Foștii acoperiți ai Securității au privatizat comunismul. Acum au pensii speciale

2

În 1989, Securitatea era aşezată în vârful unui adevărat imperiu economico-financiar. Acesta era creat după propriile ei reguli, care impuneau „comision” tuturor producătorilor români cu „plan la export”. Exportarea produselor în ţările lumii se putea face numai prin „întreprinderile specializate” ale Securităţii, care controla întregul comerţ exterior. Ceea ce se găseşte în arhivele bine păzite ale ICE Dunărea ar putea arunca o lumină asupra „acoperiţilor”, care după 1989 au „privatizat” comunismul.
Dau publicităţii un singur document, deocamdată: ultima pagină dintr-un contract între ICE Dunărea şi Uzina de Tractoare din Braşov (unul similar se încheiase şi cu Uzina de Autocamioane), prin care Securitatea percepea nu mai puţin de 50% comision pentru exportul de tractoare în Siria, în 1987. „Comisioanele” Securităţii au adus industria pe butuci şi la Braşov au generat revolta muncitorilor, care şi-au văzut salariile diminuate în medie exact cu cuantumul „taxelor” percepute de Securitate.

În 2001, dar şi în 2002, prin patru ordonanţe de urgenţă ale Guvernului Năstase, tot atâtea servicii secrete din România (Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Informaţii Externe şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale) au primit dreptul să-şi înfiinţeze „firme sub acoperire”, să joace pe piaţă prin proprii agenţi economici. Prin aceste „firme sub acoperire” a fost reînviată practic fosta ICE Dunărea. Pretextul a fost „lupta antiteroristă” de după atentatele din 11 septembrie 2011 din Statele Unite. Osama bin Laden menţionase anterior şi România printre sursele sale de finanţare şi am scris după atentate două articole („Braţul de acoperire al lui Bin Laden în România”), despre mafia arabă protejată politic de PDSR şi „logistic” de generali din servicii secrete, implicaţi în acte de contrabandă cu arme, ţigări, alcool, carburanţi etc., ca singura care putea furniza banii pentru teroristul islamic.

Cele scrise de mine au fost contestate oficial atunci de către SRI şi chiar de către Corina Creţu (purtătoare de cuvânt a preşedintelui Iliescu), care mi-a dedicat o conferinţă de presă, cerând să fiu deferit justiţiei, pentru „divulgarea de secrete de stat”.

Dar, puţin mai târziu, pentru a „combate terorismul” şi a controla posibilele lui surse de finanţare în România, guvernul Năstase a decis, cu discreţie, ca SIE să poată „să desfăşoare în condiţiile legii activităţi cu caracter economic”, că SRI are voie să-şi facă firme sub acoperire, iar SPP poate să presteze servicii de pază şi protecţie contra cost (OUG 154/21 noiembrie 2001, OUG 72/13 iunie 2002, OUG 103/29 august 2002); până şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale a primit dreptul de a „presta servicii” (contra cost) în regim privat, prin OUG 7/30 ianuarie 2002. Fosta ICE Dunărea, imperiul economic al Securităţii, a revenit „pe piaţă”, de astă dată în cadrul serviciilor secrete din România. Precum şi practica ei, a comisioanelor şi controlului impus asupra „partenerilor” de afaceri.

Nu ştiu cât la sută din profiturile „firmelor acoperite” intră acum la „servicii” şi cât în buzunarele diverşilor ofiţeri-acţionari. Nimeni nu ştie. Pun pariu că nici şefii acestor servicii nu ştiu, dar un fapt este cert – la bugetul de stat nu intră nimic. De la crearea lor încoace, nimeni n-a ştiut să spună câte „firme sub acoperire” s-au înregistrat şi ce rezultate au avut în „lupta antiteroristă” sau măcar anticorupţie. E sigur numai că tentaculele „serviciilor” s-au întins şi asupra „economiei de piaţă” din România. Comisiile parlamentare de control nu au investigat niciodată activităţile „firmelor sub acoperire”, care nu au făcut obiectul vreunui audit sau control al Curţii de Conturi, nimeni nu a măsurat profitul sau eficienţa lor în combaterea terorismului sau a corupţiei. Dimpotrivă. Mai multe scandaluri de presă au arătat că ele însele sunt sursă de corupţie, trafic de influenţă, afaceri derulate la limita legii, pe bază de „comision”, cum proceda şi ICE Dunărea, întreprinderea de comerţ exterior a Securităţii. A fost într-un fel în „logica” serviciilor secrete să-şi „reorienteze” activităţile aducătoare de fonduri, altele decât cele bugetare, după 11 septembrie.

