O știre: moartea presei

1

Una din cele mai bune vești din ultima vreme este legată de moartea presei tradiționale. Sigur că mass media nu prezintă în mod curent această informație că pe un prilej de sărbătoare, dar nu poți pretinde obiectivitate tocmai în aceste momente delicate (vezi, de pildă, a iminenta moarte a New York Times sau a numeroaselor cotidiene „de calitate” de la noi).

Casandrele de serviciu și fomatorii de opinie pătimași au început să vestească o mică apocalipsă în urma prăbușirii celei de-a patra puteri. Se opinează că ar fi în pericol democrația, societatea civilă, dreptul la informare, chiar drepturile individuale, și multe alte lucruri. Cred că tocmai drepturile individuale ar putea avea cel mai mult de câștigat, ceteris paribus, iar oamenii vor fi, în principiu, mai bine informați.

Acum să explic… Presa tradițională a fost de la bun început un debușeu pentru informații partizane, vulgaritate, materialism cras, progresivism pe toate linia și „umanitarism cu ghilotina”. Și aici nu am în vedere presa „tabloidă” în comparație cu cea „quality”, ci tocmai pe aceasta din urmă, și nu cea din ultimii ani de la noi sau de aiurea, ci mai mult presa de acum 100-120 de ani, în special din țările civilizate, cum sunt numite de obicei.

Ce-i drept că ziarele de atunci arătau că un roman de idei în comparație cu cele din zilele noastre și pretindeau o capacitate de a discerne și înțelege superioare, dar spiritul și esență lor au rămas neschimbate. Adică materialiste (În favoarea ziarelor contemporane ar mai trebui adăugată și scuza că de atunci și până astăzi școală publică a scos analfabeți pe bandă rulantă, deși acest amănunt nu schimbă fundamental perspectiva).

De altfel, presa așa cum o știm noi s-a născut odată cu triumful spiritului modern și are toate defectele acestuia, doar că mult mai îngroșate. Iar pentru a nu mă aventura în acest teritoriu singur am ales câteva nume foarte diferite care să ne ofere o imagine parțială despre cum arată presa de atunci:

„As the press of this country now exists, it would seem to be expressly devised by the great agent of mischief, to depress and destroy all that is good, and to elevate and advance all that is evil în the nation. The little truth that is urged, is usually urged coarsely, weakened and rendered vicious, by personalities; while those who live by falsehoods, fallacies, enmities, partialities and schemes of the designing, find the press the very instrument that the devils would invent to effect their designs” (James Fenimore Cooper, citat de Richard Weaver „Ideas have consequences”)

„A few years ago I was walking one Sunday morning along a country road in a remote part of New England, and on passing a farmhouse saw through the window the members of the family around the lighted lamp, each one bending over a section of a yellow journal. I reflected that not many years before the Sunday reading of a family of this kind would be the Bible. To progress from the Bible to the comic supplement would seem a progress from religious restraint to a mixture of anarchy and idiocy” (Irving Babbitt – Literature and the American College)

„Just see these superfluous ones! Sick are they always; they vomit their bile and call it a newspaper. They devour one another, and cannot even digest themselves” (Friedrich Nietzsche – Așa grăit-a Zarathustra)

„I have given up newspapers în exchange for Tacitus and Thucydides, for Newton and Euclid, and I find myself much the happier” (Thomas Jefferson într-o scrisoare către John Adams)

„Rică: Da, familia e patria cea mică, precum patria e familia cea mare; familia este baza societăţii / Jupân Dumitrache: Aşa e, bravos! (lui Ipingescu.) Toate le ştie, îmi place…/ Ipingescu: Apoi dacă-i jurnalist… (Ion Luca Caragiale – O noapte furtunoasa).

Lista nu se oprește aici, însă ar trebui să fie suficient pentru a avea o idee despre cum stăteau lucrurile odinioară, și care era opinia unor oameni diferiți ca filosofie socială vis-a-vis de „progresul” informației și efectele sale asupra oamenilor obișnuiți.

