe fondul unor întâmplări care zguduie umanitatea, în care lipsesc în primul rând cunoașterea solidă a evenimentelor din spatele cortinei, acțiunea și, nu în ultimul rând creația. Tocmai de aceea sunt de evitat așa-numitele convingeri depline că, spre exemplu, sistemul inovator de cipuri pentru creier al lui Elon Musk chiar are rol să transforme parțial un om într-un robot și că se încearcă cuplarea unui organism uman la o inteligență artificială. Rămâne de văzut dacă fundamentele, pe care el și-a bazat întreaga operă (deocamdată) experimentală, sunt reale și chiar vin în sprijinul eradicării unor boli teribile, cu care se confruntă omenirea la ora actuală, sau nu. Datele se colectează în ani, domeniile de activitate se stăpânesc într-un mod desăvârșit, înainte să lansăm răspândirea unor informații care, nu neapărat pot fi considerate false dar, cu siguranță, nu le înțelegem la adevărata lor valoare.
    Cât despre ”pandemia” din speech-ul de la Berlin, aș propune un exercițiu de imaginație pe un teren sigur de această dată și nu unul complotist, deoarece este bazat pe date istorice concrete. Să încercăm o călătorie în timp, în 1348, când mongolii Hoardei de Aur se află în Crimeea asediind portul comercial Kaffa din Marea Neagră, controlat de genovezi. Dintr-o dată, armata mongolă este decimată de ciuma bubonică. Soldații încep să catapulteze cadavrele contaminate peste zidurile peninsulei. Atunci când navele și-au reluat navigarea din Kaffa către Genova au transportat boala epidemică gravă în Italia. Curând, ”Moartea Neagră” se extindea de la Lisabona la Novgorod, din Sicilia până în Norvegia. Este posibil să fi murit peste 100 de milioane de oameni, iar Renașterea, din cauza ciumei, a fost întârziată cu un secol întreg. Desigur, Covid-19 este departe de a fi o ciumă medievală, dar nu poți să nu-ți pui întrebări și să nu cauți similitudini: ce poate amâna coronavirusul? Eventual, renașterea Eurasiei? Care dintre națiunile planetei se opune acestui demers, acestei inițiative? Nu cumva tocmai aceea care pretinde că ”democrația, statul de drept și drepturile omului” trebuie să prevaleze oriunde și-n orice condiții? Iar acolo unde nu-s dorite, nu sunt acceptate ori nu se potrivesc, sunt instalate cu forța? Concluzia este că politica și interesele unui stat, care vrea să domine lumea cu orice preț, indiferent de maniera stăpânirii, care nu înțelege că nimic nu funcționează de pe poziții dominante ci doar în baza unui respect mutual, stârnesc – prin diferite metode – astfel de interdicții impuse guvernelor lumii, astfel de ”epidemii” care zdruncină din temelii desfășurarea unor evenimente, dar pe care NU le pot anula. Pentru că ele sunt hotărâte să se întâmple. Pentru că în istorie totul se desfășoară ciclic, periodic. Când se încearcă explicarea unor fapte de importanță deosebită pentru colectivitățile umane, se caută întotdeauna datele concrete, evidente, care să ofere o imagine de ansamblu. Amănuntele (rolul tehnologiilor 5G, rolul nanotehnologiei etc,) se adună într-un timp mai mult sau mai puțin îndelungat (depinde de deciziile care se iau departe de ochii curioșilor, acelea din spatele cortinei, obținute în urma unor negocieri extrem de dure) și au rolul de finalizare, de stabilire cu precizie a imaginii de ansamblu. Așadar, lumea politică în care sunt aruncați cetățenii societăților pluraliste moderne poate fi considerată, pe scurt, ”machiaveliană”: o lume condusă de conflicte de putere, de confruntări de interese a căror miză centrală este puterea. Până nu va fi întemeiat un sistem comun de valori, teoriile conspirației, raționamentele subiective, discursurile bombastice, pauperizarea unora și îmbogățirea excesivă a altora și altele asemenea, vor exista întotdeauna.

