„Doamne, am obosit așteptându-te!”

0

„Am fost trasă de urechi să merg dreaptă şi nici în ziua de azi nu merg dreaptă. Mi s-a spus că nu ştiu să mă îmbrac, că sunt şleampătă, că n-am niciun lucru de valoare în casă. Dar eu nu m-am supărat. La mine astea intră într-o zonă neutră. Nu contează.
Ceea ce contează pentru mine, lucrul pe care trebuie să-l spun ca să mă fac bine înțeleasă, este puterea de a aștepta. De la lucrurile mici la lucrurile mari. De la autobuzul 31 la un rol minunat.

Pentru mine, așteptarea e sinonimă cu speranța. Chiar și ceea ce fac, meseria mea, ce este altceva decât un fel de a oferi oamenilor puterea să spere? Dar să nu mă înțelegeți greșit. Nu e vorba de o așteptare pasivă, ci o pregătire pentru ceea ce urmează să se întâmple.

Chiar și acel ultim lucru care i se poate întâmpla omului are nevoie de pregătire. Pentru mine, așteptarea este un sentiment puternic și pozitiv. Așteptarea este pregătire.

Mă gândeam câtă dreptate a avut sărmanul Tarkovski, care spunea, în ultimele zile ale existenței lui: ‘Doamne, am obosit așteptându-te!’. Totdeauna arta mi-a apărut ca o ștafetă a Dumnezeirii.

Cel mai important lucru pe lume nu este să ai, ci să dai. Cea mai grozavă formă de luptă nu este pentru a avea, ci pentru a da”.

Leopoldina Bălănuță (10 decembrie 1934 – 15 octombrie 1998, București)

a fost o actriță română de film, radio, televiziune, scenă și voce. A fost căsătorită cu actorul Mitică Popescu.

„Cea mai mare nefericire e să n-ai nevoie de cultură”

„Fără exagerare şi fără patetism, copilăria mea pot spune că a fost un rai. Pe atunci, aşa îmi închipuiam eu că trebuie să fie în Rai, tot ceea ce însemna ţinutul Vrancei. (…) Când a trebuit să merg la şcoală, la Focşani, am suferit cumplit. Chiar şi acum resimt acel dor sfâşietor după locurile natale. (…) Tata era preot, deci mereu legat de oameni, iar eu, la numai 3 ani, stând în braţele bunicii, rosteam «Crezul» în biserică. Apoi, la superbul teatru din Focşani, am trăit bucuria de a-i vedea jucând, în repetate rânduri, pe doamna Aura Buzescu sau pe actorii George Vraca, Ion Manolescu şi mulţi alţii”, povestea actriţa în iulie 1996.
A jucat în filme precum «Dincolo de pod» (1975), «Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii» (1979), «Clipa» (1979), «Bietul Ioanide» (1979), «Năpasta» (1982) sau «Nunta de piatră».

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.