Cu un an şi jumătate înainte, după scandalul „Ţigareta II”, preşedintele Emil Constantinescu a dat dispoziţie ca orice aşa-zise „operaţiuni speciale” (cu precădere ele erau activităţi de contrabandă cu arme şi cu ţigări) să fie stopate şi mi-a dat sarcina ca, în cadrul Consiliului Naţional de Acţiune Împotriva Corupţiei şi Crimei Organizate, unde mă ocupam de redactarea raportului acestuia, să investighez unele dintre aceste acţiuni aflate la limita legii. Am descoperit şi raportat atunci preşedintelui numeroase ilegalităţi, săvârşite de cadre superioare din servicii; ca o mică paranteză, fără a mai insista asupra subiectului, mărturisesc doar că, în ordine cronologică, am găsit că, de fapt, „Ţigareta II” era „Ţigareta XII”. Mai mulţi generali SRI şi SIE au fost trecuţi în rezervă.

Odată cu ordonanţele menţionate ale guvernului Năstase, „operaţiunile speciale” au fost reluate, sub o nouă formă şi cu o altă anvergură, aspect care mă face să cred că acum, de fapt, un segment important al economiei de piaţă din România este controlat sau cel puţin influenţat de serviciile secrete, care şi-au creat un adevărat imperiu economico-financiar.

Strămoşii imperiului economico-financiar al serviciilor

În comerţul exterior şi segmente adiacente, Securitatea avusese plasaţi 2.426 de ofiţeri acoperiţi, din totalul ei de 15.312 cadre, câte număra în decembrie 1989. Foştii securişti sunt beneficiari ai pensiilor speciale, care sunt plătite prin Ministerul Afacerilor Interne. Nici cuantumul acestora, nici numărul lor exact nu a fost vreodată dat publicităţii, întrucât ei au ieşit la pensie după 1990 din nou-createle „servicii de informaţii” şi aceste date, ca şi „dosarele de cadre” privind activitatea lor sunt clasificare până astăzi ca „secrete de stat”.

Practicile oneroase specifice comportamentelor foştilor securişti, care transformaseră Securitatea într-o fabrică de dolari pentru regimul Ceauşescu, pe baza comisioanelor care au împovărat economia şi implicit nivelul de trai al românilor, s-au perpetuat după 1989, nu numai în cadrul serviciilor secrete, dar şi în ministere de profil (Externe, Comerţ Exterior, Economie), unde au ajuns mulţi dintre securiştii care au lucrat înainte de Revoluţie în operaţiunea „bani pentru Ceauşescu”. De astă dată, făcând bani pentru ei şi pentru protectorii lor politici.

Probabil că, pentru a nu fi socotite simple teorii, cele spuse mai sus au nevoie de exemple concrete. Pot să le dau. În centrala Ministerului Comerţului Exterior, în primăvara anului 1990, directorul Talpaş, secondat de adjunctul său Minculete din cadrul Direcţiei Asia şi Extremul Orient, erau din fosta Securitate: primul colonel, al doilea maior. La fel, în Direcţia Africa din Ministerul Comerţului Exterior, directorul Grigore şi adjunctul său Bălan erau şi ei din Securitate. În Direcţia Europa lucrau fostul locotenent-colonel Culău, pe post de consilier, ofiţerii Nica, Mihoc, Berinde şi Fota.

La Direcţia Chimiei era şef ofiţerul de securitate Negoescu. Până şi Direcţia de Organizare şi Control a ministerului era condusă tot de un cadru al fostului DSS, directorul Negulescu. Toate conducerile întreprinderilor de comerţ exterior ale ministerului (Fructexport, Agroexport, Metalimportexport sau Terra) au fost conduse şi după 1989 de foşti ofiţeri de securitate, din cadrul fostei ICE Dunărea, din fostul Serviciu Independent pentru Comerţ Exterior al Securităţii sau de foste cadre ale Direcţiei de Informaţii Externe, spioni sub acoperire de ataşaţi comerciali, retraşi de la posturi după 1989.

Unii ofiţeri au părăsit comerţul exterior în 1990, cum e cazul fostului ministru adjunct Bădiţă, care avea cel mai înalt grad – general de Securitate. El a preferat diplomaţia, plecând consilier economic şef al Ambasadei României la Teheran. Nu era singur. Până în august 1993, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Comerţului şi Ministerul Turismului numiseră 17 foşti ofiţeri de Securitate la posturi în străinătate, alţi 11 au intrat în centrala Ministerului Comerţului Exterior, întărind rândurile celor deja prezenţi. Foşti securişti îi protejau din funcţii cheie: Petre Ciobanu, director în Ministerul Afacerilor Externe, fusese ofiţer DIE; Radu Herghelegiu de la Departamentul pentru Reformă al Guvernului şi Rareş Petru, directorul EximBank erau şi ei foşti securişti.