  2. America si Canada au multi intelectuali constienti de situatia reala in care ne aflam, cat si de rolul/responsabilitatea lor fata de cei multi.
    Informarile se fac eficient, insa nimeni nu se impiedica de nevolnici sau rauvoitori, lucrurilor li se spune pe nume si cei ce vor sa inteleaga actioneaza in consecinta. Un exemplu in acest fel este articolul de mai jos.
    “Cum sfarseste imperiul”
    de Wade Davis
    https://www.rollingstone.com/politics/political-commentary/covid-19-end-of-american-era-wade-davis-1038206/

    Întrebat ce părere are despre civilizația occidentală, Mahatma Gandhi a dat celebrul răspuns: “Cred că ar fi o idee bună.” (daca ar exista),
    O astfel de remarcă poate părea crudă, dar reflectă cu exactitate punctul de vedere al Americii de astăzi, așa cum se vede din perspectiva oricărei democrații sociale moderne.

    Nici un imperiu nu rezistă mult, chiar dacă puțini anticipează moartea lor. Fiecare regat se naște să moară. Secolul al XV-lea a aparținut portughezilor, al 16-lea Spaniei, al 17-lea olandezilor. Franța a dominat al 18-lea și Marea Britanie pe 19. vlaguit și lăsat în faliment de Marele Război, britanicii au menținut un pretext de dominație până în 1935, când imperiul a atins cea mai mare întindere geografică. Până atunci, desigur, torța a trecut de mult timp în mâinile Americii.

    Până în ziua de azi, trupele americane sunt desfășurate în 150 de țări. Din anii 1970, China nu a mai fost o dată in război; SUA nu a petrecut o zi în pace. Președintele Jimmy Carter a menționat recent că, în istoria sa de 242 de ani, America s-a bucurat de doar 16 ani de pace, ceea ce a făcut, după cum a scris, cea mai războinică națiune din istoria lumii.
    Din 2001, SUA a cheltuit peste 6 trilioane dolari pe operațiuni militare și de război, bani care ar fi putut fi investite în infrastructura de acasă. Între timp, China și-a construit națiunea, turnând mai mult ciment la fiecare trei ani decât America în întregul secol 20.

    Mai mult decât orice altă țară, Statele Unite în epoca postbelică l-au ridicat pe individ în detrimentul comunității și familiei. A fost echivalentul sociologic al fisiunii atomului. Ceea ce s-a câștigat în ceea ce privește mobilitatea și libertatea personală a venit în detrimentul scopului comun. În zonele largi ale Americii, familia ca instituție și-a pierdut împământarea. Prin 1960, 40 la sută din căsătorii se terminau cu divorțul. Doar șase la sută din casele americane au avut bunici care trăiesc sub același acoperiș ca nepoții; bătrânii au fost abandonați la casele de bătrâni.

    Fluiditatea memoriei și capacitatea de a uita este probabil cea mai bântuitoare trăsătură a speciei noastre. După cum confirmă istoria, ne permitem să ne împacam cu orice grad de degradare socială, morală sau de mediu.

    Incertitudinea financiară va arunca o umbră lungă, plutind peste economia globală de ceva timp va fi realizarea sobra că toți banii în mâinile tuturor națiunilor de pe Pământ nu vor fi niciodată suficienti pentru a compensa pierderile suferite atunci când o lume întreagă încetează să funcționeze, cu lucrători și întreprinderi de pretutindeni, care se confruntă cu o alegere între supraviețuirea economică și biologică.

    Cu sloganuri precum “24/7” care sărbătoresc dedicarea completă față de locul de muncă, bărbații și femeile s-au epuizat muncind în locurile de muncă care nu au făcut decât să le adanceasca izolarea față de familiile lor. Tatăl american obișnuit petrece mai puțin de 20 de minute pe zi în comunicare directă cu copilul său. Până când un tânăr va fi împlinit 18 ani, el sau ea va fi petrecut pe deplin doi ani uitându-se la televizor sau holbându-se la un ecran de laptop, contribuind la o epidemie de obezitate pe care Șefii De Stat Major au numit-o o criză de securitate națională.

