Cine sunt câștigătorii

Lista pierzătorilor de pe urma deja prezentei crize provocată (unii spun că în mod deliberat), de împricinata „pandemie”, singura vinovată, de data asta, prin aceleași „mecanisme libere ale pieței” capitalismului, de nenorocirea multora, este enormă: angajații care și-au pierdut locurile de muncă se numără cu zecile de milioane în lume, micile afaceri, în special cele din zona serviciilor, sunt falimentare. „Cei mulți”, cum li se spune, fac cozi uriașe la ajutoarele alimentare oferite pe străzile marilor orașe ale „minunatei” America (în vreme ce românii încă mai cred că este „țara făgăduinței” pentru toți), iar acesta este, pentru presa principală, încă unul dintre subiecte. „Cei mulți” ies în stradă speriați în Franța sau Germania, pentru că viitorul lor este deja afectat sau compromis de această criză. Nu mai vorbim despre înfometații planetei – presa principală nu o face niciodată! -, care nu au dispărut odată cu fotografiile realizate pentru campaniile lui Bill Gates, cele cu copii africani subnutriți. Copii africanilor continuă să moară de foame (și vor fi și mai mulți), copii indienilor, ai celor din Thailanda sau Bangladesh, continuă să lucreze pe salarii infime, cu programe prelungite, pentru haine sau componente IT ale marilor corporații ale lumii, care vor contribui la „campanii umanitare” ce li se adresează (Și de abia acestea vor umple paginile ziarelor și programele știrilor televiziunilor, acele ziare și televizuni care trăiesc și prosperă din reclama acelorași corporații, cu care trebuie, așadar, să fie mereu „prietenoase”).

Cum este posibil un asemenea cerc vicios care mereu ”neglijează” cele mai dureroase adevăruri?! Cum este posibil ca 690 de milioane de oameni să sufere de foame în 2019 pe aceeași planetă în care câteva mii realizează profituri de miliarde de dolari în același an?! Care, practic, nu au ce face cu banii. Cum e posibil ca nici unul, nici celălalt, și nici vreo dezbatere pe aceste teme să nu intre niciodată în atenția presei principale, progresiste și globaliste, posesoare și modelatoare a „conștiințelor universale”?!

Cineva spunea că problema lumii întregi e prostia și bineînțeles că prostia e o problemă atât de mare cât lumea, atunci când, apreciiind virtuțile capitalismului sau aderând la „valorile liberale” ale acestui sistem, refuzi, minimalizezi sau deturnezi aceste adevăruri obiective, care stau în picioare în fața oricărei gândiri lucide prin ele însele.

Iar aceste adevăruri obiective sunt că unii, „cei mulți”, mor de foame sau sunt predispuși oricând suferințelor materiale, în vreme ce o categorie subțire de îmbuibați se îmbogățesc dincolo de orice limite, iar, în final, au totul în mâinile lor, de la politicieni la media, de la rețele de socializare la „societatea civilă”.

Totul se întâmplă, ni se spune în final, prin „jocul pieței”, prin „mâna invizibilă” a lui Adam Smith, în economie, prin „liberatea conștiinței” și „de exprimare”, în media, „de a alege” și de „a fi ales”, în politică. Dar noi știm de acum prea bine, am realizat, că dincolo de frumoasele teorii capitaliste sau democratice, alegerile nu sunt ceea ce par a fi, că politicienii de vârf nu sunt aleși de popoare, ci propuși din culise de, da!, „mâini invizibile”, că „libertatea conștiinței” și cea „de exprimare” are căi prestabilite pe care se poate mișca „liber”. Noi știm de acum că întreg „jocul” e măsluit. Știm că suntem subiecții manipulărilor și propagandei, mânați precum turmele pentru a umple planurile generale ale celor mari și puternici. Cei care se joacă și cu piața, și cu mințile celor mulți, și cu viețile lor. Planul general nu aparține celor mulți, ci celor puțini.

Pentru că, dacă, potrivit unui raport ONU, celor 690 de milioane care au suferit de foame în 2019, până la sfârșitul lui 2020 „pandemia” le va adăuga alte 130 de milioane, în același an (de fapt doar până la mijlocul anului), aceeași „pandemie”, pe care cei mai mulți o asociază cu o mare nenorocire, le-a adus în conturi celor peste 2.000 de miliardari ai lumii aproximativ 10,2 trilioane de dolari. Asta potrivit unui studiu realizat de firma de consultanță PwC și marea bancă elvețiană UBS. Ca și raportul ONU, și acest studiu este la fel de puțin citat de către marea medie progresistă și globalistă care construiește, altminteri, „conștiințe universale”. La sfârșitul lui iulie 2020, activele totale ale celor peste 2.000 de miliardari ai lumii au ajuns la un nivel record de aproximativ 10,2 trilioane de dolari.
Demn de notat este modul în care, atunci când totuși o face, presa principală prezintă astfel de informații ca pe niște curiozități absolute, deși acestea sunt regula, și nu excepția.

Pentru că în sistemul capitalist crizele economice, cele care lovesc în cei mulți, care aduc nenorocire și disperare pentru milioane de oameni se constituie în momentele cele mai favorabile pentru ca cei mai bogați să devină și mai bogați. Iar asta este o constantă, care decurge din însăși modul în care funcționează sistemul, din natura sa. Drept dovadă avem o altă informație certă și un adevăr obiectiv: nivelul record de acumulări financiare, 10,2 trilioane de dolari, din iulie 2020, a depășit vârful anterior, de 8,9 trilioane de dolari, atins la sfârșitul lui 2017, când criza financiară, marea recesiune provenind din America lovea din plin.

Un adevăr obiectiv este că băncile nu cunosc criza, nu au cunoscut-o niciodată. Nici în România, bineînțeles, nu se întâmplă acest lucru. În primele opt luni ale lui 2020, băncile de la noi din țară au realizat un profit de 4,5 miliarde de lei.

Toate acestea, modul invariabil în care cei puțini, din vârful ierarhiei acestui sistem obțin mai multă avere și, implicit, putere în timpul și de pe urma nenorocirii celor mai mulți duc la o singură concluzie, și anume că însuși sistemul este incompatibil cu ideea de egalitate, echitate socială sau a șanselor, cu ideea de dreptate sau justiție socială, cu empatia sau compasiunea, care sunt cu adevărat valori, umane, fără a fi însă și „valori europene” sau „democratice”, despre care ni se vorbește atât de mult astăzi.