„O lege a educaţiei trebuie să încurajeze atât stabilitatea rădăcinilor cultural-istorice ale elevilor, cât și o deschidere a formării lor către viitor”

1

Florian ColceagNoua Lege a Educației elaborată de profesorul Florian Colceag. Principii generale

În urmă cu patru luni, reputatul profesor Florian Colceag a trimis spre publicare, la Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, un mesaj având următorul conținut:

A început şcoala în situația neobișnuită în care trăim. Există riscuri majore în condițiile de desfășurare din ultimele 8 luni ale educaţiei. Legea existentă nu acoperă necesitățile de organizare, de aceea am elaborat un nou proiect de lege, în colaborare cu domnul senator Valeca Șerban-Constantin (care a și propus proiectul în Parlament) și cu colegii din educaţie. Proiectul de lege se află acum în Camera Deputaților, care este cameră decizională, după ce a trecut de Senat. Proiectul poate fi găsit pe adresa http://www.cdep.ro, la pagina de Proiecte.

Este necesară o dezbatere a celor interesați: părinţi, profesori, elevi, pentru a nu lăsa toată responsabilitatea factorului politic. Dacă legea se va adopta, va fi de asemenea necesară punerea ei în aplicare, care va necesita implicit eforturi comune pentru implementare, cu ajutorul specialiștilor. Vă rog să vă implicați în destinul copiilor și al națiunii române, ca să avem un viitor pentru copiii noștri. Această dezbatere va avea loc în diferite spații pregătite din timp, susținerea de către populație urmând a fi făcută prin petiții online ce vor fi publicate în curând.”

Revista «Certitudinea» va publica acest proiect, în mai multe numere succesive, în speranța că va „înteți” dezbaterea publică pe un subiect extrem de sensibil, mai ales acum, când școlile s-au deschis sub spectrul unei pandemii mai mult sau mai puțin mortale. Prezentăm, pentru început, Principiile generale care s-au aflat la baza acestui proiect, principii pe care profesorul Florian Colceag a avut amabilitatea să ni le furnizeze.

Principii generale vizând noua lege a educației

Prin prisma evoluției societății s-a dovedit că actuala lege a educaţiei este necesar să fie adaptată noilor cerințe.

Suplimentar, pandemia prin care a trecut întreaga lume în anul 2020 a demonstrat vulnerabilitățile existente, la nivelul fiecărui stat, fiecărui segment. Fie că discutăm despre cultură, industrie, economie, fie că ne referim la sănătate sau educație, fără nicio excepție, au fost relevate vulnerabilitățile, dar și decalajele.

Totodată s-a observat și o diferență într-o continuă creștere între sistemul educațional si piaţa muncii.

În acest context, scopul prezentei legi este acela de a realiza apropierea tendințelor și a bunelor practici ale statelor cu performanță și România.

Se impun măsuri urgente pentru ca sistemul administrativ și sistemul educațional să-şi coreleze eforturile pentru a răspunde noilor provocări.

De asemenea, prezenta lege își propune să realizeze o corelație între programele de învățământ și evoluțiile de pe piața muncii. Cu alte cuvinte, școala (în diversele sale etape!) să răspundă provocărilor și necesităților din economie.

De asemenea, o provocare la adresa educației este abordarea ei în termeni de obiectiv strategic național și, implicit, strategiile și finanțarea să țină cont de acest aspect. Mai mult, raportat la pandemia prin care întreaga lume trece, noua lege își propune să abordeze conceptul de învățământ online ca fiind definit în contextul de pandemie și în context de credite suplimentare.

Învățământul online poate reprezenta o soluție în cele două situații. Dacă în privința stării de „pandemie” lucrurile sunt clare, în ceea ce privește „creditele suplimentare”, apreciem că învățământul online poate facilita accesului elevilor la diverse materii la care, în mod obiectiv și natural (distanță, imposibilitate de deplasare etc.) nu ar putea lua parte. Mai mult, această abordare permite dezvoltarea și dobândirea de noi cunoștințe, valențe, abilități pe care Statul – prin Ministerul Educației – este obligat să le recunoască.

Ultimele decenii au arătat o extrem de mare viteză de modificare a spectrului profesional. Mai mult de 60% din profesiile vechi au dispărut și au apărut profesii absolut noi. Acest aspect conduce de asemenea la o modificare totală de perspectivă în viziunea viitoarei educații. Va fi necesară educarea potențialelor şi abilităților evolutive și adaptative, precum și concentrarea atenției pe instrumente de gândire perene ce vor putea fi folosite în orice fel de condiții. Va fi necesar să fie actualizată curricula cu cunoștințe orientate către viitor, dar din care elevii să învețe cum se pot evita greșelile trecutului ce au condus la crize și catastrofe. Cunoștințele vor fi orientate către refacerea sustenabilității, păcii, echilibrului de mediu, echilibrului cultural, economic și evitarea dezvoltării dezechilibrelor. Se vor folosi exemple și modelări, dezbateri și simulări în centre destinate dezvoltării inteligențelor înalte, specializate în luarea de decizii și în rezolvarea crizelor.

