Noua „normalitate”

3

În ultima vreme, o grămadă de papagali agățați pe crăcile diferitelor televiziuni de scandal și expuși în vitrinele unor emisiuni căutate și căsnite se lasă ușor pe spate, își dau ochii peste cap și pronunță plini de importanță sintagma la modă, „noua normalitate”. Moderatorii exultă, dau din cap aprobator și îi zgândăre cu bucurie: Cum ați zis? Cum ați zis? Noua normalitate? Da, desigur, noua „normalitate” care, care în mod normal trebuie să o urmăm foarte normal și noi spre binele nostru și, normal, al celor din jur, repetă papagalii încântați de întrebarea care li s-a pus și pentru care aveau răspunsul gata pregătit, memorat din discursul altor zburătoare.

Ce o fi, de fapt, „normalitate”? În DEx articolul „normalitate” este menționat ca substantiv care definește „starea firească a lucrurilor”. Deci, „starea firească” a lucrurilor. Să vedem, atunci, ce înseamnă „firesc”. Și din același Dicționar Explicativ al Limbii Române, aflăm că „firesc” înseamnă ceea ce „este conform legilor naturii”. Atunci, dacă „normalitate” însemnă „ceea ce este conform legilor naturii”, „noua normalitate” ce mai însemnă? Ce reprezintă ea? Ceva care este conform cu ce? Cu legile naturii nu poate fi conformă pentru că legile naturii nu se schimbă de la un an la altul și am văzut că ele, legile naturii, sunt conforme cu „normalitatea” simplă, așa cum o cunoaște omenirea din vechime, de la începuturile ei, până în ziua de azi.

Deci, normalitatea nu poate fi de mai multe feluri, nici nouă nici veche, ea este una și aceeași precum și legile naturii, care legi nici ele nu pot fi mai noi sau mai vechi. Și atunci? Atunci, iarăși vedem cum unii se aruncă cu capul înainte, fără prea multă gândire, și prind din zbor cu entuziasm o noțiune pe care nu o înțeleg foarte bine, dar pe care și-o lipesc pe frigiderul minții ca pe un magnet cumpărat din stațiunea pe care au vizitat-o în ultimul concediu: „noua normalitate”.

Să vedem totuși, cam ce pretind ei că ar fi această „nouă normalitate”. Este acea „normalitate” impusă brutal de autorități care presupune: interzicerea demonstrațiilor, adunărilor, reuniunilor, în general a contactelor umane din societate, închiderea muzeelor, bisericilor, sălilor de concerte, teatrelor, cinematografelor, stadioanelor și sălilor de sport, bibliotecilor, școlilor, unităților de producție, restaurantelor, barurilor și cafenelelor, deplasarea oamenilor pe stradă în afara unor orare bine stabilite și strict vegheate de forțele de ordine publică, restricționarea turismului, a exprimării unor opinii contrare celor promovate de autorități, impunerea vaccinării populației cu seruri insuficient de bine testate și explicate pentru care nimeni nu oferă nici o garanție, purtarea obligatorie a unor măști care să acopere gura și nasul.

Păi, asta e normalitate? Noua normalitate? Asta este starea firească a omului și a societății omenești? Să fie izolat, alienat, închis în casă într-un arest la domiciliu mascat, hăituit de poliție să nu iasă pe stradă când nu vrea guvernul, controlat și cenzurat în exprimarea opiniilor și credințelor sale? Văduvit de sărbători, de petreceri, de bucuriile sociale, artistice și sportive ale vieții? De viața sa spirituală? Vi se pare că este vreo concordanță între această „normalitate” și legile naturii în care a apărut și s-a dezvoltat omul ca ființă socială? E normal ca puradeii să nu aibă voie să se hârjonească, să alerge, să se joace împreună, îndrăgostiții să nu se poată săruta pe băncile de sub teii aleilor din parcuri? E normal ca nouă să ne fie insuflată frica animalică de boli pe care nu le știm, dar care ar putea să fie, să ne fie frică unul de altul și să ne ferim de vecini, de trecători, de prieteni și chiar de membrii de familie? E normal ca ospiciul și pușcăria generalizate să facă parte din această „normalitate”? E normal ca pușcăria să nu mai sperie pe nimeni mai mult decât spitalul și fiecare dintre noi să fie propriul său prizonier?