Toţi aceştia sunt numai „vârful aisbergului” prin care Securitatea a „privatizat comunismul”, strămoşii imperiului economico-financiar al serviciilor secrete din prezent, care, într-o simbioză şi continuitate perfecte, cu ajutorul ordonanţelor Guvernului Năstase, au devenit astfel moştenitorii Securităţii, preluând „din mers” şi dezvoltând patrimoniul ei economic. La acesta au adăugat „plusvaloare”, în condiţiile economiei de piaţă. Şi al poziţiei lor privilegiate, în sistemul de putere din România, care le-a acordat, cum spuneam, inclusiv „pensii speciale”.

După intrarea ţării noastre în NATO, comerţul cu arme a devenit strict controlat. Contrabanda cu carburant din vremea embargoului impus fostei Iugoslavii devenise şi ea, la începutul anilor 2000, doar o frumoasă amintire, iar filierele arabe de contrabandă cu ţigări suferiseră lovituri devastatoare, în timpul administraţiei Constantinescu. Aşa că, după ordonanţele guvernului Năstase, am toate motivele să cred că „serviciile” s-au reorientat spre infiltrarea şi controlul asupra comerţului cu medicamente şi echipamente medicale, al doilea ca sursă de profit la nivel mondial după comerţul cu arme.

Scandalul mediatic legat de Hexi Pharma, singura firmă românească producătoare de dezinfectanţi şi biocide, încheiat tragic pentru patronul ei, este şi el un argument. Acesta este contextul, „oceanul” din care a ieşit la suprafaţă cel mai mic peştişor din apele tulburi ale „generaţiei a doua” de moştenitori ai Securităţii, copiii „tehnocraţilor” de după 1989 şi nepoţii „strămoşilor” de la ICE Dunărea: Andrei Mihai Dracea. (https://www.mediafax.ro/editorialistii/opinie-marius-..)

Anchetă a istoricului Marius Oprea

Loading...
loading...

2 COMENTARII

  1. “…preşedintele Emil Constantinescu a dat dispoziţie ca orice aşa-zise „operaţiuni speciale” (cu precădere ele erau activităţi de contrabandă cu arme şi cu ţigări) să fie stopate…”____—–____ aceasta este una dintre stirile care -de cateva ori- m-au facut sa zic ca emil constantinescu ar trebui crutzat de pedeapsa capitala si doar incarcerat indefinit , plus munca zilnica si silnica, versus ce trebuie facut cu absolut totzi ceilalti pres-edinti, pm-i si alte cateva capete mari( la zi trebuie ca s-au adunat 30 asemenea capatzani), adica -numai legal- condamnati capital si executati in public prin taierea capului sau spanzurare….Mai jos un comentariu mai vechi, la subiect, cu adaosul ca- din acest articol, bine sustinut cu exemple – vechile versuri sunt la mare actualitate, anume “partidul e’n toate, in cele ce sunt,/Si maine vor rade la soare…” adica partidul si securitatea conduc tara si o vor conduce in continuare(prin monstruozitati precum iohanis, orban, catzu si multi alti declasati), probabil , pana la “victoria finala”…///

