Un necunoscut din Budapesta ajunge în SUA și, după câțiva ani, devine milionar și apoi miliardar. Mai mult, în urma unui celebru atac speculativ, reușește să îngenuncheze Anglia. După anul 1989 decide să „instruiască” Estul Europei în drumul său spre democrație. Și, treptat, din instructorul Estului, devine instructorul lumii. Iar averea sa crește de la un an la altul precum Făt Frumos și asta fără să facă ceva palpabil.
În anii 80, un tânăr necunoscut ajunge să semneze cu IBM un contract prin care firma sa urma să livreze sistemul de operare pentru computerele companiei. Firma tânărului își vinde sistemul de operare și altor proaspăt intrați pe piața computerelor personale, crește în valoare și ajunge cea mai valoroasă firmă din lume, iar proprietarul său cel mai bogat om din lume. Retras din activitatea sa de bază, miliardarul se dedică activităților de binefacere. Și nu așa, la modul banal, ci își bagă aproape toată averea în diverse societăți de binefacere.
Iată două biografii prezentate așa cum vi le spune media. Două vieți romanțate. Probabil ați intuit că e vorba despre George Soros și Bill Gates. Ați citit de nenumărate ori despre ei aceleași lucruri precum cele rezumate de mine în primele două paragrafe. V-ați spus că, iată, visul american există. Pornești de jos și ajungi miliardar fără ca nimeni să nu aibă nimic cu tine. Doar cele două destine sunt clare. Așa să fie?
Oare câți au mai plecat de la Budapesta și au ajuns în SUA? De fapt istoria e mult mai complicată. Soros a plecat de la Budapesta în 1947, când țara era comunistă și aflată sub ocupație sovietică. A plecat fără să-l întrebe nimeni nimic. Știți, în perioada aia oamenii mureau prin pușcăriile comuniste. Familia lui Soros însă a putut pleca liberă la … Londra. Aici tânărul își face studiile la LSE, obținând chiar și-un doctorat în filosofie. Iar apoi e angajat în diverse bănci sau societăți financiare pe posturi grase. Abia după stagiul londonez ajunge în SUA unde, așa brusc, începe să înființeze fonduri de risc ridicat. Nu-i pun la îndoială inteligența, însă întrebarea care se pune este simplă: „De unde avea bani?”. Nimeni nu știe cum de-a ajuns taica Georgică de la statutul de angajat la cel de administrator de fonduri de risc, însă cei apropiați situației spun că omul e doar o carcasă scoasă în față. Mai mult, insiderii vorbesc despre niște fonduri inițiale care ar fi venit de la un oarecare David Rockefeller și că, mai mult, Soros e de fapt un fel de slugă a „familiei”. Oups, lucrurile încep să aibă alt farmec. Apoi treaba cu atacul speculativ. Pare treabă de geniu. El o explică atât de simplu încât te și întrebi cum de nu ți-a venit ție ideea aia? O să înțelegeți câteva propoziții mai încolo despre ce e vorba.
Între timp, încă din 1989, Soros s-a trezit filantrop. Și nu orice fel de filantrop, ci unul de calibru care și-a propus să scoată tot Estul Europei din negura comunistă și s-o îndrepte către societatea minunată și multilateral dezvoltată a …comunismului progresist al viitorului. Soros a pus bani serioși în fundația sa, ba mai mult, a înființat o groază de păduchelnițe pe lângă ea. A fost unul dintre primii străini care-au venit în România, iar aici a avut întâlnire cu omul său de contact, Silviu Brucan (Saul Bruckner, pe vremea tancurilor sovietice).
