Puțini români știu acest lucru, dar ultimul președinte al României (ultimul președinte real, cu putere de decizie asupra planului general, pentru că, de atunci, avem marionete care îndeplinesc roluri și misiuni), avea un „nărav”, un obicei constant, aproape obsesiv: recurgea mereu la proverbe, se conecta permanent și interpreta realitatea și situațiile întâlnite prin prisma unor expresii din înțelepciunea populară. După cum povestește ministrul său de Externe, Ștefan Andrei, și nu numai, Nicolae Ceaușescu avea un proverb popular pentru orice situație, indiferent de complexitate, fie că ținea de politica externă sau cea internă.
„Când o face plopul mere sau răchita micșunele”. Așa se exprima, chiar în 1989, Ceaușescu despre revenirea capitalismului în România. A greșit grav și azi, într-o Românie cu dosul în sus, da, răchita face micșunele. „Mai mult de patru miliarde de oameni trăiesc în sărăcie și în acest deceniu situația lor a continuat să se înrăutățească, în timp ce țările bogate, și din acestea, desigur, un mic număr de bogați au acumulat anual zeci și zeci de miliade de dolari din țările în curs de dezvoltare. Este o situație care nu poate să continue. Așa reprezintă lumea pe care unii domni ne îndeamnă să revenim: a inechității, a jafului, a asupririi. Am cunoscut-o sute de ani, și o sută de ani sub capitalism”, spunea Ceaușescu atunci, în 1989, după care a făcut paralela cu sensul vorbei populare pentru revenirea capitalismului în România.
Prin urmare, ce-ar fi spus Ceaușescu în ultimii 30 de ani și mai ales acum. Păi, acum, după alegeri și după campania electorală, când „liberalizarea” a adus scumpiri și se anunță vremuri grele pentru români, și nu numai, în vreme ce acel număr mic de bogați ai lumii continuă să acumuleze zeci de miliarde, România fiind readusă în rândul țărilor exploatate de capitalism, Ceaușescu ar fi spus probabil: „deșteptul promite și păgubașul trage nădejde” sau „minciuna împăratului, adevărul săracului”. Despre politicienii din timpul campaniei ar fi spus că „vând pielea ursului din pădure” și ar fi avertizat că „butoiul gol face zgomot mare” sau „nu te încrede în cânele care dă din coadă”, iar despre politicienii de după alegeri ar fi spus: „corb la corb nu scoate ochii”, căci „o mână spală pe alta și amândouă obrazul”.
Despre adevăratul fundament al acestei așa zise „democrații”, în care două sau mai multe tabere se luptă, iar adevărații câștigători sunt întotdeauna băncile și corporațiile, care finanțează toate tabere și dictează, prin mijloace mai mult sau mai puțin oculte, politicile economice generale, Ceaușescu ar fi spus simplu: „Când doi se ceartă, al treilea câștigă”.
Despre cea mai mare problemă a liderilor politici de azi, corupția, Ceaușescu ar fi spus „nu se poate să umbli cu miere fără să-ți lingi degetele” sau că „cine împarte parte-și face”. Despre propaganda deșănțată și manipularea înșelătoare pe care le practică aceste „mari” partide, singurele care le țin în joc, în ciuda evidențelor incompetenței, prostiei și ticăloșiei, Ceaușescu ar fi ridicat un deget către români și ar fi rostit așa: „hoția-i soră bună cu minciuna”.
Iar despre legile proaste și schimbătoare, despre lipsa autorității din spatele lor, tovarășul ar fi arătat că România a ajuns un „sat fără câini”.
Dacă ar fi văzut Ceaușescu ce derbedei populează politica, ce parașute și golani cu diplome obținute la apelul de seară trasează, chipurile, linii mersului României prin istorie, ar fi constatat cu amărăciune că nu poate fi bine: „Din talpa casei nu poți face doage, nici din coadă de câine sită de mătase”. Iar despre starea generală a țării, de la „intelectualistul” și „carieristul” Ion Iliescu, tovarășul ar fi constatat sec că „Peștele de la cap se împute”.
