Cum au devenit Curțile Domnești atracția turistică a orașului Vaslui, după un amplu proiect de restaurare

0

Laurențiu Chiriac, muzeograf în cadrul Muzeului Județean Vaslui, a spus că programul de restaurare al zonei arheologice Curțile Domnești s-a făcut în baza cercetărilor arheologice sistematice, realizate de către specialiști. Proiectul a căutat să valorifice turistic și muzeistic patrimoniul arheologic din zonă.

„Am participat personal la toate aceste cercetări, pe care le-am realizat împreună cu specialiștii Institutului de Arheologie din Iași. Prin acest proiect s-a urmărit punerea în valoare a tuturor descoperirilor și vestigiilor arheologice din acest sit arheologic medieval. Zona a fost transformată într-un parc arheologic, în scopul îmbinării utilului cu plăcutul (bănci, zona gazonată, arbuști etc.)”, a spus Laurențiu Chiriac.

Pentru municipiul Vaslui, ansamblul arheologic este cu atât mai important, cu cât centrul civic al orașului medieval este nucleul din care s-a dezvoltat actualul oraș.

„Curtea Domnească era de mare importanță în Țara Moldovei și reprezenta nucleul rezidențial de importanță politico-militară a părții de sud a Moldovei. De aceea, Vasluiul în secolul al XV-lea a devenit capitala Țării de Jos a Moldovei. În cadrul reședinței domnești de la Vaslui exista un palat domnesc, ateliere meșteșugărești, locuințele curtenilor, ateliere de olărit, ateliere de confecționat arme, grajduri și alte acareturi”, a mai spus Laurențiu Chiriac.

Investiții de peste 11 milioane de lei

În data de 16 iunie 2015, Parohia Bisericii «Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul» a finalizat lucrările de restaurare, consolidare și valorificare turistică a «Ansamblului monument istoric Biserica «Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul» și Situl Arheologic zona Curților Domnești Vaslui». Valoarea totală a proiectului a fost în sumă de 11.735.168 de lei, contribuția din fonduri europene fiind de aproximativ 7,6 milioane de lei, a Guvernului României, de 1,1 milioane de lei, iar a beneficiarului, de 3 milioane de lei.

Finanțarea nerambursabilă europeană a fost accesată de Parohia Bisericii «Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul» în anul 2011. Primăria Vaslui a contribuit la amenajarea parcului, a spațiilor verzi, iar parohia, la biserică, inclusiv la refacerea picturii, cu păstrarea elementelor specifice perioadei lui Ștefan cel Mare.

Ajutor de la municipalitate

În ședința din mai 2015, Consiliul Local Vaslui a aprobat o finanțare de 300.000 lei pentru Biserica «Sfântul Ioan». Banii au fost alocați pentru a acoperi o serie de lucrări de amenajare care nu au fost prinse în proiectul cu finanțare europeană.

„Noi am reușit să refacem biserica, clopotnița, Curtea Domnească, să încheiem amenajarea peisagistică. În proiectul tehnic întocmit în urmă cu câțiva ani nu am putut prevedea toate lucrările. Este nevoie de un spațiu muzeistic care să completeze lucrarea, costul estimativ pentru această sală de expoziție fiind de 155.000 lei. Sala va avea 300 de metri pătrați și va trebui să montăm niște suporți speciali pentru picturile murale, lucrare care va ajunge la 23.000 lei. De asemenea, avem nevoie de un mobilier adecvat pentru Curtea Domnească, care va costa 4.550 lei”, spunea părintele Constantin Mogoș, de la Biserica «Sfântul Ioan».

Tot la Curtea Domnească vor fi realizate mozaicuri în mărime naturală, care să reprezinte pe domnitorii Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare și Sfânt și Petru Rareș, domnitori care au influențat zona Vasluiului.

Interes arheologic enorm

Primul demers arheologic în zona «Curților Domnești» de la Vaslui a fost făcut în 1942 de către D. Constantinescu, asistent univesitar al Institutului de Istorie «A.D. Xenopol» din Iași. În perioada 1958-1959 au avut loc alte investigații, pentru ca apoi verificarea sitului arheologic să continue cu unele întreruperi între anii 1972-1982, sub coordonarea științifică a Institutului de Arheologie din București. Printre descoperirile de valoare constatate de arheologi se numără o importantă construcție din piatră, identificată ca fiind locuință domnească, fragmente de zid, toate datate din secolul al XV-lea, fragmente ceramice din epoca neolitică, un cuptor de ars din piatră de var din prima jumătate a secolului al XVI-lea, morminte din perioada popoarelor migratoare, fragmente de sobe specifice reședințelor domnești din vremea lui Ștefan cel Mare.

După anul 1998, la situl arheologic de la Vaslui mai sunt organizate alte campanii de verificare. Specialiștii au descoperit sub fundația actualei biserici, alte două fundații mai vechi, una din vremea lui Alexandru cel Bun sau din timpul urmașilor săi și una construită la 1490, o ctitorie ștefaniană. Actuala biserică nu aparține lui Ștefan cel Mare, ci a fost construită în anul 1820. Cu ocazia altor studii la fața locului, s-a mai descoperit un cimitir medieval târziu, precum și unele ziduri ce provin de la mai multe construcții de suprafață.

Vasluiul, a doua capitală a Moldovei

În timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), Vasluiul și-a consolidat poziția de centru urban medieval românesc. Afirmarea localității a fost un proces social-economic, politic și cultural firesc, în condițiile în care orașul avea o poziție centrală în vremea când Moldova se întindea până la Nistru. Pe fondul unei politici interne echilibrate promovate de domnitorii Moldovei (Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare), Vasluiul s-a dezvoltat rapid, beneficiind și de poziția privilegiată într-o zonă de interferențe comerciale.

De altfel, importanța orașului reiese și din analiza actului din 15 octombrie 1491, emis la Suceava de Ștefan cel Mare, prin care voievodul reorganizează ocolul târgului Vaslui, cumpărând 16 sate și o siliște, plătind 1.490 de zloți tătărăști. Totodată, de la Curtea Domnească de la Vaslui au fost emise o serie de documente, mai ales în lunile ianuarie-februarie 1495, februarie-martie 1497 și martie 1502.

După domnia lui Ștefan cel Mare, Vasluiul și Curțile Domnești pierd constant din importanța politico-economică și strategică, voievozii Moldovei vizitând tot mai rar centrul medieval.

Astfel, clădirile în care Ștefan cel Mare primea solii Veneției și ai hanului tătar Huzun Hasan sunt părăsite și, treptat, intră în paragină.

Degradarea ansamblului rezidențial de la Curțile Domnești este grăbită de oamenii din zonă, care utilizează piatra și cărămizile edificiilor domnești pentru amenajarea altor construcții.

Autor: Dănuț Ciobanu

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.