Și totul pentru ce? Pentru niște rezultate care nu se văd deloc, pentru o finalitate care se îndepărtează tot mai mult? Ba până la primăvară, cel mult până la vară, când o să fie cald, ba până la toamnă, ba până la iarnă, ba până la anul, ba până peste cinci ani că treaba e mai groasă decât s-a crezut. Și totul în numele cui? În numele nostru? Nume pe care am început să îl încurcăm nemaiștiind bine ce suntem, bărbat sau femeie, pentru că totul devine chestie de opțiune, de moment și dispoziție. Azi poți fi bărbat, mâine femeie. Nici cartea de identitate sau certificatul de naștere n-or să te mai ajute să afli, n-or să mai vrea să-ți spună când, în momentele de îndoială și apăsat de greutatea alegerii, vei dori să știi cu certitudine ce ești, ce porți sau nu între picioare. Copiii au început deja să încurce Albă ca Zăpada cu Făt Frumos, iar unii se laudă că părinții lor sunt două mame sau doi tați.

Trebuie să recunoaștem că situația e nouă, înfricoșător de nouă, dar normală? Aceasta este „noua normalitate”? Dacă apare mâine o și mai nouă normalitate care ne obligă să ne tragem masca și peste ochi și peste urechi și peste cap și să nu mai ieșim deloc din casă? Aprovizionarea să se facă numai cu strictul necesar de către niște firme specializate în servicii „door to door”? Dar dacă o altă normalitate și mai nouă zice că fiecare dintre noi poate ucide două persoane, oricare, la alegere, fără să fie pedepsit și în felul acesta să supraviețuiască cei mai puternici și să se mai și reducă populația Terrei suprapopulate? Sau dacă altă nouă normalitate ne impune să luăm zilnic anumite medicamente și să facem anumite vaccinuri, care să fie trecute în Cartea de Identitate fără de care aceasta ar fi nulă, iar indivizii cu Cartea de Identitate nulă ar fi declarați inexistenți și oricine ar putea să îi elimine fizic și să le ia avutul? Dacă noua normalitate ne-ar cere să ne dăm în cap unul altuia, să ne dăm foc și să ne aruncăm pe geam de la etaj, ar fi firesc? Ar fi conform cu legile naturii?

Cred că DEx-ul ar trebui modificat. În definiția normalității să fie introduse elemente noi. Să se scrie negru pe alb că în firescul normalității intră impostura, plastografia, minciuna, ipocrizia, demența, nebunia, cretinitatea, hoția, ticăloșia, crima, lăsând deschisă lista și pentru alte descoperiri ulterioare ale lumii moderne, democratice și progresiste.

Ce, nu vă place noul, democrația și progresul? Sunteți cumva nostalgici și ancorați în vechile concepții?

 

Preluare: art-emis.ro / Autor: Ovidiu M. Curea

Loading...
loading...