Ce ar fi spus Ceaușescu despre cedarea gazelor din Marea Neagră pentru nimic, el, cel care a făcut o asemenea afacere cu americanii, pentru petrol, încât României îi revenea 50%, deși americanii veneau cu întreaga tehnologie? Ar fi spus necruțător despre poporul român că a ajuns „Atât de prost încât îi mănâncă câinii din traistă”.
Despre speranțele românilor legate de „venirea americanilor”, despre reînnoitele promisiuni de „prosperitate” și „renaștere” din partea ambasadorilor americani „imperialiști”, deși nu o făcea prea des, nea Nicu ar fi râs puțin: „Pică pară mălăiață în gura lui Nătăfleață”.
Când ar fi auzit el cum românii vorbesc astăzi despre faptul că europenii „ne dau bani”, iar americanii „ne fac autostrăzi” ar fi fost mai mult decât indignat să constate că românii au ajuns „neam de traistă” și sunt doar niște „coate goale”.
Pentru a-i face pe români să înțeleagă cine îi sunt cu adevărat României „prietenii” și „partenerii” de azi, în mâna cărora și-a abandonat economia și cărora, practic, le plătește tribut, țări cu un trecut colonial și imperialist, Ceaușescu ar fi spus simplu: „lupul își schmbă părut, dar năravul ba”.
Față de nivelul clasei politice actuale, în fruntea căreia sunt așezați oameni fără inteligență și fără caracter, Ceaușescu ar fi arătat că „cine se aseamănă se adună”, iar în ce privește tentativele de reformă în educație, de exemplu, ar fi spus că „cum e stăpânul așa-i și sluga” sau, și mai bine, „copilul cu mai multe moașe rămâne cu buricul netăiat”.
Dacă ar fi privit televizoarele și ar fi dat peste nesfărșita sporovăială a politicienilor și „analiștilor” partizani ar fi spus degrabă: „Vorba lungă, sărăcia omului” sau ar fi produs o „analiză politică” și mai bună: „Prostul nu se lasă până când nu spune tot ce știe”.
Cât privește acuzația de „nostalgic” care degrabă îmi poate fi adusă de către unii care vor citi aceste rânduri, trebuie să spun – fără să simt nevoia să mă apăr de proști și imbecilitate, de neocolit azi – că Nicolae Ceaușescu a fost un personaj complex cu un rol la fel de compozit în istoria țării noastre. A fost, în primul rând, omul epocii sale, cu un trecut de țăran ajuns muncitor, care s-a confruntat cu ororirile capitalismului timpuriu, întreținute în România de așa-zisele „partide istorice” și monarhie, înapoierea țăranului român și suferințele muncitorilor fiind niște realități istorice ale perioadei interbelice dincolo de preferințele ideologice ale susținătorilor unor partide sau ale monarhiștilor.
A fost un personaj istoric, o personalitate cu bune și rele, precum noi toți, cu certe merite și calități, precum patriotismul și naționalismul, munca asiduă și preocuparea pentru soarta țării, precum cele de pe planul politicii externe, și cu defecte uriașe, de la vanitatea care a coborât în cultul personalității până la neînțelegerea nevoilor sociale, inclusiv cele de divertisment ale poporului, sau a mecanismelor unei bune propagande.
