Imnul României trebuie schimbat!

2
Napoleon Savescu

În numele iubitorilor de adevăr istoric şi de dreptate adresăm această scrisoare deschisă forurilor competente din ţară precum şi tuturor oamenilor care simt româneşte şi care se mândresc cu trecutul glorios al înaintaşilor de a iniţia toate demersurile necesare în vederea schimbării cât mai urgente a Imnul nostru Naţional, în aşa fel încât acesta să devină o sinteză poetică, un simbol măreţ şi o oglindă fidelă a neamului nostru. Imnul trebuie să fie o ilustrare obiectivă a esenţei poporului nostru, o carte de vizită definitorie, o oglindă unică, prin timp, care să-i reflecte, sintetic şi obiectiv, imaginea din trecut, din prezent şi să ofere perspectivă optimistă a viitorului.

Când auzim cântându-se imnul, gândul trebuie să ne ducă imediat la poziţia geografică a ţării, la limbă, la istorie, la oamenii care locuiesc acea unică ţară. Imnul unei ţări este simbolul distinctiv al ţării respective, este paşaportul nostru de liberă circulaţie, de recunoaştere în întreaga lume.

Ceea ce avem acum este o ruşinoasă aclamare a unor antici agresori romani care, în ciuda acaparării pentru un timp limitat a unei părţi minore din vechea şi glorioasa Dacie, nu au reuşit să ne schimbe ca popor, nu au reuşit să modifice individualitatea noastră ca neam unic pe acest pământ.

Comentarii, argumente, propuneri

În niciun cântec italian nu vom găsi un singur vers care să elogieze sau măcar să afirme că sângele lor, al italienilor, este comun cu al nostru.

Dacă Imnul Naţional românesc ar fi tradus în italiană şi ar fi auzit de către poporul italian, reacţia oamenilor de acolo ar fi, fără îndoială, una de uimire, de ostilitate, de …rejecţie.

Dacă doriţi să vă convingeţi, vă sfătuim să puneţi cuvintele imnului român pe un site italian şi veţi vedea opiniile negative, de respingere şi indignare.

Din păcate, se pare că noi suntem singura naţiune care-şi omagiază cuceritorii şi spoliatorii.

De-a lungul secolelor, toţi din jurul nostru au încercat – şi unii au chiar reuşit – să rupă câte o bucată din trupul sfânt al Daciei, apoi nu s-au sfiit deloc să-şi proclame suveranitatea şi dreptul absolut asupra unui teritoriu pe care l-au acaparat fără de lege.

Care dintre vecinii noştri de azi oferă aceleaşi drepturi minorităţilor din ţările lor?

Care dintre vecinii noştri ne doresc binele?

Ucraina, Ungaria, Bulgaria, Serbia, Rusia?

De ce nu suntem lăsaţi în pace?

Şi de ce tot noi trebuie să arătăm că-i iubim pe ei mai mult decât pe noi înşine?

Este revoltător faptul că în epoca modernă pe care o străbatem elevii învaţă în şcoli şi universităţi că noi, ca popor, suntem urmaşii Romei, şi nu al dacilor.

Antirus, Burebista, Decebal apar în mintea elevilor ca nişte personaje străine, ciudate care au trăit cândva, de mult, pe pământul ţării noastre…

Măreția trecutului nostru istoric şi vocea iluştrilor noştri strămoşi devin din ce în ce mai estompate riscând să pară stranii şi, în final, sunt şterse definitiv din memorie.

Aceasta este o crimă împotriva propriului trecut, împotriva adevărului şi, ca atare, nu poate fi acceptată.

Dovezile istorice atestă o contribuţie nesemnificativă a colonizării romane temporare şi un substrat lingvistic comun plecat din spaţiul carpato-dunărean, locul de unde au migrat indo-europenii.

Discuţii fără sens în tratate de “specialitate” şi în mass-media supralicitează contribuţia genetică a soldaţilor de diferite etnii din trupele mercenarilor romani.