3 COMENTARII

  1. Mulți dintre noi observăm schimbările care se petrec la nivel mondial și toți simțim noua „normalitate” pe propria piele! Poartă denumirea de ”Marea Resetare”, iar Klaus Schwab îl numește și mai atrăgător: „capitalismul angajat social”. Nu-i așa că totul este formulat sub forma unor intenții aparent frumoase? Că atrage prin eradicarea sărăciei și ameliorarea comportamentului uman, prin egalitate, echitate, toleranță când, de fapt, (diavolul se ascunde în detalii) este o invitație adresată marelui capital de a-și asuma guvernarea popoarelor. Sunt multe aspecte tăinuite în planurile unicului guvern mondial (încă neales), dar ale cărui directive sunt puse în aplicare de către guvernele noastre naționale. Personal, studiez la ele (pe măsură ce apar astfel de documente în media alternativă, inclusiv pe dark web) de vreo 6 ani și tot nu le-am înțeles pe deplin, sau se ivesc în cadrul lor modificări și mai spectaculoase dar terifiante. Mințile psihopaților sunt uluitoare, nu degeaba au pole position în cadrul lanțului trofic!
    În spatele purtării măștilor, a pandemiilor, a sistemelor blockchain, a tuturor interdicțiilor enumerate în articol, este desăvârșit un mecanism de control totalitar care îți va spune cum să te comporți, ce să gândești, care să fie valorile tale, ce fel de loc de muncă ți se potrivește, ce trebuie să faci ca să-l obții etc. În fond, se caută egalitatea, sunt deja atât de multe persoane dependente de stat, dependente de politicile sale stabilite fără nici o opoziție, dependente de subvenții, de pensii, de salarii. Numai că pe măsură ce-au trecut anii, toți am constatat că promisiunea și realitatea nu reprezintă unul și același lucru. Aici e cheia întregului eșafodaj ocult. Hitler a promis că, dacă va fi ales cancelar al Germaniei, va înlătura complet șomajul. Și a reușit, dar cu ce consecințe! Întotdeauna, după promisiuni a urmat controlul totalitar. Cu cât le-am dat crezare mai mult, cu atât cadoul făcut a fost mai otrăvit. Am remarcat, de asemenea, că mecanismele care se ascund în spatele acestei resetări globale sunt absolut halucinante! Dar dacă mulți dintre noi am judeca ceea ce ni se propune comparativ cu mesajul dumnezeiesc al Sfintei Evanghelii, am sesiza că omul credincios are o altă sursă de autoritate, o altă perspectivă asupra vieții ca un întreg înaintea lui Dumnezeu și asta ne ajută să luăm un anumit recul. Ne-am întrebat câți dintre noi ne-am propus să devenim paria sau (pentru credincioși) mucenici întru Hristos, încercând să NU ne aliniem planului trasat de guvernul din umbră? Familiile care au copii, sau persoanele care vor eradicarea bolilor incurabile, sau alții care-și doresc eliminarea foametei din Africa, nu știu, fiecare și-a fixat un țel, un target, în viața asta, vor fi dispuse să renunțe la libertate, ca să intre cu capul înainte în totalitarism. De ce? Pentru a-și crește copiii, sau pentru a-și îndeplini și concretiza idealurile. Cam asta-i realitatea! Nimeni nu dorește să trăiască în peșteri, să participe la Sfânta Liturghie în catacombe (deoarece bisericile nu vor rămâne așa cum le știm, deja în cadrul sinodului din Creta în 2016 s-a semnat unificarea între papistași și ortodocși), să-și părăsească vilele, să renunțe la vacanțe luxoase și la shopping-ul la Milano sau Dubai, pentru a simți CU ADEVĂRAT ce sacrificiu presupune să fii liber într-o formă de regim dictatorial bazat nu doar pe teroare, ci și pe sprijinul maselor mobilizate prin frică și prin suprimarea posibilității de-a acționa după propria voințăi!!! Dumnezeu ne-a dat posibilitatea să alegem. Ca o concluzie, chiar dacă întreg mapamondul ar ține-o într-o intifadă continuă, tot nu se va mai putea face nimic!!! Au reușit băieții puternici să-nchidă cercul! Așadar, nu-i suficient să constați atunci când soluții nu mai există, ci să-ți asumi ce drum vei parcurge în următorii 5-10 ani maxim.

  2. Ceea ce nu-i cu putinta la om, este cu putinta la Dumnezeu!
    Asa ca sa punem genunchii jos si sa cerem iertare pentru toate relele facute in viata. Atunci Dumnezeu ne va mai ingadui.
    Altfel, SFARSITUL este mai aproape decat credem…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.