Un lucru trebuie spus și subliniat apăsat, peste toată analiza strâmbă și idoată asupra lui Ceaușescu, și anume acela că nu ar trebui să poarte singur responsabilitatea asupra stării generale a poporului dinante de ceea ce numim „Revoluție”. Ba, dimpotrivă, o judecată dreaptă găsește vina și responsabilitatea compleșitoare în purtătorii mentalității de slugă – care astăzi domină din nou toate structurile statului – care l-au dezinformat, pornind de la „raportările la hectar” până la a-l încredința că este iubit de către popor. Această tipologie caracterială, acest tip de indivizi lispiți de calități și care se cuibăresc în poziții și s-ar pune în slujba oricărei orânduiri și ar sluji orice stăpân atât timp cât asta le-ar aduce câștiguri personale sunt principalii vinovați – înaintea lui Ceaușescu – pentru că s-a ajuns la momentul 1989. Astăzi aceeași categorie sunt slujitorii și servitorii ardenți și necondiționați ai americanismului și europenismul…
Hmm, citind articolul mi-am adus aminte de caracterizarea făcută lui Ceaușescu de Richard Nixon în *73: „Dintre toți oamenii de stat din lume, a jucat unul dintre cele mai însemnate roluri prin faptul că a văzut ansamblul problemelor”. Că ne place sau nu, olteanul a scris istorie pe toate continentele! Nu era perfect, așa este, era genial! Iar diferența semantică o percepem toți de 31 de ani încoace! Dacă ar fi să ne gândim la micuțul corsican, la Napoleon al Franței, vom constata că francezii remarcă doar gloria pe care acesta a scris-o în dreptul istoriei țării lor, nu și râurile de sânge care au curs de la un capăt la altul al Europei, sau faptul că aproape a lăsat națiunea franceză fără populație masculină. Diferențele de mentalitate sunt grăitoare. O parte consistentă dintre români nu știe, că străinătatea recunoaște mai mult decât noi realizările sale inegalabile, admite mai ușor această pagina glorioasă a României. Faptul că unii îl condamnă astăzi c-a supus țara la eforturi inimaginabile ca să plătească datoria (când, ca român și oltean pe deasupra, putea să tragă o țeapă zdravănă bogaților lumii) reprezintă dovezi de superficialitate și prostie duse la extrem! Dacă Ceaușescu a preferat s-o ramburseze, a fost pentru că era vorba de România și renumele ei, era RSR cu fabrici, agricultură, industrie, cercetare, cultură, armată, învățământ, nu era automatul de spus ”DA” al Uniunii Europene și-al „aliaților” psihopați de peste ocean, nu era țara-sursă de emigranți care și-au abandonat anii de școală și diplomele universitare și postuniversitare pentru a spăla closete sau neputincioși la fund! Cu rugămintea, să-mi scuzați exprimarea, dacă se întâmplă să-mi citiți comentariul! Dar urmare a realităților brutale și crude pe care le parcurgem, nu văd sensul ”cosmetizării” cuvintelor! Flașnetarii, care o „ard” cu crimele comunismului și cu securitatea care schingiuia la fiecare colț de bloc, să facă bine și să se documenteze asiduu prin arhivele statului și prin bibliotecile lumii înainte de-a lansa păreri fantasmagorice: torturile fizice au încetat din anii 1970. Câți au mai făcut pușcărie politică pe vremea lui? Nimeni! Pentru că regimul ceaușist a avut cea mai inteligentă formă de protecție preventivă contra infracțiunilor de toate felurile. A analizat careva cum a fost posibil ca un individ considerat ”analfabet”, țăran, cizmar etc, să deschidă porțile lumii câștigându-le bunăvoința și încrederea regelui Spaniei, Juan Carlos, președintelui SUA, Richard Nixon, conducătorilor Israelului, Șimon Peres ori Ițhak Rabin, șahului iranian, Mohammad Reza Pahlavi, liderilor irakieni, sirieni, africani, palestinieni, președinților chinezi Mao și Xiaoping?! Nu doresc să existe dubii: nu-s nostalgică și nici n-aduc omagiu nimănui! Dar n-am nevoie de traineri motivaționali și de psihologi, nici de chestii ”spirituale”- numerologie, tarot și horoscopiști – ca să nu bag de seamă că ne-am transformat într-o societate de imbecili aliniați la „valorile” progresiste ale nenorociților de globaliști! Ba mai mult, demonstrez bunăvoință și înțelegere față de cei care nu vor să-l repună în drepturile istorice și să-i recunoască meritele: sunt prea insignifianți, sunt mărunți și nesemnificativi, sunt niște oarecare lipsiți de originalitate față de el!
