Un mare erou român al celui de-al Doilea Război Mondial

2

Generalul de Flotilă Aeriană RADU THEODORU declară mereu, cu mare respect față de români și istoria poporului: „Pentru mine, zborul nu a fost o meserie, ci pasiunea mea existențială”.

Aflat acum la vârsta de 96 de ani își amintește de toate evenimentele importante din viața sa, petrecute în servirea apărării țării sale pe timpul războiului și restul cariei active de după această etapă.

Cu profundă documentare descrie și etapa petrecută în marina militară română, dar cu ură față de regimul comunist, care l-a degradat și concediat. Dar nu a disperat, ci și-a găsit  refugiul în scris, având un talent de scriitor deosebit și apoi în cucerirea celeilalte întinderi albastre: marea.

Generalul de flotilă aeriană Radu Theodoră s-a născut la 17 ianuarie 1924 la Ineu, județul Arad. Tatăl său a lucrat ca director la un stabiliment de ocrotire socială. Copilul său, viitorul general a fost trimis la studiu la Secția științifică a Liceului Constantin Loga din Timișoara. A continuat să-și perfecționeze pasiunea din copilărie, zborul cu avioanele, pasiune care a continuat-o în cariera militară.

În anul 1942 a obținut la Petroșani brevetul de pilot, fapt care l-a ajutat să intre în 1943 la Școala Superioară de Aviație Militară, Secția Naviganți, de la Cotroceni.

Aici, pe lângă cursurile și pregătirea practică ca pilot a urmat și cursuri de pregătire militară.

După terminarea școlii, a fost repartizat la Flotila 1 Vânătoare, unde a pilotat avioane militare de tip Fleet, IAR-27 și Nardi.

După 23 august 1944, după ce a participat, ca infanterist, la operațiunile de curățare a teritoriului românesc de trupele inamice, a asistat la toată drama ofițerilor care s-au acoperit de glorie pe Frontul de răsărit, mulți dintre ei primind decorația „Mihai Viteazul”. Ocupația sovietică a desființat Armata a III-a română care a luptat pe frontul de est iar majoritatea ofițerilor au fost trimiși în arest.

Pentru că și-a exprimat permanent un punct de vedere personal față de politica sovietică și procesul de rusificare a armatei române, în anul 1952, pe când era comandant de escadrilă și instructor de luptă la Regimentul I Vânătoare , Radu Theodoru a fost concediat și trimis la Sibiu, într-o școală de ofițeri tehnici.

El a cerut mereu ministrului Forțelor Armatei de a-l repune în funcția de pilot, deoarece  a obținut cele mai bune rezultate la examenele de pilotare a avionului Messerschmitt 109 G6.

A participat la nivel de armată la cele mai dificile aplicații, acordându-i-se încrederea de a face parte din unitatea de alarmă a Regimentului, zburând în luptă în condiții dificile împotriva aviației inamice.

Mereu cerea comandanților să fie inclus în formațiile de luptă cele mai dificile împotriva aviației inamice: „Vreau să zbor, să aud motorul mergând rotund, să văd patrule de vânători în stânga și în dreapta, să văd întinsa și rodnica câmpie a patriei sub aripile de oțel”.

În anul 1952 regimul politic a devenit foarte dur și marele și talentatul aviator Radu Theodoru ajunge să fie îndepărtat de la zbor din punct de vedere politic, fiind scos în rezervă.

Comuniștii i-au tăiat aripile zborului, însă nu l-au putut opri să viseze și ceea ce inițial părea a fi o dramă a scos la lumină un alt mare talent a lui Radu Theodoru: scrisul.

Frecventând Cenaclul literar de la Sibiu, și-a încercat talentul scriind o nuvelă, intitulată «Răscoala lui Mihai Viteazul». Cum era foarte bine documentată, la rugămintea Editurii Tineretului a scris un roman istoric numit «Brazdă și paloș», roman cu care a devenit scriitor profesionist.

Datorită talentului literar este rugat să meargă la Timișoara și să sprijine aici dezvoltarea mișcării literareromânești.

Dar la Timișoara a avut de înfruntat opiniile unor scriitori atașați regimului comunist, dar nu a cedat politicii de a se alinia acestei politici, și pentru acest lucru a fost propus de a fi înlăturat din Uniunea Scriitorilor.

După o perioadă petrecută la Reșița, în calitate de jurnalist, i-a fost ridicată suspendarea și a fost numit președintele Uniunii Scriitorilor din Timișoara. A înființat aici prima asociație a scriitorilor români din sudul Transilvaniei.

Între timp Radu Teodoru se hotărăște să se mute la București și astfel să scape de alte conflicte cu o parte din scriitori, atașați comunismului, și să-și construiască o locuință la Grădiștea. Aici a continuat să scrie carte după carte, dar își dorea mereu să revină la meseria lui de marinar.

Dacă a văzut că nu mai poate cuceri spațiul aerian, a încercat să evadeze marea.

Așa s-a născut barca pe care a numit-o «Haihui», o ambarcațiune cu care a navigat pe Dunăre.