    June 20, 2019 at 9:00 pm Motto:” Cea mai mare inselatorie a diavolului a fost sa convinga lumea ca el nu exista” Mai jos o scurta spicuire din art.”Victime? Faptasi? Sau victime-faptasi? Pitesti la 70 de ani( Petre M.Iancu) “…Cat de putin se stie, de fapt, s-a vadit cand discutia istorica, stiintifica, despre …Or, istoriografia romaneasca a cam batut pasul pe loc. E timpul ca, in interesul memoriei si democratiei romanesti, sa recupereze, (prin cercetare si gandire libera, la adapost de mitologii, intimidari si amenintari) ce-a pierdut fata de istoriografia occidentala…”—___— acest articol , solid si bine punctat, imi readuce in actualitate o cerere, o sugestie pe care am mai facut-o (tangential) de’a lungul timpului, insa pe care -azi- o fac la modul definit, subliniat si scris in majuscule , si anume NECESITATE ca cineva sa scrie o carte transanta , directa despre MAREA MISTIFICARE pe care -dupa “89, SECURITATEA ( si fosta nomenclatura, dar in principal securitatea) au aruncat-o pe piata romaneasca, anume ca “diavolul nici nu a existat”, transferand inca odata in mod abuziv, propriile responsabilitati, pe seama turnatorilor/ informatorilor…Insa aceasta carte cu un titlul f. apelativ (anume ” SECURIST SI TURNATOR”) TREBUIE SCRISA DE O PERSOANA care a dovedit macar in acesti ultim 30 de ani probitate morala si -in plus- una dintre acele persoane care a avut si are acces la arhivele securitatii(si militiei) , pentru a demonta odata pentru totdeauna si a puncta faptul ca singurii vinovati de dezastrul romanesc sunt doar 2 entitati, sECURITATEA comunista si nomenclatura, care au reusit sa dispara din vizorul public, lasand ca si cal de bataie “turnatorii”, in estimp, ei, au ridicat imperii financiare (chiar prin folosirea/ si din salarii si pensii uriase, NEMERITATE)continuand sa oprime si exploateze populatia tarii, pe care prin tertipuri bine stapanite, au mentinut si mentin aceiasi populatie, in confuzie si stare de de aversiune impotriva informatorilor ei, desi ei , securistii, sunt cei vinovati…In realitate orice natie trecuta sau actuala, are o securitate si informatori, este singurul mijloc de a preveni(partial) si combate tot felul de crime, chiar si la zi , Romania are un numar imens de cetateni subscrisi sau amatori, ca informatori, insa NU aceasta este problema, ci faptul ca fostii oficiali ai securitatii( nu le putem zice ofiteri, Ofiter implica si un anumit dozaj de Gentleman), de orice grad(dar mai ales grade inalte si NU superioare, si -implicit- mai ales securistii imbatraniti in functii) erau prin definitie ( si “constiinta”) politruci si politie politica, ei -practic- faceau si au facut acelasi lucru, fie cu, sau fara informatori, de multe ori, imitand scrisul-de mana- al informatorilor, au masluit declaratii foarte dure, oricum neconfirmate de nimeni, in fond toata ierarhia securista si a nomenclaturii se baza pe minciuna si intelegere mutuala sau explicita a diverselor trepte si functii existente…Mai mult, multi informatori au fost neutri in informatii sau chiar au aparat persoanele “suspectate” de catre securitate ca ar fi ” dusmanoase statului”, insa daca politrucii securisti aveau nevoie de “carne”, o obtineau oricum, pentru ca nu era necesara confirmarea unei informatii din alte surse (cat mai neutre si mai diverse), practic ei nu erau interesati decat de a produce noi “dusmani ai poporului si oranduirii socialiste”, doar pentru a-si multumi superiorii si pentru a-si mentine posturile bine platite si cu multe alte avantaje, pe langa…De acord ca anumiti informatori trebuie sa fi participat voluntar la diverse actiuni( f. multi informatori insa, au fost santajati/ constransi sa semneze adeziunile) care s-au soldat cu inchisoare (pentru “tinte”) sau macar diverse sicane , iar aici trebuie sa facem diferenta dintre real “turnator” si “informator”, turnatorii trebuie redusi la cei care realmente coabitau cu victimele, adica colegi de birou, de munca , etc., un caz aparte il fac cei din inchisorile oficiale( altfel intreaga Romanie a fost o imensa inchisoare, unde 99% din populatie a resimtit cumva rigorile lagarului), si trebuie exonerati de responsabilitati ( a fost o chestiune de supravietuire), insa nu si cei care au participat efectiv la actiuni impotriva altor detinuti politici , precum in cazul ing. Ursu, unde -INCA- autorii morali, adica cei reali ( gradele-sa nu le zicem ofiteri- de la securitate si militie- total responsabile de acel asasinat) sunt inca in libertate si traiesc in lux, prin pensii uriase, datorita exact aceluiasi fapt, anume ca prin investirea acelor salarii si pensii, in diverse activitati legale( dar si ilegale) batranii securisti( care, e adevarat, scad in numar, fiind octogenari) au creat o mafie care tine nu doar populatia sub teroare dar insasi justitia…Practic noii securisti nu trebuie neaparat cautati in noile institutii(SRI, SIE, etc.- care se pare ca au inteles ceva din istorie) acestia sunt , direct dar mascat, fostii securisti si nomenclaturisti, dar mai ales asociatii lor (rude sau prieteni- toti, mai tineri) infiltrati in toate formele de conducere centrala si teritoriale, inclusiv( si , mai ales) in media scrisa sau virtuala, prin care -in forme total antijurnalistice, inclusiv -si mi ales- triviale si vulgare, ataca pe oricine mai indrazneste sa critice vechea sECURITATE si nOMENCLATURA comunista…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.