Revenind în prezent, presa a fost de cele mai multe ori doar instrumentul de propagare a ideologiei oficiale elaborate în universitățile de stat, diferențele de opinie luate la scară mare fiind infinitezimale și având la bază doar atașamente financiare diferite (vezi, de pildă, cazul României, unde majoritatea jurnaliștilor sunt avocații intervenției statului în tot ce mișcă pe fața țării).

În acest context, succesul internetului și prăbușirea mediei convenționale merită sărbătorite ca un prim pas important spre o repunere a lucrurilor în ordinea lor firească. Accesul la surse diverse de informare, la opinii și comentarii variate, gratuitatea știrilor, rapiditatea cu care sunt reproduse, descentralizarea, toate depun mărturie despre avantajele noilor media. În mod cert această reformă nu vă schimba pe termen scurt esență presei sau dimensiunea interioară a oameneilor. Ca atare, miracolele nu vor apărea peste noapte. Dar cred că este rezonabil să ne așteptăm ca oamenii să devină mai circumspecți și mai reticenți la ce le este servit că informație oficială. Iar dacă succesul acesta va fi însoțit și de o delegitimizare a școlii publice (deși nu se întrevăd deocamdată semne relevante în această direcție), atunci motivele de sărbătoare vor fi și mai mari.

Din păcate există posibilitatea ca această victorie să fie efemeră, deoarece primii avocați ai reglementării internetului și-au făcut apariția, bineînțeles din dorința “sinceră” de a “proteja consumatorii” de calitatea inferioară a informației. Însă până atunci nu strică puțină veselie sobră.

Preluare: karamazov.ro / Autor: Ninel Ganea   

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

  1. “…Din păcate există posibilitatea ca această victorie să fie efemeră,…”____—-____ aceasta victorie va fi mai mult limitata(partiala*), decat efemera, practic va dura, insa cenzura nu va inceta niciodata, atata timp cat orice forma de media reprezinta un interes de grup sau chiar individual, si care nu poate( in mod natural) sa-si taie singuri craca de sub picioare, doar de dragul de a arata ca sunt in stare sa suporte sa fie dovediti mincinosi sau partizani, etc…Solutia este o legislatie dura, in care sa fie garantat dreptul la exprimare oricui si despre orice,si cat mai multe grupari de watch dog, care sa sesizeze public si in forma juridica, orice nereguli…Iara aceasta cenzura, cred ca este mai bine reprezentata in tari ca Romania ( ex-comuniste) unde reflexul autoritarian dispare greu si unde bazdacurile(capriciile) fiecaruia sunt lege(pentru el /ea),adica acel hedonism exagerat si chiar patologic, este baza relatiilor dintre “oameni”, cea ce(sigur in Romania) a debusat in cel mai nesanatos si pagubos individualism…Altfel -cam de la inceputuri- presa a fost partizana( pana la “a se manca precum cainii”) , daca si Nietzsche a spus-o asa de franc chiar inainte de 1900, care a foast si anul mortii sale…La zi , sunt aparente deosebiri , insa datorate mai degraba laturii tehnice, dar si sofisticarii mintii umane focalizata mult mai mult pe inselatorie subtila chiar atragatoare…(*-recent(ultimele 4-5 luni), cred ca am mai spus, mi-au fost sterse -si din urma- comentarii f. pertinente, pe diverse pagini ca AM Press, ziarul Azi, AM press Oradea, Dela0.ro si cursdeguvernare, probabil(pe acesta , ultimul) pentru ca il”atacasem” (adica nu eram de acord cu asa idei) pe unul din “scriitorii” paginii(lazea ?), un tip care lucreaza la banca centrala si care -spunea el- ca (marele expert… in primit salariu astronomic!) nu recomanda intoroducerea TAXARII PROGRESIVE, masura ce ar rezolva multe din problemele tarii, dar ar subtia-chiar putin, dar pentru ei tot un mare of!- din salariile si veniturile lor, absolut nemeritate…)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.