Programele educative vor avea un trunchi comun destinat formării instrumentelor de gândire; cunoașterii direcțiilor şi domeniilor prioritare; dezvoltării înțelegerii, înțelepciunii în acțiune, rădăcinilor culturale identitare ce au marcat cultura în ultimele mii de ani; dezvoltării unei relații echilibrate între trup, minte, suflet și spirit; grijii pentru echilibrul și sustenabilitatea mediului natural și/sau social; dezvoltării mijloacelor eficiente de comunicare; utilizării tehnologiilor moderne cu orientarea către viitor.

Conținuturile educaționale este necesar să fie alese astfel încât să corespundă atât nevoilor de viziune, cât și de realizare practică. Pe de altă parte, este nevoie să corespundă etapelor de vârstă psihologică și motivațională a elevilor, pentru a avea eficiența necesară dezvoltării personalității și abilităților acestora. Conținuturile este necesar să dezvolte iubirea de țară și cultură, de natură, să stimuleze creativitatea și inventivitatea tehnică, responsabilitatea socială și protecția mediului natural. Conținuturile este nevoie să fie proiectate astfel încât să compenseze viteza și superficialitate de gândire produse de utilizarea tehnologiilor de comunicare, prin gândirea aprofundată și complexă asupra problemelor teoretice și practice ce este nevoie să fie rezolvate și exersate. Conținuturile educaționale este necesar să contribuie la antrenarea profesorilor în stiluri de predare corespunzătoare stilurilor de învăţare ale elevilor, luând în atenție vârsta biologică și psihologică a acestora, prin educaţie diferențiată.

Cadrele didactice vor fi implicate direct în selectarea celor mai potrivite cunoștințe necesare educării elevilor, a celor mai simple și mai relevante exemple potrivite nivelului și caracteristicilor acestora, conform unor obiective a căror atingere va fi facilitată de existența forumurilor specializate. Acest aspect va contribui la formarea continuă a cadrelor didactice. Continuitatea în profesie va depinde de progresul elevilor. Creşterea salarială va depinde de performanțele elevilor la testele internaționale sau naţionale. Timpul de învăţare va fi limitat, ceea ce va contribui la selectarea riguroasă a cunoștințelor și temelor de lucru acasă. Grila salarială va depinde de calitatea și cantitatea actului educațional, evaluat prin progresul elevilor.

Proiectele educative vor fi destinate adaptării elevilor la diferite situații practice, în care va fi nevoie să interfereze și să acționeze pentru rezolvarea unor situații sau pentru îndeplinirea unor activităţi. Pentru acestea se vor forma parteneriate public-private între școli și terți, pe durată limitată, se vor asigura toate măsurile de securitate, de transport și organizare, necesare ducerii la bun sfârșit a proiectelor și se vor consemna rezultatele obținute, ținând cont de scopurile inițiale.

Programele educaționale vor fi destinate categoriilor de elevi ce au nevoie de atenție suplimentară. Aceste categorii cuprind copiii de origine română ai căror părinţi au revenit în ţară; copiii familiilor de imigranți ce s-au stabilit în țara noastră; copiii cu abilităţi înalte; copiii cu dizabilităţi; copiii cu dublă excepţionalitate, handicap și abilităţi înalte simultan; copiii din comunități defavorizate cultural sau geografic; alte categorii.

Proiectele și programele educaționale necesare unei educații de calitate vor fi create de instituții specializate menționate în Lege, exemplu Bordul Național de Educaţie, Centrul Național de Instruire Diferenţiată, Agenția Naţională Română pentru Educaţie, Comisia de Adaptare a Programelor de studiu Universitar, Asociația Inspectorilor Școlari Independenți. Bordul Naţional de Educaţie va fi propus de Academia Română.

Educaţia online, necesară din diverse motive, ce includ pandemiile si riscurile date de diferite crize, are nevoie de mai mult timp dedicat decât educația în clasă, unde funcționează interacțiunea rapidă față în față cu elevii sau studenții. Acest fapt va conduce la sistematizarea și actualizarea conținuturilor pe niveluri de complexitate și profunzime, pe fiecare direcție de dezvoltare educațională. Efortul necesar va fi susţinut de instituțiile menționate anterior, ce vor fi implicate și în pregătirea cadrelor din educația continuă universitară sau preuniversitară. În acest sens vor fi necesare parteneriatele public-private cu furnizori validați cu multă experiență în educație.