    Doar jumătate dintre americani raportează că au interacțiuni sociale semnificative, față în față, zilnic. Națiunea consumă două treimi din producția mondială de medicamente antidepresive.
    Prăbușirea familiei clasei muncitoare a fost responsabilă în parte pentru o criză de opioide care a strămutat accidentele de mașină ca principala cauză de deces pentru americanii sub 50 de ani.
    La rădăcina acestei transformări și declin se află o prăpastie tot mai mare între americanii care au și cei care au puțin sau nimic.

    Timp de două generații, America a sărbătorit globalizarea cu o intensitate iconică, când, după cum se poate vedea, orice bărbat sau femeie care lucrează, nu este nimic mai mult decât capital la pândă în căutarea unor surse de muncă din ce în ce mai ieftine.
    Națiunea care a învins variola și poliomielita, și a condus lumea timp de generații în inovație medicală și descoperire, a fost redusă la o bătaie de joc ca un bufon de un președinte care a pledat pentru utilizarea de dezinfectanți de uz casnic ca un tratament pentru o boală pe care intelectual el nu a putut începe să o înțeleagă.

    Liderul autocratic din Cecenia, Ramzan Kadyrov, a admonestat America pentru “încălcarea cu rea intenție a drepturilor cetățenilor obișnuiți”. Ziarele nord-coreene s-au opus “brutalității poliției” din America. Citat în presa iraniană, ayatollahul Khamenei s-a declarat încântat: “America a început procesul propriei distrugeri”.

    Când un oficial american a ridicat problema drepturilor omului pe Twitter, purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, invocând uciderea lui George Floyd, a răspuns cu o frază scurtă: “Nu pot respira”.

    Aceste remarci motivate politic pot fi ușor de respins. Dar americanii nu și-au făcut nici o favoare. Procesul lor politic a făcut posibilă ascensiunea la cea mai înaltă funcție din țară o rușine națională, un demagog la fel de compromis moral și etic ca persoană. Un scriitor britanic spunea: “au existat întotdeauna oameni proști în lume, și o mulțime de oameni spurcati. Dar rareori prostia a fost atât de spurcată, sau spurcaciunea atât de stupidă”.

    Oricât de odios ar fi, Trump este mai puțin cauza declinului Americii decât un produs al descendenței sale. În timp ce se uită în oglindă și percep doar mitul excepționalismului lor, americanii rămân aproape bizar incapabili să vadă ceea ce a devenit de fapt din țara lor. Republica care a definit libera circulație a informației ca sângele de viață al democrației, se află astăzi pe locul 45 în rândul națiunilor când vine vorba de libertatea presei.
    Într-un teren care a salutat o dată masele îngrămădite ale lumii, mai mulți oameni de astăzi sunt in favoarea construirii unui zid de-a lungul frontierei de sud decât sprijinirea de îngrijire a sănătății și de protecție pentru mamele fără acte și copiii care sosesc în disperare la ușile sale.

    Cultul american al individului neagă nu doar comunitatea, ci însăși ideea de societate. Nimeni nu datorează nimic nimănui. Toți trebuie să fie pregătiți să lupte pentru orice: educație, adăpost, hrană, îngrijire medicală. Ceea ce fiecare democrație prosperă și de succes consideră a fi drepturi fundamentale – asistența medicală universală, accesul egal la educație publică de calitate, o plasă de siguranță socială pentru cei slabi, în vârstă și infirmi – America le respinge ca indulgențe socialiste, ca pe semne de slăbiciune.
    Se poate aștepta restul lumii ca America să conducă bazata pe amenințările globale – schimbările climatice, criza extincție, pandemii – atunci când țara nu mai are un sentiment de scop benign, sau bunăstare colectivă, chiar și în cadrul comunității sale naționale?
    Patriotismul înfășurat în steag nu înlocuiește compasiunea; furia și ostilitatea nu se potrivesc cu dragostea.

