Citatele de mai jos sunt extrase dintr-o carte intitulată «Perspectiva ştiinţifică», a autorului Bertrand Russell, un renumit filozof britanic, un susţinător al eugeniei şi al guvernului mondial. El a avut o influenţă uriaşă. Citatele următoare descriu modul în care guvernele „democratice” utilizează propaganda în şcolile publice, televiziune şi filme pentru a modela opinia publică şi credinţele, în vederea manipulării largi a populaţiei în beneficiul elitelor.
Manipularea ştiinţifică a gândirii publice
„Ştiinţa ne-a dat, prin succesiune, puterea asupra naturii neînsufleţite, puterea asupra plantelor şi a animalelor şi, în cele din urmă, puterea asupra fiinţelor umane”
„Acesta este tipul de manipulare al idealiştilor care vor crea societatea ştiinţifică în zilele noastre. Lenin este arhetipul. Şi Mao Zedong. Toată puterea reală va fi concentrată în mâinile celor care înţeleg arta manipulării ştiinţifice.” „Ştiinţa va fi studiată cu sârguinţă şi va fi strict limitată la clasa conducătoare. Populaţiei nu-i va fi permis să ştie cum i-au fost generate convingerile sale, cu alte cuvinte, publicului nu-i va fi permis să ştie cum credinţele şi opiniile lui au fost ştiinţific manipulate de către guvern pentru a gândi într-un anumit fel. Va fi de aşteptat ca bărbaţii şi femeile de rând să fie docili, harnici, punctuali, nepăsători şi mulţumiţi. Dintre aceste calităţi, probabil, mulţumirea va fi considerată cea mai importantă. În scopul de a o produce, toate cercetările de psihanaliză, behaviorism şi biochimie vor fi aduse în joc”
Modelarea sclavului perfect pentru a fi mulţumit cu sclavia lui
Copiii „vor petrece mult timp în aer liber şi nu li se va oferi nicio carte de studiu în plus decât este absolut necesar. La temperamentul astfel constituit, docilitatea va fi impusă de metodele de instrucţie cazonă, sau poate prin metodele mai moi utilizate la Boy Scouts.
Toţi băieţii şi toate fetele vor învăţa de la o vârstă fragedă să fie ceea ce se numeşte ‘cooperativ’, adică, să facă exact ceea ce face toată lumea. Iniţiativa va fi descurajată la aceşti copii şi nesupunerea, fără a fi pedepsită, va fi eliminată din ei în mod ştiinţific.
Planul de învăţământ va fi în mare parte ghidat, iar atunci când ei se vor apropia de sfârşitul anilor de şcoală vor fi învăţat deja ce este comerţul. Pentru a stabili ce tip de comerţ vor adopta, experţii le vor evalua aptitudinile. Lecţii oficiale vor fi realizate prin intermediul cinematografului sau al radioului, astfel încât un profesor să poată da lecţii simultan în toate clasele de-a lungul unei ţări întregi. Menirea acestor lecţii, desigur, va fi ca ele să fie recunoscute ca sursă a unei înalte calificări, rezervate pentru membrii clasei de guvernare”
„Este de aşteptat ca progresele în fiziologie şi psihologie să ofere guvernelor un control mult mai mare asupra mentalităţii individuale decât au acum chiar şi în ţările totalitare. Fichte a statuat că educaţia ar trebui să vizeze distrugerea voinţei libere, astfel încât, după ce elevii au terminat şcoala, să fie incapabili, pe tot parcursul restului vieţii lor, de a gândi sau acţiona altfel decât institutorii lor ar fi dorit. Dar în timpul lui acest lucru a fost un ideal de neatins: ceea ce el a considerat a fi cel mai bun sistem existent l-a produs pe Karl Marx. În viitor, aceste lipsuri nu sunt prevăzute să apară în cazul în care există o dictatură.
Dieta, preparatele injectabile, precum şi interdicţiile stricte se vor combina, de la o vârstă foarte fragedă, pentru a produce un gen de caracter şi un gen de credinţe pe care autorităţile le consideră de dorit şi orice critică serioasă la adresa puterilor va deveni imposibilă psihologic. Chiar dacă toţi trăiesc mizerabil, toţi vor crede despre ei înşişi că sunt fericiţi, pentru că guvernul le va spune că sunt aşa”
„În ceea ce priveşte lucrătorii manuali (muncitorii), ei vor fi descurajaţi să gândească serios: locurile lor de muncă vor fi făcute cât mai confortabile şi programul lor de muncă va fi mult mai scurt decât este în prezent; ei nu vor avea frica sărăciei sau a nenorocirilor pentru copiii lor. De îndată ce stau peste orele de lucru, activităţi de divertisment le vor fi furnizate, sau alt gen de activităţi, pentru a le provoca o veselie sănătoasă, precum şi pentru a preveni orice gânduri de nemulţumire, care altfel le-ar putea înnoura fericirea”
Propagandă: de la sala de clasă la Hollywood
„Se pare că tehnica publicitară ne arată că, în marea majoritate a colţurilor lumii, orice propunere va obţine acceptarea dacă este reiterată în aşa fel încât să rămână în memorie. Cele mai multe dintre lucrurile pe care le credem, le credem pentru că noi le-am auzit afirmate (de altcineva); nu ne amintim unde sau de ce au fost afirmate, de aceea suntem în imposibilitatea de a fi critici chiar şi atunci când afirmaţia a fost făcută de către un om al cărui venit va fi majorat prin acceptarea acesteia şi chiar dacă nu a fost susţinută de nici un fel de dovezi”
„Reclamele tind, pe măsură ce tehnica devine tot mai perfecţionată, să fie mai puţin şi mai puţin argumentative, şi mai mult şi mai mult izbitoare. Atât timp cât se crează o impresie, rezultatul dorit este atins”
„Luând acest fapt în considerare, în mod natural ne întoarcem la subiectul educaţie, care este a doua mare metodă de propagandă publică. Educaţia are două scopuri foarte diferite; pe de o parte are ca scop dezvoltarea individului şi oferirea cunoştinţelor, care vor fi utile pentru el; pe de altă parte, acesta are ca scop producerea de cetăţeni, care vor fi convenabili pentru stat sau pentru biserică, care se vor ocupa cu educarea lor. Până la un punct, aceste două scopuri coincid în practică: este convenabil pentru stat ca cetăţenii să fie capabili să citească şi să aibă unele aptitudini tehnice în virtutea cărora să fie în măsură să facă o muncă de producţie; este convenabil ca aceştia să aibă suficient caracter moral pentru de a se abţine de la o crimă, precum şi să aibă suficiente informaţii pentru a fi în măsură să-şi dirijeze viaţa. Dar atunci când vom trece dincolo de aceste cerinţe elementare, interesele individuale pot intra în conflict de multe ori cu cele ale statului sau ale bisericii. Aceasta în special în ceea ce priveşte credulitatea.
