Românii sunt tratați ca niște asistați sociali ce nu sunt buni de nimic în dispozitivul economic autohton

2

Romanii n-au valoareAsistăm la o dez-umanizare accelerată a economiei. Am mai asistat la asta în România, la sfârșitul anilor 1980. Într-un context oarecum asemănător, la nivel global. Dez-umanizarea asta este un „produs” ideologic. Sub Ceaușescu alegerea avea drept explicație plata datoriei externe. Măcar aia avea o logică, pregătea un nou ciclu de creștere economică, în condiții de suveranitate întărită a deciziei. Ce a ieșit, știm.

Acum dez-umanizarea are drept scuză lipsa de productivitate a leneșului și milogului popor român, iar această lipsă de productivitate trebuie suplinită prin împrumuturi masive. Prețul îl plătesc, ca și în ceaușism, românii. Care sunt tratați, toți, ca niște asistați sociali, ce nu sunt buni de nimic în dispozitivul economic autohton. Deci trebuie să își ajusteze nivelul de trai la „productivitate”. Adică bine, pa, creșterea puterii de cumpărare, accesul la bunuri și servicii de bază, la educație. Adică elemente de bază pentru creșterea productivității! Pare ilogic? Este ce pare! Dar când ideologia devine elementul determinant în luarea deciziilor, iar ea, ideologia, este un ghiveci de clișee despre „dreapta”, „capitalism”, „utilitate socială”, singura direcție posibilă este către o explozie socială.

Altminteri, da, trăiască lupta pentru pace și ciorba de potroace! Ideologice…

Autor: Constantin Gheorghe

Loading...
loading...

2 COMENTARII

  1. Și-atunci, nu poți să nu te întrebi: cui prodest? În mod normal, într-o societate sănătoasă și firească, n-ar trebui să se defăimeze nici poporul, nici țara, nici simbolurile istorice și culturale românești, oricât de necăjiți și revoltați am fi. Bune sau rele, valorile care ne leagă reprezintă principala noastră forță ca popor, reprezintă rădăcinile și seva noastră, reprezintă firul nevăzut, dar puternic, care ne-a înnădit și prin intermediul căruia am rezistat 1000 de ani sub austro-ungari, continuând să vorbim românește, sau Principatele Române au reușit să evite statutul de pașalâc, chiar dacă în jurul nostru ținuturile se aflau sub dominație otomană. Bulgaria, spre exemplu, a stat aproape 500 de ani sub papuc turcesc. Pe aceste bunuri dezirabile (probabil fiindcă sunt astfel, au ajuns atât de râvnite de alogenii cocoțați la vârful conducerii) putem clădi și restul. Fără ele – frunză-n vânt!!! Când spunem „popor de leneși și de hoți” ne includem pe noi, familiile, dascălii care ne-au învățat carte, medicii care ne-au adus pe lume, includem toți oamenii pe care i-am iubit, îi iubim sau îi vom iubi în viața asta. Și-atunci, când s-a produs „metamorfoza” și-am devenit, brusc, cea mai de rahat națiune de pe glob? Tot zic pe aici de operațiuni și tehnici PSYOP! Că ne place sau nu, că ne dăm seama sau ba, România prezintă toate simptomele unui război psihologic care și-a propus dezarmarea mentală a cetățenilor. Dacă am supraviețuit miraculos sub imperiile Roman, Austro-Ungar, Otoman, Nazist s-a datorat tocmai unei robusteți mentale; care de la o vreme încoace, mai precis de când imperiul Anglo-Zionist ne-a devenit ”aliat” și s-a cățărat în spinarea noastră sufocându-ne, tot eșafodajul defensiv, tot arsenalul intangibil care ne-a permis să rezistăm celor mai brutale invazii, se află sub un asediu violent: istoria noastră atât de însângerată e făcută zdrențe, patriotismul nostru a ajuns antisemitism și xenofobie, categoriile socio-profesionale ponegrite și calomniate, pensionarii discreditați, personalitățile istorice și culturale umilite și înjosite, familia tradițională compromisă, limba, tradițiile și obiceiurile stigmatizate, degradate, uzate. Nu-i nevoie să fii Einstein și să predai la Princeton University ca să realizezi că se infiltrează agenți și comandouri în această structură a minții noastre. Se încearcă inocularea îndoielii și rușinii pentru ceea ce suntem. Am uitat că am avut un Petrache Poenaru, un Nicolae Paulescu, un Traian Vuia și atâtea alte minți luminate care ne-au adus renume! De-a lungul istoriei României, s-a observat că dezastrele au avut o o capacitate extraordinară de a coagula solidarizarea oamenilor. Faptul că acum, în momentul de față, ne aflăm la un pas de dezintegrare teritorială, de pierdere a suveranității, trecem dintr-o recesiune economică în alta, suntem deposedați de resurse, de trecutul și identitatea noastră, suntem sărăciți la extrem, dar n-avem puterea de-a ne scutura de glodul cu care ne-au acoperit alții, înseamnă că tactica lunetistului singuratic a reușit. Poate, dacă am învăța de la Vasili Zaițev, conexiunile s-ar face mai ușor! În fond, toate încercările la care suntem supuși, sau cele care vor veni sunt spre întărirea unora și decăderea altora. Pentru că este vremea cernerii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.