    Măsura bogăției într-o națiune civilizată nu este moneda acumulată de puținii norocoși, ci mai degrabă puterea și rezonanța relațiilor sociale și legăturile de reciprocitate care conectează toți oamenii în scop comun.
    Acest lucru nu are nimic de-a face cu ideologia politică, ci totul are de-a face cu calitatea vieții.
    Finlandezii trăiesc mai mult și sunt mai puțin susceptibili de a muri în copilărie sau la naștere decât americanii. Danezii câștiga aproximativ același venit după impozitare ca americanii, în timp ce lucrează cu 20 la sută mai puțin. Plătesc taxe cu 19% în plus fata de americani. Dar, în schimb, ei primesc asistență medicală gratuită, educație gratuită de la cresa pana la universitate, și posibilitatea de a prospera într-o economie înfloritoare de piață liberă, cu niveluri dramatic mai scăzute de sărăcie, de lipsire de adăpost, de criminalitate, și inegalitate. Lucrătorul mediu este plătit mai bine, tratat cu mai mult respect și recompensat cu asigurări de viață, planuri de pensii, concediu de maternitate și șase săptămâni de concediu plătit pe an. Toate aceste beneficii doar inspira danezii să lucreze mai daruit, cu o rata de 80 la sută din bărbați și femei cu vârste cuprinse între 16 și 64 angajate în forța de muncă, o cifră mult mai mare decât cea a Statelor Unite.

    Politicienii americani resping modelul scandinav ca fiind un socialism târâtor, un communism usor, ceva care nu ar funcționa niciodată în Statele Unite.
    Într-adevăr, democrațiile sociale au succes tocmai pentru că ele fomentează economiile capitaliste dinamice care se întâmplă să fie în beneficiul fiecărui nivel al societății.
    Că social-democrația nu va avea niciodată putere în Statele Unite poate fi adevărat, dar, dacă da, este o inculpare uimitoare, și doar ceea ce Oscar Wilde a avut în minte atunci când a spus că Statele Unite sunt singura țară care trece de la barbarism la decadență, fără a trece prin civilizație.

    Dovada unei astfel de decadente terminale este alegerea pe care atât de mulți americani au făcut-o în 2016 pentru a prioritiza indignările lor personale, plasându-și propriile resentimente mai presus de orice preocupări pentru soarta țării și a lumii.
    Unii se cutremură cand se gândesc la ceea ce va însemna pentru lume, dacă americanii în noiembrie, știind tot ceea ce fac, aleg să conduca liberalii în puterea politică. Chiar dacă Trump va fi învins răsunător, nu este deloc clar că o națiune atât de polarizată va putea găsi o cale de urmat.
    La bine și la rău, America și-a petrecut timpul.

    Neliniștitoare aceste tranziții și circumstanțe vor fi, un paravan de mascare a unui colaps economic complet, care va iesi în evidență ca un punct de cotitură în istorie. Dar ceea ce face ca lucrurile sa devina si mai respingatoare, cu siguranță este impactul absolut devastator pe care pandemia l-a avut asupra reputației și poziției internaționale a Statelor Unite ale Americii.

    Sfârșitul erei americane și trecerea torței în Asia nu este o ocazie de sărbătoare, nici un timp de bucurie.
    Într-un moment de pericol internațional, când omenirea ar fi putut intra într-o epocă întunecată dincolo de toate ororile imaginabile, puterea industrială a Statelor Unite, împreună cu sângele soldaților ruși obișnuiți, au salvat literalmente lumea. Idealurile americane, așa sunt sărbătorite de Madison și Monroe, Lincoln, Roosevelt și Kennedy, la un moment dat a inspirat și a dat speranță la milioane de oameni.

    Dar deocamdată, avem doar cleptocrația lui Donald Trump.
    Trump a remarcat: “Într-o zi, e ca un miracol, va dispărea”.
    El a avut în minte, desigur, coronavirusul, dar, după cum au spus alții, el ar putea la fel de bine sa se fi referit la Visul American.

    Wade Davis deține catedra de leadership în culturi și ecosisteme la risc la Universitatea din British Columbia. Printre cărțile sale premiate se numără “Into the Silence” și “The Wayfinders”. Noua sa carte, “Magdalena: River of Dreams”, este publicată de Knopf.

    Fragmente din articolul “The Unraveling of America “ how COVID-19 signals the end of the American era – “Destramarea Americii”- cum Covid -19 semnaleaza sfarsitul erei Americane, publicat in magazinul Rolling Stone pe 6 august 2020.
    Traducerea CD

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here