Faptul că noi Nu suntem urmaşii Romei este dovedit biologic şi genetic. Noi, românii, aparţinem grupului genetic „I” ( central european) în proporţie de 75%, cât şi grupului R1a cca. 23% ; italienii – ex-romanii – (ca mai toată Europa de Vest) aparţin grupului genetic R1b.

Ce altă dovadă științifică le mai trebuie istoricilor “noștri”?

Toate aceste dovezi genetice sunt la îndemâna oricui doreşte să le consulte.

Citeam nu de mult pe situl «Europa Creştină» un comentariu sumbru despre noi: „Poporul român este pe cale de dispariţie, dispărem umiliţi, călcaţi în picioare, laşi! Nu mai avem instinct de conservare şi nici măcar un minimum de demnitate!”. 

Oare chiar aşa să fie?

Prin Imnul Naţional actual, noi arătăm lumii că suntem doar nişte colonişti pe acest teritoriu, că prin trupul nostru curge „un sânge de roman” şi că omagiem „un nume de Traian”, adică îl omagiem pe însuşi cotropitorul pământului strămoşesc…

Indignarea este mult prea mare pentru a putea fi exprimată în cuvinte!

Autoproclamarea umilinţei, a inferiorităţii este cumplit de dureroasă, cu atât mai mult cu cât este total neconformă adevărului istoric.

Pentru ca poporul nostru să-şi ridice din nou fruntea cu mândrie cântând un imn naţional care să-l reprezinte în adevăr şi dreptate, propunem Ministerului Culturii şi mass-mediei din ţară să organizeze dezbateri obiective asupra ideilor din Imnului Naţional, dezbateri la care să participe personalităţi de marcă, dar şi oameni din diferite domenii de activitate, simpli cetăţeni, oameni de bună-credinţă.

Imnul trebuie să aibă versuri înălţătoare, ritm muzical alert şi să exprime vibrant dragostea supremă pentru pământul strămoşesc, pentru poporul nostru, pentru Ţara noastră Dacia. Dacă istoricii noştri ar accepta ADEVĂRUL, că suntem Daci, şi nu Romani toată acea falsă problemă a primului venit în Transilvania nu ar mai avea sens.

Propunem să se iniţieze un concurs la nivel naţional care să valideze cel mai bun text poetic pentru Imnul Naţional şi cea mai bună melodie.

După dezbateri şi concursuri, un referendum naţional va arăta, fără îndoială, dorinţa majorităţii populaţiei de a avea un imn care s-o reprezinte cu mândrie în arena mondială.

Niciun sacrificiu nu este prea mare pentru a ne resitua, şi prin imn, ca popor, şi prin nume, Dacia, ca ţară, pe treapta demnităţii şi a adevărului istoric.

Autor: Napoleon Săvescu

Citește și:

Deșteaptă-te române și schimbă-ți imnul!

Imnul este o oglindă unică, prin timp, care reflectă nu numai imaginea din trecut şi din prezent, dar oferă şi o perspectivă optimistă asupra viitorului. «Deşteaptă-te române» se opreşte doar asupra câtorva momente istorice („Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine…”, „O mamă văduvită de la Mihai cel Mare…”), fără a menţiona altele, poate la fel de importante, sau chiar mai importante. Cât despre viitor… Nimic! Dar nimic despre ţară, al cărui nume nu este măcar pomenit (Citește mai departe…)

Loading...
loading...

2 COMENTARII

  1. ” Imnul României trebuie schimbat! ” IARASI ??? Te-ai gandit mult pana ai scapat acest soarece ? Sti de cate ori a fost schimbat Imnul Romaniei de la 9 Mai 1877 , poti spune numele unei singure tari europene ce si-a schimbat imnul de-atatea ori ca Romania ???Fi serios macar azi , cand mai sant doar cateva zile pana la 1 Decembrie !!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.