Ba am citit comentariu dvs și sunt perfect de acord. Totuși, cu rezerva că nu e demn de idealizat tovarășul, nici ca personalitate, nici pentru „împlinirile mărețe”. Eu nu pot să idolatrizez pe nimeni din simplu motiv că cunosc foarte bine omul din mine, iar ceilalți sunt asemănători, din păcate … 🙂 Are foarte multe greșeli, dar la drept vorbind realizările sunt fabuloase pentru o atât de scurtă perioadă, scoțând cea mai mare parte a României din Evul Mediu, unde o lăsase minunata monarhie și mărețele partide istorice. Mă gândeam ce bocete erau la Europa Liberă înainte de 89 (eu chiar ascultam postul ăsta ca copil, pentru că îl ascultau bunicii) în legătură cu „distrugerea satului românesc” care ar fi fost produsă de „sistematizare”, iar acum nimeni nu mai deplânge soarta satului românesc când e ucis cu adevărat, golit de oameni în următoarea generație. Mă mai gândeam că în istorie glorificăm marile realizări ale imperiului roman, drumurile și clădirile impunătoare, precum în toate epocile, și nu îi condamnăm pe conducători pentru că nu au dat poporului ….Lambada și Sclava Izaura, sau divertisment cu vedete tâmpe poporului. Așadar, după ce vom înțelege ce „fals în fașă” reprezintă așa zisa „democrație”, a gangsterilor internaționali și forțelor oculte, după ce ne vom desprinde de acest mit înjositor pentru inteligența oamenilor, cu toată propaganda sa infernală, Ceaușescu are șanse să fie, nu reabilitat, dar judecat cu dreaptă măsură, cu bune și rele, ca și alții. Dar oamenii suferă în prezent de o mare tară când evaluează conducătorii din trecut: nu îi judecă în contextul istoric, ci după tipare desprinse din prezent, ceea ce nu e o greșeală, ci o tâmpenie. Iar apoi îi văd în alb și negru, zmei înfiorători și împărați buni, ceea ce e cel puțin nerealist și infantil. Dar sunt multe de spus…. Apreciez, ca întotdeauna, comentariile dvs și mă bucur că sunteți o cititoare atât de fidelă! Numai bine!
Vă mulțumesc mult, domnule Pătrașcu! Total de acord cu răspunsul dumneavoastră, iar prin evidențierea propagandei, numai dintr-un singur sens de la Europa Liberă, ați pus punctul pe ”i”! Practic, ați surprins al cincilea și cel mai subtil element material al lumii, metaforic vorbind: motivele căderii socialismului din Europa de Est! Implicit cele care au condus la prăbușirea lui Ceaușescu.
Pe de altă parte, nu cred că-l glorific, parol!!! doar îi recunosc meritele! Nu-mi pică bine ideea vehiculată cum că românii ar fi fost conduși vreme de 25 de ani de un președinte criminal, analfabet, megaloman etc, așa cum îl socotesc detractorii săi. Ar însemna că suntem noi un popor de idioți și de nevolnici care ne-am lăsat dirijați și îndrumați de asemenea specimene. În fond, el a încercat să ridice România, să-i schimbe statutul și s-o introducă în clubul statelor mai pricopsite. N-a realizat că pe occidentali i-a deranjat ca țara asta să nu mai depindă de nimeni, să nu mai aibă nevoie de nimeni. De asta am zis că ați surprins inclusiv pe mama chintesențelor cu postul de radio, pentru că propaganda găunoasă a vesticilor ne-a determinat să nu pricepem că economia lui Ceaușescu țintea către o autarhie față de Occident, fără a o izola însă, fără a o închide în raport cu celelalte piețe. La noi denigrarea a ajuns politică de stat! Și când azi duduie motoarele antiromânismului, parcă realizăm și mai mult că denigrându-l, nu facem altceva decât jocul asasinilor României (nu numai pe cei ai familiei Ceaușescu) din decembrie 1989.
Astea fiind zise, vă mulțumesc pentru interacțiunea efervescentă! Sunt o cititoare loială, pentru că scrieți și alegeți articole care exprimă emoții puternice; aici pe secțiunea dumneavoastră nici nu mă plictisesc, nici nu mă apucă somnul și căscatul! Până la urmă toți vibrăm cu cei care sunt în același spirit. Dacă expunerile de pe aici nu mi-ar stârni emoții și idei, nici n-aș pune atâta suflet!
Toate cele bune!
Comentariile domanei AdaAna sunt de foarte buna calitate. Cred ca ar fi un castig pentru toata lumea daca i-ati permite sa publice in portalul dvs.
