La mulți ani România mea de dor, oriunde te vei fi aflând!

0

Niciodată în ultimii 30 de ani nu a fost atât de rău și de vinețiu și de lipsit de perspectivă să fii cetățean român.

Niciodată atât de mulți români nu și-au detestat atât de mult rădăcinile – până și google, până și lanțurile de hyper-market-uri afișează steaguri ale României, până și expații care ne conduc sunt mândri că fac bani și carieră aici, dar noi nu, noi vrem o țară ca afară.

Atât de mulți oameni s-au supus fără întrebări, atât de multe victime și-au iubit răpitorii și controlorii deghizați în apărători ai siguranței lor!

Atât de multe drepturi și libertăți esențiale au fost suspendate fără orizont de revenire la normal, și saivanul este, totuși, liniștit sub paza lupilor, iar colivia este confortabilă sub privirile interesate ale lynxului!

Lumea noastră se transformă zilnic, pas cu pas, într-o distopie condusă de o plutocrație de privilegiați neo-feudali, cu brațul armat al vătafilor, în defavoarea unei mase de săraci și sărăciți, egali în lipsuri materiale și în ne-șansa la educație și sănătate, liberi să li se supună plutocraților, distanțați social și chiar dispuși să se sfâșie între ei pentru a urca pe scara socială până la rangul de vătafi, acceptând cu evlalvie segregarea socială prin ratingul de cetățean, enunțată cu zâmbet de șenilă de panzer de vătaful suprem al coloniei.

Credeam, în ultimi 29 de ani, că democrația și drepturile omului sunt bunuri neprețuite, inalienabile, câștigate prin jertfă de eroi ai acestei țări.

Dar anul acesta, anul tuturor experimentelor eugenice și totalitare, m-a convins că aceste neprețuite valori ne pot fi furate, că democrația poate fi înlocuită cu tirania proștilor și a impostorilor (nu imediat, ci pas cu pas, cu fiecare act autocratic al vătafilor care ne conduc spre prăpastie, și cu fiecare cedare a noastră sau tăcere vinovată), iar statul de drept poate fi înlocuit cu totalitarismul.

În acest punct de cotitură suntem, iar distopia în care trăim, fără să ne dăm seama de grozăvie, este mai periculoasă decât nazismul și comunismul la un loc, pentru că a determinat un soi de îngemănare malefică a acestor nenorociri și, mai ales, pentru că este mult mai eficient, căci ne punem pe tavă sufletul, ne lăsăm controlați de bună voie, acceptăm segregarea, ne abandonăm credința, tradițiile și chiar familia, sub cuvânt că este „pentru siguranța noastră” și pentru binele colectiv (a.k.a binele plutocraților, ca în Jocurile foamei).

Dacă nu știți cum se numește această distopie, vă spun eu: capitalismul de supraveghere – societatea binomului indestructibil servicii secrete – corporații Big Tech, Pharma și Finance, andosat de justiția, armata și industria militară a „țării celor liberi”. E o societate care nu are nimic de-a face nici cu democrația, nici cu statul de drept, nici cu capitalismul liberal, meritoriu. Este o societate totalitară, neo-feudală.

De aceea, acum, mai mult ca oricând după Revoluția anti-comunistă și anti-totalitară din 1989, trebuie să fim treji, trebuie să îi tragem de mânecă pe con-cetățenii noștri somnambuli, și trebuie să luptăm pentru drepturile și libertățile noastre, fiecare cu mijloacele proprii, pentru că numai astfel putem să ne păstrăm speranța că vom mai avea familie, casă și viitor.

La mulți ani România mea de dor, oriunde te vei fi aflând!

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.