Hai să ne calmăm puțin și să ne punem în pielea personajului. Așadar, tu ești miliardar și-ți faci o fundație care caută să instaureze democrația. Să luăm un exemplu din ziua de azi: în Yemen avem o revoluție (Houti). Tu te gândești să implementezi democrația acolo, îți faci o fundație s.a.m.d. Întrebarea fundamentală: ai merge în Yemen să stai de vorbă cu un om de-al tău de legătură? E o întrebare aici: Soros era nebun sau avea un curaj demn de invidiat? Nici una, nici alta. O radiografie a activităților fundațiilor sale ne-a dezvăluit că „revoluționarele” sale organisme lucrează în coordonarea Departamentului de Stat și au suportul informativ al CIA (dar și al altor sericii secrete americane). Aproape că mă doare! Așadar, bravul tovarăș Soros nu face altceva decât să lucreze sub coordonarea răcanilor CIA pentru „implementarea” acaparării statelor de către SUA. Iar asta se petrece pe două planuri clasice: îndobitocire prin ideologie și apoi instaurarea cozilor de topor la vârful statului-pradă. În România Soros – prin intermediul pionului Bruckner – a înființat Grupul pentru Dialog Social, apoi și-a adus și fundația care-i poartă numele, iar din 1996 a avut invariabil pionii săi la vârful statului. Acum întreg statul e acaparat de Soros, adică de CIA. Iată și misterul „genialului atac speculativ”. În fapt, Soros n-a făcut nimic altceva decât să pună „la lucru” informațiile la care i se dădea acces. Sau, mai bine spus, să execute ordinele primite. Așadar, banii i-au venit de la Rockefeller și geniul de la serviciile secrete. Începeți să recunoașteți conserva?
Să ne oprim acum asupra celui de-al doilea caz: Bill Gates. Toată lumea crede biografia prezentată romanțat, rămânând cu impresia că bietul Bill era un student rupt în fund care a avut noroc și a devenit miliardar. Aiurea, băiatul era putred de bogat. Tatăl său era avocat de succes, iar maică-sa era membră în board-ul First Interstate BancSystem. Așadar nu era vreun venit cu pluta. Dacă la Soros sursa financiară s-a numit Rockefeller, în cazul lui Gates „binefăcătorul” avea numele Thomas Watson Jr. Știu, nu vă spune mare lucru, dar el era șeful colosului IBM. În anii 70 IBM a început cercetările la ceea ce se numea «Project Chess» (PC), vizând lansarea calculatoarelor personale. Watson i-a încredințat firmei lui Bill Gates un contract vizând executarea unui sistem de operare numit Disk Operating System (prescurtat DOS). În fapt, era un contract de outsourcing, Microsoft urmând să construiască sistemul de operare contra sumei de 430.000 $, o sumă imensă în acele vremuri. Partea interesantă era că în contract se prevedea explicit că Microsoft are dreptul să licențieze MS-DOS și altor producători de calculatoare personale. Să ne înțelegem, IBM nu era un butic, ci o corporație imensă, cu avocați străluciți. Orice avocat s-ar fi sucit în fața unei asemenea clauze: dacă dau banul pe un produs, produsul rămâne al meu! Nu vă gândiți că dezvoltarea sistemului de operare era ceva complicat pentru IBM. Mult din codul low level fusese deja produs de IBM și a fost preluat de Microsoft. Translatat în termeni colocviali, contractul dintre IBM și Microsoft suna cam așa: „Ia tu găina care face ouă de aur, dar îmi promiți că-mi dai primul ou, iar apoi faci ce vrei cu ouăle”. Așadar, un alt început ciudat.
Destinul ulterior al lui Bill Gates îl cunoașteți. A avut ceva probleme juridice însă, cu toate că era în culpă, a fost iertat în mod surprinzător. Pentru monopolizarea pieței Microsoft ar fi trebuit împărțit în două. Nu s-a întâmplat așa. Doar Bill Gates a dispărut de la conducerea companiei și, treptat, asemeni lui Soros, s-a îndreptat spre faptele de caritate. În timp ce Soros răspândea „democrația”, Gates a început să răspândească „sănătatea”, devenind principalul artizan al vaccinării. Probabil vă gândiți că-s banii lui, așadar poate face ce vrea. Problema e că banii, într-adevăr, sunt ai lui, dar el i-a băgat acolo pentru a-i multiplica. În timp ce fundațiile sale militează pentru vaccinare, alte investiții se află în zona farma, întâmplător pe-acolo pe unde se produc vaccinuri. Astfel, arma ONG se pune în slujba investiției. Mai mult și absolut întâmplător, fundațiile lui Gates lucrează în coordonare cu … Departamentul de Stat. Oups, iar încep să iasă scheleții din dulap.
Mai mult, Gates are și înclinații ecologice, intrând în mafia verde. Acum, prin intermediul fundației sale, vrea să experimenteze o tehnologie de reducere a încălzirii globale: un fel de vaccin pentru planetă. În fapt, e vorba de o altă chestie dubioasă în care are sprijinul absolut al serviciilor secrete.
