Trăim una dintre cele mai șocante și periculoase forme de tiranie: domnia prin lege a prostocrației.
Domnia prin lege (rule by law) nu se confundă cu domnia legii (rule of law). Diferența este între autocrație și democrație.
Prostocrația este puterea exercitată de proști și impostori (care sunt, culmea, conștienți de impostura lor, motiv pentru care detest competiția și critica, inclusiv cea constructivă), care se înconjoară de slugi nevolnice și netrebnice pentru a se perpetua la putere și a servi scopurilor sponsorilor lor economici.
Legile nelegitime pot fi corectate prin decizii ale CCR legitime, în acord cu Constituția și cu principiul dreptății ca valoare supremă în stat. În lipsă, corecția ar putea fi violentă – reacția societății se poate concretiza în revolte, nesupunere civică, anarhie, distrugere, lucruri indezirabile pentru marea majoritate a oamenilor normali. Aici intervine rolul esențial al avocaților și al magistraților, ca oameni ai cetății lor: să lupte pentru drepturi și libertăți și, respectiv, să spună cu curaj dreptul (jurisdictio), să tragă societatea de manecă, să o pună în gardă, să agaseze prostocrația cu plângeri, acțiuni în justiție, memorii către Parlament și Avocatul Poporului și excepții de neconstituționalitate. Și să nu tacă, iar discursul lor să fie coerent. Chiar dacă în România toată lumea „se pricepe” la drept și la justiție mai bine decât se pricep avocații și chiar mai bine decât se pricep profesorii de drept, asta nu înseamnă că trebuie să tăcem, pentru că agenda publică riscă să fie dominată de non-subiecte și de non-valori, iar dreptatea să umble cu capul spart.
Ultimele luni de „guvernare” ne-au arătat o realitate sumbră, inseparabilă de rânjetul de șenilă de panzer al președintelui: utilizarea legii ca un bici contra supușilor și a legiferării ca un ciomag pe spinarea (puținilor) critici. Nimic rău nu se întâmplă din vina prostocraților în societatea noastră condusă de prostocrați și impostori, ci numai din vina populației, a bolnavilor, a bisericii și, mai ales, a „negaționiștilor”.
Un vice-rege fără haine pe el se plimbă printre noi, distrugând economia și demolând până și fundațiile sociale și spirituale ale națiunii. Și cei mai mulți supuși ai săi preferă să nu-i observe lipsa de haine și nuditatea și să creadă cu religiozitate că măsurile luate de bufonii săi pentru combaterea epidemiei (niciodată declarată oficial în România) sunt pentru siguranța noastră, și nu împotriva noastră, așa cum devine evident pe zi ce trece. În căutarea înfrigurată a promisei siguranțe, libertatea și drepturile omului sunt puse în suspensie, până la noi ordine de la suzeranul neo-feudal. Dar așa încep toate dictaturile. Pas cu pas.
Când statul corporatist anunță că ia măsuri liberticide pentru siguranța noastră, trebuie să ne temem de tirania astfel enunțată și să ne opunem.
Autor: Gheorghe Piperea