O zi buna !
Vă mulțumesc frumos pentru aprecieri, domnule Virgil!
Urmare a faptului, că domnul Pătrașcu îmi oferă posibilitatea să comentez la articolele de pe secțiune, este mai mult decât suficient, din punctul meu de vedere! În fond, pentru mine scrisul reprezintă o formă de relaxare, de destindere după niște eforturi susținute, încerc să fiu mereu aici prezentă, atunci când timpul mi-o permite, cu o opinie personală, spusă în mod direct și fără ocolișuri. Poate nu-i una dintre cele mai bune și mai avizate, dar măcar e sinceră.
E de ajuns, nu-i nevoie de mai mult! Să-ncerc să caut steaua polară, ca punct cardinal, la amiaza vieții e o copilărie! Sunt convinsă ca ați înțeles ceea ce am vrut să transmit!
Bună ziua! I-am propus de multă vreme doamnei să publice aici. Din păcate am primit un răspuns precum cel de mai sus. Apreciez foarte mult comentariile dumneaiei, iar dacă va dori să publice, invitația rămăne valabilă.
Numai bine!
Bună ziua!
V-aș ruga mult să NU considerați refuzul meu ca pe un afront, dar de când mă știu am iubit modestia și discreția, am căutat să-mi cunosc limitele intelectuale și să-mi dau seama că părinții mei (Dumnezeu să-i odihnească) n-au adus pe lume un geniu. Dacă ar fi fost așa, terminam o facultate la 5 ani (ca atâția chinezi, spre exemplu) și inventam/concepeam scuturi de rachetă pe la cosmodromul de la Plesetsk. Cu NASA n-aș fi colaborat not at all/not a bit!!!:))
Acum, lăsând gluma de-o parte, nu doresc să încurc, să stric și să deteriorez feng-shui-ul secțiunii. Urmare a faptului că este profesia dumneavoastră, vă îndreptățește să cunoașteți anumite secrete (să le numesc astfel) prin care să crească valoarea siteului. Eu n-am îndemânarea asta. Și-am zis să nu vă stânjenesc. Dar dacă vă ajută în vreun fel comentariile mele, în competiția cu alte portaluri, atunci aveți liber la preluat, transformat, whatever.
Am observat în articolul lui Dan Diaconu de ieri, acela la care mi-am spus punctul de vedere, că ridică-n slăvi pe ”gândește”. O face pentru că-i preia absolut fiecare expunere! La grămadă, fără selecție! Acuma…ce să zic? Mi se pare o prostie! Nimeni nu scrie de Pulitzer tot timpul! Omul trece prin stări diferite, se exprimă funcție de mulți factori. Dar nu-i în regulă o astfel de atitudine! Iar dacă eu m-am oprit aici, pe ”Anonimus”, să comentez și nu pe celălalt, atunci ar trebui să dea de gândit. În sensul, că cititorul se îndreaptă către ceea ce rezonează (după ce-a cântărit bine de tot opțiunile), către ceea ce nu-l plictisește și către ceea ce nu-l agasează. Dar…de gustibus non est disputandum, a fost opinie, n-am dat cu parul!
Îmi cer scuze pentru lungimea textului, dar mi-am dorit să detaliez anumite aspecte tocmai din motive de considerație și simpatie. Nimic mai mult!!!
O săptămână cu zâmbete și realizări tuturor!
Multumesc pt raspuns !
https://mihaiandreialdea.org/2018/12/04/genocidul-anti-romanesc-la-ultimii-pasi/
https://mihaiandreialdea.org/2019/12/01/romania-straveche-o-lumanare-arzand-in-furtuna-2/
Vreți să salvați satul românesc?!? http://www.aprozarul.ro [o teoretică hartă tip google earth gen harta administrativă a României, unde să se înscrie cei care au fost scoși din piețe de supermarketuri] Poftim o piață de desfacere pentru a readuce țăranul acolo unde îi este locul [ beneficiarul principal al muncii sale]. Deci… cine se încumetă să facă așa ceva?!?
Patriot Adevarat,pacat …prea multi Tradatori langa el!