Iată cum cade tencuiala lăsând să se vadă faptul că, în spatele marilor personalități, nu se află nimic. Exact precum politicienii, marii miliardari ai planetei nu sunt decât niște actori, având în spate adevărații păpușari. Doar dacă n-ai făcut niciodată un business ai impresia că banii se fac atât de facil, că poți să sari din poziția de rupt în cur în cea de miliardar. Nu mai fiți naivi! Nimeni nu vă vrea binele. Și cu atât mai puțin sistemul de măști și păpuși făcut fix pentru a vă induce iluzii și a vă lăsa să trăiți în eroare. Nu vă mai lăsați păcăliți!
Autor: Dan Diaconu
Dostoievski spunea că „toți ne dorim o lume mai bună, o lume fără corupție, o lume dreaptă, o lume cinstită. Dar nu trebuie să uităm un lucru, și anume faptul că linia care separă binele de rău trece exact prin centrul inimii noastre”. Destul de edificatoare afirmația marelui scriitor!
În speță, fiecare își valorifică în cadrul existenței sale propriul talent: pentru anumite persoane, banul reprezintă centrul universului lor, pentru altele, binele pus în slujba celor mulți, pentru o altă categorie, invențiile și știința constituie ”motorul” care-o angajează la drum, care-i oferă un sens.
Nu-i de mirare că atât Soros cât și Gates, sau Musk, sau Bezos au contribuit la prosperitatea celor care fie i-au susținut de-a lungul carierei (în detrimentul altora), fie au acceptat (iar aici mă refer la serviciile de informații americane și engleze) să încalce legi, amendamente, acte normative, inclusiv prevederile Cartei ONU și ale dreptului internațional. Nimeni nu devine multimiliardar fără sprijin politic, din intelligence, sau al altor „jucători” de pe scena business-ului cu aceleași interese, ori cu preocupări tangențiale. Pe de altă parte, nu știu în ce măsură contează familiile din care provin câtă vreme în anii *60, în SUA, a existat o revoluție în care (în special) tinerii au început să se revolte împotriva bunăstării pe care le-o oferea statul american de atunci. După ce s-au răzvrătit împotriva ordinii societății, au urmat drogurile, apoi a venit festivalul de la Woodstock cu toți susținătorii mișcării, Jimmy Hendrix, Janis Joplin, Jim Morrison și alții. Indivizii care au sprijinit îmbogățirea unora ca Soros și Gates au avut grijă să nu se mai repete evenimentele. Chiar dacă au fost descendenți din acele familii avute în acei ani. SUA au atras inclusiv prin acest „american dream” care, pe lângă modă, mâncare, familie, distracție, entertainment, a inclus și oportunitatea de prosperitate și succes. Dar America avut grijă să nu explice protagoniștilor (nici doritorilor), că nu vor fi singuri în ecuația înavuțirii. De fapt interconectarea există aproape în orice domeniu, ceva gen ”o mână spală pe cealaltă și ambele obrazul”. Problema este alta, mult mai importantă decât afaceriștii lor de succes, care sunt conduși din umbră și nu numai de către alții mai puternici pe seama funcțiilor cheie pe care le dețin- și anume că, prin intermediul așa-ziselor organizații de binefacere ori a ONG-urilor care însoțesc titlul de mare latifundiar american, le-au permis să intervină în politica economică a altor state și să le distrugă, le-au permis să intervină în diverse ramuri de activitate (inclusiv în sistemul medical al lumii), le-au dat undă verde să instaureze domnia lui homo deus (adică omul reeditat sau ”îmbunătățit” genetic), mai precis transhumanismul. De jefuirea resurselor și dizolvarea suveranității statelor, nici nu mai amintesc! Practic, le-au îngăduit să-și pună în aplicare îndeletnicirile psihopat-paranoice asupra umanității, situație ce îmi pare de o însemnătate mult mai mare decât existența păpușarilor din spatele magnaților. De ce? Pentru că la anumite evenimente de cotitură ale planetei, băieții veseli nu se mai împart pe categorii, ci reprezintă un tot unitar extraordinar de distructiv.