Apare necesitatea dezvoltării bazelor de date educaționale, care vor permite selectarea, diferențierea și îmbogățirea materialelor de studiu. De asemenea, apare necesitatea programelor de îmbogățire și de aprofundare a cunoașterii, ceea ce va permite trecerea în clase superioare, mai devreme de vârsta cronologică, cu ajutorul creditelor transferabile către facultate. Aceasta va conduce la perfecționarea sistemelor de evaluare a rezultatelor învăţării, prin atingerea unor ținte precise, existând libertatea profesorilor de a găsi metoda cea mai bună.

Va fi necesară introducerea evaluării calităţii actului didactic prin măsuri concrete. Această evaluare va fi necesar să continue cu ofertarea de programe educaționale de formare a cadrelor didactice pe direcțiile unde au abordări necorespunzătoare. Punerea în practică a tehnicilor didactice însușite în cursuri va fi evaluată prin progresul elevilor în direcțiile lor de interes și pasiune. Acest progres se obține atunci când stilul de predare al profesorilor coincide cu stilul de învăţare al elevilor.

O reformă educativă este necesar să fie sprijinită de o lege a educaţiei ce încurajează atât stabilitatea rădăcinilor cultural-istorice ale elevilor, cât și o deschidere a formării acestora către viitor. Partea formativă este nevoie să fie deschisă către cultivarea aptitudinilor, în paralel cu managementul și rezolvarea problemelor curente, către creativitate, inventivitate, lucrul cu logici complexe și inovare.

Articol apărut în numărul 73 al revistei «Certitudinea»

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

  1. Mă întreb dacă românii știu ce sistem de învățământ li se potrivește cel mai bine?! Pentru că am impresia că societatea este oarecum împărțită: unii părinți nu mai prezintă nici un interes pentru viitorul odraslelor, alții fac eforturi materiale deosebite să termine o formă de învățământ particulară, iar alții (parcă din ce în ce mai puțini) sunt de părere că sistemul pe care l-am avut în perioada ceaușistă s-a dovedit eficient. Avantajele studiilor din acea perioadă erau reprezentate prin nesepararea școlii primare de cea gimnazială. Profesorii erau la rându-le eficienți și calificați, în nici un caz niște diletanți care nu erau în stare să promoveze un examen de titularizare. Pe de altă parte, mă mir că profesorul Florian Colceag n-a surprins și-un alt adevăr trist al României, acela că oamenii bine școliți sunt irelevanți, în sensul că ei pot foarte bine să vândă lame de ras, să învârtă hârtii și să vorbească la telefon, sau să stea absenți în fața vreunui ecran scânteietor de computer, dar, ca ființe umane, nu-s de nici un folos. De nici un folos altora și de nici un folos lor înșiși. Și se întâmplă asta, pentru că nefericirea cotidiană este cauzată în mare măsură ȘI de faptul că îi obligăm pe copii să crească mari înainte de vreme. Cu atâta tehnologie, copilăria aproape că a dispărut. Or, copilul de azi este adultul de mâine. Un astfel de sistem te rupe efectiv de imensa diversitate a vieții și de sinergia variațiunilor; cu adevărat, te rupe de propriul trecut și de viitor, ferecându-te într-un prezent continuu, la fel cum face și televizorul. Trăind la granița conștiinței lor, copiii zilelor noastre sunt cruzi unul cu altul, le lipsește compasiunea pentru necazul altuia, își bat joc de neputințele celorlalți, îi disprețuiesc pe oamenii care chiar au nevoie de ajutor. Și-atunci, iarăși îmi pun întrebarea, cum pot reformele școlare și noul tip de învățământ să-i învețe ce-i aia empatie, precum și să facă față noilor provocări? Aș spune că o nouă reformă a învățământului va avea de furcă cu implementarea și educarea tinerelor generații, dacă se pune problema să oprim acest declin al nostru național. Atât școala, cât și calculatorul, televizorul, consola de jocuri, lipsa transmiterii experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii și tineri în vederea abilitării lor pentru integrarea în societate etc, toate au dat naștere acestor patologii. În concluzie, înainte de a îmbunătăți sistemul de învățământ trebuie schimbată gândirea specifică a colectivităților umane, trebuie disciplinată relația școală-părinte-copil precum și (iar aceasta din urmă mi se pare cea mai importantă) câștigarea confruntării dintre globalism și identitatea națională. Sunt protagoniștii principali (societate-școală-părinte-copil) capabili să transforme sărăcirea intelectuală într-un teren fertil intelectual? Pentru că DOAR reformarea învățământului nu face altceva decât să submineze funcția instructiv-educativă a școlii și implicit a viitorului acestei țări.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.