Între timp conducerea armatei a revenit la decizia de a-l îndepărta din marină, l-a numit să conducă un cenaclu militar, i s-au redat gradele și apoi a fost trimis să fie cronicarul primului marș transatlantic al navei școală «Mircea», care a avut loc în anul 1976. Bricul a participat, alături de veliere din întreaga lume, la comemorarea a 200 de ani de la declararea independenței Statelor Unite ale Americii. În urma acestei experiențe, care l-a fermecat, a scris cartea „Noi, Mircea și Atlanticul”.

Aviatorul și marinarul Radu Theodoru și-a pus în plan să facă înconjurul pământului pe apă. El a introdus în limbajul curent al navigatorilor termenul „circumterra”. După ce a obținut brevetul internațional de comandând de iaht cu vele, a început să-și pună planul în aplicare.

În anul 1987 face primele încercări cu iahtul «Decebal 1» până în Marea Egee. Fiindcă vasul dezvolta performanțe slabe a construit la Șantierul Oltenița «Decebal 2».

Cu el spera să facă înconjurul lumii.

Totuși, în acea vreme, a fost ajutat de Ilie Ceaușescu, pentru a echipa iahtul cu aparate de bord de dirijare și cu 10000 de dolari. I s-a pus la dispoziție și echipaj din Marina Comercială.

A început cursa in jurul globului, ajungând până în Madeira, aici așteptând banii promiși pentru traversarea Atlanticului, 400 de dolari, dar care nu au sosit.

În aceste condiții Radu Theodoru se întoarce în țară cu nava «Războieni», cu echipajul și cu iahtul, așa încheindu-se aventura de traversare a globului.

Așa s-a încheiat aventura pe mare a lui Radu Theodorescu.

A continuat să scrie până s-a ivit din nou șansa să piloteze aparate ușoare de zbor care decolau de pe un aerodrom sportiv de lângă București.

În prezent Radu Teodorescu continuă să creadă în patriotism: „E așa de simplu. Te naști. Nu este un adaus. Este foarte firesc. La mine se motivează și prin familie. Mă pot desprinde de pământul ăsta în care generații întregi de-ai mei sunt acolo, în iarba aia, frontul războiului”.

Opera de scriitor a lui Radu Teodorescu este vastă: romane istorice-13; romane cu subiecte contemporane-11; cărțile mării-7; romane științifico-fantastice-5; romane document-4; romane de analiză politică-4; Nuvele-2.

Venerabilul general Radu Theodoru, împletind un Zbor celest(aviația) cu un Zbor terestru (scriitura), și-a împlinit și continuă să își împlinească sublim clipa! Dar și suprema misiune pentru cei de azi, generațiile care, cu certitudine, îi vor urma exemplul.

Col (r) lect. univ. Dr. ing. Constantin AVĂDANEI

Președinte al Grupului de Inițiativă «CENTENER – MAREA UNIRE – ALBA IULIA – 2018» ALBA IULIA

Citește și:

„Românii se vor ridica!”

„Să nu ne ascundem după degete. Avem o clasa politică trădătoare, plină de vânduți, de sus până jos. Dacă azi trăiam momentul 1918-1919 nu știu ce ar mai fi rămas din România. E o clasă suprapusă foarte bine definită de Eminescu, care se ridică pe orice, și pe cadavre, și trage înapoi România, spre un moment periculos ca cel din 1918-1919, când eram atacați concentric și puși în pericol de dispariție ca stat. Situația României, fără o clasă politică responsabilă, fără un singur om de stat măcar-numai teleghidați, nulități și șantajabili-, relevă un moment de criză totală la nivelul conducerii dar și un moment de trezire a conștiinței naționale, de ridicare a românității. Valea Uzului! Este un semnal! Timid, poate. Dar un semnal! Românii se vor ridica” – Generalul Radu Theodoru, 96 de ani (Mai departe…)

Susține Anonimus.roDacă te regăsești și crezi, sprijină activitatea Anonimus.ro și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de partide sau companii, nu avem interese politice sau economice, ADEVĂRUL ESTE SINGURUL NOSTRU SCOP!

2 COMENTARII

  1. O gândire excepțională, specifică doar unui adevărat patriot!!! Un ansamblu minte-inimă care ne-a ținut vii, ca neam, până în momentul de față. Românii au avut mereu capacitatea de a întoarce mortul de la groapă – așa cum spunea cândva și Petre Țuțea – numai că de data aceasta resursele intelectuale și sufletești par epuizate și, în conformitate cu statisticile europene, având în vedere că dispunem de coeficientul de inteligență cel mai scăzut raportat la celelalte națiuni ale bătrânului continent, șansele de a ne redresa au scăzut dramatic. Cât despre ecoul vorbelor înțelepte ale domnului general Radu Theodoru am mari îndoieli că au reușit să străpungă conștiința românească câtă vreme singurul țel al populației rămase să mobileze spațiul carpato-danubiano-pontic îl constituie hedonismul nestăvilit. Nu dezvolt ce reprezintă din punct de vedere psihologic și nici filosofic, pentru că nu dispun de timp. Săracul Epicur s-ar fi îngrozit! Deși teoria sa folosea strict bazele raționale și nu nebunia de astăzi.
    Oricum ar fi, mă încântă într-un mod sincer existența unor astfel de oameni!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.