Nu mai avem nici iluzia unei alternative

1

Ca să realizăm dezastrul în care suntem, să ne imaginăm că prim ministrul Câțu ar avea demnitate și că ar demisiona azi… și că de luni ar veni la putere „opoziția”, iar în fruntea guvernului ar fi Rafila sau Ciolacu!

Și atunci ne dăm seama că nu avem scăpare! Căci pentru prima dată în ultimii 30 de ani nu mai avem nici iluzia unei alternative: oricum am da-o, tot prost ieșim, tot conduși de niște securiști incompetenți, ticăloși și trădători vom fi.

Trăim un coșmar din care nu știu dacă vom mai fi în stare să ne trezim vreodată! Iar, dacă am reuși să ne trezim, sunt convins că ne este pregătit un coșmar și mai negru…

Nu știu alții cum sunt, dar eu unul am ajuns să mă simt străin, un emigrant fără drepturi în propria țară. Iar faptul că în „noua normalitate” până și iluzia posibilității fugii din țară a fost spulberată de limitarea libertății de mișcare de către plandemonie, mă face să mă simt ca un deținut în enormul lagăr de exterminare care a devenit România.

Și nu e vorba de pesimism din păcate… e doar crunta realitate pe care o poți percepe cu doar un strop de realism, de luciditate!

O luciditate care pe mine mă face să înțeleg că situația este fără ieșire… și că ieșirea trebuie inventată, zidurile trebuie sparte cu furia și disperarea celui care nu mai are nimic de pierdut!

Și de asta ar trebui să se teamă sistemiștii care cred că au câștigat deja meciul asta!

Autor: Dan Chitic


Citește și:

Crize ale României actuale

Odată cu trecerea la prostocrație, în România zilelor noastre s-a petrecut un fenomen răscolitor chiar și pentru cei mai sceptici. S-a generalizat relația de slugă. Cineva care nu înțelege altfel Europa decât ca șansă să fie slugă, pretinde apoi slugărit din partea aplaudacilor. Așa se face că totul s-a cam transformat în slugărit! Ce se mai poate spune? Nu-mi vine în minte decât zicerea lui Isus: „inima acestui popor s-a împietrit”! Să sperăm, totuși, că nu pentru multă vreme! (Citește mai departe…)

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

  1. În sfârșit un articol mai puțin exaltat, care-mi demonstrează că avocatul Dan Chitic cunoaște legislația și Constituția UE, de care România e nevoită să țină cont ca stat membru! Profesorul Mircea Coșea spunea cu câțiva ani în urmă, că tratatele de aderare conțin un transfer de suveranitate, dar numai unul de colaborare, care exclude intervenția, amestecul în bucătăria internă a unei țări dar, (atenție!!!) numai pe linie juridică. În rest, urmare a semnării Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) documentul trebuie aplicat negreșit, iar completările ulterioare la MCV au inevitabil cu totul alt statut juridic decât acordul semnat inițial. Aici ne-a prins și ne-a pus căpăstrul! Pentru că ce justiție e aia, care încheie protocoale de ”cooperare” cu serviciile secrete, sau în care instanțele europene sunt nevoite să corecteze aberațiile din activitate fundamentală a statului, ce constă în soluționarea litigiilor? Constituția României este aprobată la Bruxelles, dar nu i se permite să și-o pună în aplicare, deoarece UE revizuiește profund funcționarea actuală a unei legislații impuse de ea, de organism ca atare și de nimeni altcineva. În plus, mai avem și alte probleme comparativ cu ceilalți europeni: nu s-a reușit controlul civil asupra serviciilor secrete care domină societatea de maniera încât nici alegerea unui președinte la o federație sportivă sau la o instituție științifico-culturală nu se mai face fără Securitate, apoi mai există și presiunea venită din afară în care diverse corporații, ONG-uri și agenții au organizat demonstrații, care trec drept proteste ale populației, dar care nu sunt în fond decât manipulări, într-o țară ale cărei instituții nu știu destul cum să o apere. În plus, nici în cadrul extern al politicii nu suntem reprezentați cum se cuvine, așteptăm tot UE să ne traseze sarcini, linii directoare pe care le urmăm orbește, chiar dacă vin în contradicție clară cu suveranitatea și independența națiunii decise în mod oficial în cadrul legii fundamentale a statului român. Cred că sunt portițe de scăpare atât în cadrul legislativ, cât și politic, dar revin la evidențierea șantajelor, la obediență, la interesele meschine de care sunt însuflețiți și nu duc lipsă guvernanții.
    Îi dau perfectă dreptate, în tot ceea ce spune, avocatului Dan Chitic, dar dacă trecem la spartul zidurilor ”cu furia și disperarea celui care nu mai are nimic de pierdut”, regretele și remușcările vor fi pe măsură. România și-a distrus meritocrația, nu se află nici sub „protecția”/alianța unui stat dispus s-o ajute financiar pentru anularea tuturor contractelor dintre stat și transnaționale, pentru a-și putea prelua resursele din mâinile străinilor hrăpăreți, pe scurt, ca să ieși din UE trebuie ca țara să aibă în primul rând o economie puternică și un sistem bancar propriu. Pentru început, măcar astea! Cât despre parlamentarii șterși ai României trimiși la Bruxelles și care nu au alt merit decât propria parvenire, aceștia n-au făcut nimic de-a lungul „staționării” lor acolo, decât să pună țara la colț, să-i pună prestigiul la pământ cu un amatorism extrem de guraliv. Prin urmare, trebuie să ne asumăm propriile probleme în vederea găsirii unei soluții bine gândite. Abia după aceea putem să acționăm, deoarece instituțiile statului sunt acaparate. Dau un exemplu concret de pierdere a suveranității și de nerespectare a Constituției României de însăși Curtea Constituțională a României: în 2016, în loc de a decide, ca instituție națională a cărei autoritate provine din suveranitatea noastră națională, recunoașterea ori nerecunoașterea în România a căsătoriilor homosexuale încheiate în străinătate, a transferat această autoritate Curții Europene de Justiție. Chiar dacă ai fi un necunoscător în materie de legi și justiție, tot conștientizezi că ceva nu-i în regulă cu statul român, cu atât mai mult cu cât Codul Civil Român NU permite recunoașterea în România a căsătoriilor homosexuale. Una peste alta, suntem pe panta federalizării, cu rescrierea tratatului de la Lisabona (care-i Constituția Uniunii Europene), cu crearea unui tip nou de state cu statut de „asociați” ai Uniunii Europene, în loc de „membri”, cum ar fi Marea Britanie ori Norvegia, cu întreg eșafodajul creat de votul britanic de secesiune din UE și cu întreg cortegiul de probleme pe care organismul european n-a fost în stare să le rezolve.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.