Pentru cei care au controlul publicităţii, credulitatea este un avantaj, în timp ce pentru individ o putere de judecată critică este mai mult decât probabil să fie benefică; în consecinţă, statul nu vizează producerea unei deprinderi ştiinţifice a minţii, cu excepţia unei mici minorităţi de experţi, care sunt bine plătiţi, şi, prin urmare, ca regulă, suporteri ai status quo-ului. Printre cei care nu sunt bine plătiţi credulitatea este mai avantajoasă pentru stat; în consecinţă, copiii la şcoală trebuie să înveţe ceea ce li se spune şi sunt pedepsiţi în cazul în care exprimă neîncredere. În acest fel, un reflex condiţionat este stabilit, conducând la credinţa în orice s-a spus autoritar de către persoanele în vârstă, ca importanţă.”
„Per ansamblu, în prezent în educaţie, forma de loialitate faţă de stat cea mai accentuată este de ostilitatea faţă de duşmani”
Predarea uniformităţii prin Hollywood şi televiziune
„Invenţiile şi tehnicile moderne au avut o influenţă puternică în promovarea uniformităţii de opinie şi în a-i face pe oameni mai puţin individuali decât erau. […] Dar, în lumea modernă există trei mari surse de uniformitate în plus faţă de educaţie: acestea sunt presa, cinematograful şi radioul. Poate că cel mai important dintre toţi agenţii moderni de propagandă este cinematograful. În cazul în care cinematograful este implicat, motivele tehnice ale producţiilor de mare amploare, care duc la uniformitate la nivel mondial sunt supracopleşitoare. Costurile unei producţii bune sunt colosale, dar nu sunt mai mici dacă aceasta este expusă rar decât dacă este expusă mai des şi peste tot”
„Marea majoritate a tinerilor, în aproape toate ţările civilizate îşi derivă ideile lor despre dragoste, onoare, mod de a face bani, precum şi despre importanţa hainelor bune, de la serile petrecute pentru a vedea ce crede Hollywood-ul că este bun pentru ei. Mă îndoiesc că toate şcolile şi bisericile combinate la un loc au o influenţă aşa de mare ca sălile de cinema, în ceea ce priveşte opiniile tinerilor cu privire la astfel de chestiuni intime ca dragostea şi căsătoria precum şi modul de a face bani. Producătorii de la Hollywood sunt marii preoţi ai unei noi religii”
Depopularea – cheia spre guvernul mondial
„Există trei modalităţi de control a unei societăţi în ceea ce priveşte populaţia. Prima este prin controlul naşterilor, a doua este pruncuciderea sau chiar războaiele distructive, iar a treia – o societate ştiinţifică a lumii nu poate fi stabilă, cu excepţia cazului în care există un guvern mondial. Numai dacă …o putere sau un grup de puteri ies victorioase şi purced la a stabili un guvern unic mondial cu monopol asupra forţei armate, (în acest caz) este clar că nivelul de civilizaţie trebuie să fie într-un declin continuu…”
Bertrand Russell a scris această carte în 1954. Încă de atunci se putea vedea cum funcționează în practică. Între timp lucrurile au evoluat, dar în același sens: acum Hollywood-ul și internetul, manipulat de către aceiași mari păpușari, ne dau toate „tendințele”, ne spun cum să gândim și cum să înțelegem lucrurile. Manipularea și propaganda au existat din toate timpurile și funcționează în orice grup uman, atunci când liderul încearcă să-și impună voința sau interesele asupra celorlalți. Ele au fost, între timp, perfecționate până la a atinge un nivel științific și sunt utilizate pe scală largă pentru a influența formarea opiniilor și credințelor publicului. Toate guvernele, fără deosebire, au practicat și practică manipularea și propaganda. Iar în acest context, existența în regimul nazist a unui minister al Informării și Iluminării Publice, cunoscut mai ales prin prisma personalității lui Joseph Goebbels poate fi privit mai degrabă ca un semn de onestitate și o intenție onorabilă, decât ca o activitate „reprobabilă”. Concluzia este aceea că, până când nu vom atinge „iluminarea”, ca public sau societate, cu toții suntem supuși manipulărilor și propagandei.
